650 matches
-
în Olanda, unde după o admirație trecătoare pentru vitalitatea și elocinta expresiva a lui Franș Hals, are revelația lui Rembrandt, a cărui profunzime psihologică a rămas pentru el un permanent punct de reper. În 1879 îi apare primul album de litografii intitulat "Dans le rêve". Lucrează, fără să beneficieze încă de prea multa înțelegere din partea publicului și a criticii. Se bucură însă de admirația și înțelegerea unor prieteni de calitate: colecționări că Bonger, Frizeau, Fayet sau literați că Hennequin, Huysmans, Mallarmé
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
le rêve". Lucrează, fără să beneficieze încă de prea multa înțelegere din partea publicului și a criticii. Se bucură însă de admirația și înțelegerea unor prieteni de calitate: colecționări că Bonger, Frizeau, Fayet sau literați că Hennequin, Huysmans, Mallarmé. Dedicându-se litografiei, la sfatul lui Henri Fantin-Latour, publică mai multe albume ("A Edgar Poe" - 1882, ăn în care prezidează noul Salon al Independenților; "Hommage à Goya" - 1885; Baudelaire: "Leș fleurs du mal" - 1890. Primele și cele mai mari succese ale gravurii sale
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
1925, Bonnard își cumpără o vilă în orășelul Le Cannet, pe Coasta de Azur, unde în anul 1939 - la începutul războiului - se stabilește definitiv. Moare la Le Cannet, pe 23 ianuarie 1947. Deși opera sa grafică este vastă (afișe, ilustrații, litografii, desene) și de o mare prospețime, cu un simț remarcabil al liniei - datorat în mare parte studiului artei japoneze - și al valorilor de contrast alb-negru, Bonnard rămâne, în sensul cel mai profund, un pictor și, ca pictor, un colorist. În
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
constituie satul său natal, Ornans. Pictează muncitori construind o șosea, orășeni participând la funeralii sau oameni stând la masă și care ascultă muzică sau fumează. Alți pictori care pot fi considerați realiști sunt: Honoré Daumier (1808-1879), cunoscut mai ales pentru litografiile care reflectă scene de pe străzile pariziene, Jean François Millet (1814-1875), care aparținea Școlii de la Barbizon, artist realist de factură socială. Édouard Manet (1832-1883) a fost un inovator al anilor 1860, stilul său fiind considerat ca precursor al impresionismului. Ca și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.<br> În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista ""La Silhouette"", una dintre primele publicații săptămânale ilustrate
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
și, între anii 1829-1830, colaborează la revista ""La Silhouette"", una dintre primele publicații săptămânale ilustrate din Franța. Aici îi cunoaște pe caricaturiștii Paul Gavarni (1804-1866) și Henri Monnière (1805-1877), precum și pe scriitorul Honoré de Balzac. Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public. Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată "Gargantua", în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe "tron" (în franceză, în limbajul curent, ""trône"" înseamnă și "scaun de closet"). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
caricaturist. În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada "Saint-Denis" din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar - ori de câte ori poate - sculptează și pictează. În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. ""La Caricature"" încetează să mai apară; Daumier va începe din acel moment lunga sa colaborare cu revista ""La Charivari"". Deoarece caricatura politică
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocați, judecători, scene de teatru și scene care înfățișează străzile Parisului: amatori de gravuri, muzicanți ambulanți, acrobați... La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră - "Ratapoil" (1850). "Ratapoil" simbolizează
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865. Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon. În timpul războiului franco-prusac, continuă să realizeze litografii pentru ""Le Charivari"". În iarna anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier și Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee. Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier și Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee. Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În 1877, artistul se găsește într-o situație materială dificilă și i se acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois. Sculpturi în "Musée d'Orsay", Paris Litografii - Acuarele Picturi Articol extensiv privind viața și opera lui
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
a vieții. Muzeul este plasat într-una dintre casele cele mai vechi ale cartierului, construită în anul 1887. Gutman a primit multe premii pentru artă și literatură: Creația lui Nahum Gutman este foarte variată (Pesaij în ulei, acuarelă, mozaicuri, gravură, litografie, sculptură ceramică) și este strâns corelată cu Tel Aviv-ul, el și părinții lui fiind unul dintre primii locuitori ai acestui oraș.
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
librării din capitală și din țară. În 1867, Ioan V. Socec a înființat, prin asociere cu Nicolae Teclu, o tipografie, iar la scurtă vreme investiția s-a mărit, fiind adăugate o secție de cartonaje și legătorie artistică pentru coperți, o litografie și o zincografie, reunite sub numele de "Stabiliment de toate Artele Grafice" „Socec & Co”, care a ajuns să se afirme între anii 1872 și 1907 ca cea mai mare instituție de tipărituri românești. Ioan V. Socec a devenit în 1867
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
Iași (1835-1840). Obține, apoi, o bursă de studii la Academia de Arte Frumoase din München (1840). Chiar din primul an de studii devine membru extraordinar în "Societatea artistică din München", oraș în care va sta peste 18 ani. Specializare în litografie, la Institutul particular condus de Ferdinand Piloty și Iacob Melher. Interesul pentru pictura de gen și portret l-a determinat să ia lecții de la Richard de Lauchert, artist renumit în vreme. Dacă scenele de gen erau dominate de sentimentalism și
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
și la expozițiile artiștilor în viață, deschise alternativ la București și Iași, apoi numai la București. a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică. Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare. Grafică: litografiile "O mamă cu fiul ei", "Două surori", "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni"; Pictură: "Fata cu fluturele" ("Venus în baie"), " Femeia cu tamburina", "Surâsul", "Peisajul în Bavaria" (acuarelă), "Franciscanul", "A. Lochmann".
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
Camera de comerț și industrie București, Centrul de afaceri România-China) A publicat: A publicat peste 30 de cărți și peste 200 de lucrări în reviste de specialitate și manifestări științifice dintre care: Mașini electrice speciale.Motorul sincron cu reluctanta variabilă,Litografia IPB,București,1979; Motoare sincrone cu magneți permanenți și reluctanta variabilă, Editura Tehnică, București, 1983; Topics în boundary element research. Applications în the analysis and design of electrical machines, Springer Verlag, 1990 (Editor C. A. Brebbia); Motoare sincrone fără perii
Nicolae Vasile () [Corola-website/Science/320769_a_322098]
-
război mondial, Heckel se angajează voluntar în formațiile „Crucii Roșii” pe lângă trupele germane dislocate în Flandra; aici are ocazia să-l întâlnească pe Max Beckmann. Aversiunea sa față de grozăviile războiului se reflectă într-o serie de gravuri în lemn și litografii, ca "Marinarul rănit" (1915). Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, pictează pentru răniții dintr-un lazaret tabloul "Madonna din Ostende" (1915), executat pe o foaie de cort. După sfârșitul războiului, în 1918, se întoarce la Berlin. Participă la o expoziție împreună cu
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
Franz Xavier KNAPP (n. 3 septembrie 1809, Tachau - d. 16 septembrie 1883, Cernăuți) a fost un pictor român. este autorul albumului „"Illustrierte Bukowina"” (Bucovina ilustrată) ce conține 18 litografii după acuarelele sale. Knapp este considerat a fi un portretist de marcă, el i-a pictat printre alții pe Silvestru Morariu, Niculae Picu și Iraclie Porumbescu. Opera lui Knapp are o mare valoare îndeosebi datorită faptului că litografiile sale redau
Franz Xavier Knapp () [Corola-website/Science/328892_a_330221]
-
conține 18 litografii după acuarelele sale. Knapp este considerat a fi un portretist de marcă, el i-a pictat printre alții pe Silvestru Morariu, Niculae Picu și Iraclie Porumbescu. Opera lui Knapp are o mare valoare îndeosebi datorită faptului că litografiile sale redau starea localitățiilor din acea vreme, cum ar fi: Suceava, Dragomirna, Cernăuți, Fântâna Albă, Vatra Dornei, Lăpușna, Storojineț, Vama, Putna, etc. Multe din lucrările sale sunt la Viena, deși a avut o mulțime de expoziții la Cernăuți.
Franz Xavier Knapp () [Corola-website/Science/328892_a_330221]
-
studiile cu Léon Cogniet (1794-1880). În 1856, fiind la Paris a lucrat, în colaborare cu Carol Popp de Szathmáry, o pictură ce reprezintă Unirea Principatelor Române. În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masă. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos, pe pământ, un înger încoronat, care strânge mâinile celor două
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
ca o stea lactee", Premiul de debut al Editurii Eminescu, 1973, Premiul I Poezie, (pe coperta a IV-a semnează scurte comentarii critice: Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Manolescu, Al. Piru); Editura Eminescu, București, 1974; 2. "Cu împrumut, mireasma tinereții" (cu litografii de Marcel Chirnoagă), Combinatul Fondului Plastic, București, 1975; 3. "Dogoarea și flacăra", Editura Eminescu, București, 1977; 4. "Tirania Visului", vol. I (cu ilustrații de Traian Filip), Editura Cartea Românească, București, 1982; 5. "Tirania Visului", vol. II, (coperta I, cu un
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
în Industria Chimică”. În 1953 primește "Premiul de Stat" și editează “Manualul Inginerului Chimist”, vol. III, iar în 1954 vol. IV, contribuind cu 12 capitole referitoare la bazele Ingineriei Chimice și la operațiile unitare din Industria Chimică. Între 1954-1957, la litografia Ministerului Învățământului și Culturii, scoate manualul “Procedee și Aparate în Industria Chimică” în 4 volume care, ulterior, sunt reunite și tipărite la Editura Tehnică în 2 volume, I - 1961 și II - 1962, sub titlul: ”Operații și Utilaje în Industria Chimică
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
suprafața foii de hârtie. Imaginea imprimată obținută poartă numele de "stampă" și reprezintă "pozitivul" gravurii. Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul plan (litografie). În cazul gravurii chimice, clișeul pe care se gravează negativul constă într-o plăcuță metalică, de obicei din cupru sau zinc. Plăcuța este acoperită cu un "vernis", o soluție formată din rășini și un solvent, care nu este atacat de
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]