2,404 matches
-
văzuți pe stradă. Barthes are, de altfel, revelația că doliul său va fi "haotic": adică lipsit de reguli, de rigoare și profunzime. "Recomandarea lejerității în doliu" devine aproape o regulă a celor doi ani în care notează întâmplările prelungitelor suferințe livrești. (O mare parte din trările transcrise sunt simple identificări cu paginile despre suferință și moarte ale lui Proust.) Printr-un îndemânatic paradox (una din armele mânuite cu dexteritate), ajunge la concluzia că, de-acum, "și pentru totdeauna sunt eu însumi
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
în loc de "îndreaptă", "indegeta" în loc de "indică", "a despecta" în loc de "a disprețui", "opumnat" în loc de "combătut", și "ratiucini" în loc de "raționamente". Se vede ușor că fără aducerea la zi a acestor cuvinte, lectura celor trei volume de prelegeri s-ar fi preschimbat în supliciu livresc, dar îngrijitorii ediției, Vianu Mureșan și Dana Grigoriu, ducînd la bun sfîrșit un proiect început de latinistul clujean Vasile Sav (mort între timp), s-au achitat de datorie: l-au îmbrăcat pe Lucaciu în cusătura recentă a limbii actuale, spălîndu-l
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
cu care au asediat editurile. Dar cu adevărat straniu e că francezii nu mai vor să scrie opere de ficțiune, ci literatură autobiografică. Toți simt nevoia să se mărturisească, povestindu-și experiențele și etalîndu-și intimitățile. E o febră a spovedaniei livrești care a devenit o modă în Franța. Comentariul Teodorei Dumitru, la care Cronicarul subscrie în întregime, este: „Lucrurile ar fi cum nu se poate mai fericite dacă nevoia de scris ar fi întîmpinată de o nevoie echivalentă de citit, or
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
un ochi rău, disprețuitor, pe când Donald pare să întrupeze varianta solară a aceleiași entități. Brooks are dreptate - infirmân-du-și ipoteza - atunci când afirmă că „pentru Jones, sexul e complet intelectualizat" (Brooks, 1990: 70). Asalturile erotice sunt îmbrăcate în montura de lux a livrescului. Motivațiile personajului sunt, așadar, mai degrabă intelectuale decât sexuale. Când se concentrează asupra lui Emmy, o face ca un obsedat, astfel încât pasiunea nu mai e pur carnală, ci intră, paranoic, în sfera matematicii. Pentru a complica și mai mult lucrurile
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
și-ar putea vopsi ochii în altă culoare." Galbenul înfricoșător al privirii îi atestă natura transumană, răceala de reptilă care-și pândește și atacă pe neașteptate prada. Faulkner nu rezistă tentației de a-i face acest portret, înecat în aluzii livrești: „Jones, un Mirandola gras într-o castă nimfolepsie platonică, o orgie religios-sentimentală în tweed cenușiu, croind o nesinceră, iluzorie articulare de lut umed pe o veche, nestinsă dorință, construindu-se pe sine în chip de Fecioară de carton." Într-o
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
pentru că, în felul ei primitiv, agresiv, e singura femeie adevărată, singura în care palpită forța pământului. Soldier's Pay,o carte mult mai complicată și profundă decât pare la prima vedere, reprezintă și un veritabil tur de forță în privința referințelor livrești. Scrisul lui Faulkner stă, în primul rând, pe marea tradiție poetică și narativă englezească a secolului al XlX-lea, dar e decisiv deturnată înspre modernism de întâlnirea cu experimentalismul lui James Joyce. La nivel pictural, Faulkner sugerează un univers populat
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
poliglot, bântuit de fantomele trecutului, și-a câștigat dreptul de a fi asemeni celorlați: un om obișnuit, care-și cunoaște originile și care poate că va învăța într-o zi și limba interzisă încă de la naștere. Evadând din lumea pur livrescă, din acel "Dicționarland" în care-l vede prizonier Laura, soția plină de vitalitate, el ar putea să devină, în sfârșit, supraviețuitorul plin de resurse al unei lumi a umbrelor, suferinței și uitării. Dar până atunci, așa cum spune la începutul și
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
interior. Imagistica lui Bochiș este o creație eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii și al reveriei. Spre deosebire de cea clasică - o formă de celebrare a lumii ,,obiective" - , iconografia sa este, de fapt, o antiiconografie, o fugă din real, un substitut livresc și o proiecție ideală. Asemenea unui copil care, prin fabulația jocului, evadează cu adevărat din contingent, Mircea Bochiș, prin fabulația din spațiul luxuriant al imaginației, își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică, o faună voluptuoasă și un vis paradisiac
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
arate cărțile proprii, lui Ion Papuc i-ar fi venit mai ușor să indice etajele compacte, înțesate cu tomuri îngălbenite și cu incunabule prăfuite, ale căror cotoare, impregnate de patina uzurii, își priveau spectatorii cu un aer rece de cadavru livresc. Cînd am ajuns s-o văd - o piesă de mobilier întinsă pe trei pereți înalți de 4 metri, pe care te cățărai urcîndu-te cu scara - ceea ce m-a impresionat nu a fost atît conținutul ei, redutabil prin edițiile princeps, edițiile
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
țipetele sau tăcerile elocvente ale suferinței. Literatura dispare, propozițiile varsă lacrimi adevărate... Jurnalul suedez a fost scris cu gândul la destinatarul public. De aceea intimismul lui este programat, menit să transmită un anumit mesaj cititorului. De aici vine, cred, caracterul livresc al discursului diaristic. Și abuzul de vise în pagină. Vise literare, vise magice, vise profetice, vise în serie, totdeauna simbolice și prestigioase pentru a putea sugera ceva profund despre dramele reale ale ființei." Apoi: "O auto-ficțiune transpare în orice discurs
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
căi, iar șoproanele pe puțin două trăsuri, căci boierul cînd pleacă la moșie, părăsindu-și infidela soție, o cere la scară pe cea mare. Culmea-Veche și culmea realismului... Din Culmea Veche se poate porni o plimbare printr-un cartier eminamente livresc. În apropiere, tramvaiul 21, cel frumos cîntător, trece limpede că cristalul pe Podul Tîrgului De-Afară (azi Calea Moșilor), de la Sf. Gheorghe Nou spre Moși. Trecea pe acolo tramvaiul (cu cai) și pe vremea coanei moașe nemurita de Caragiale, cea
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
insectar, procesul unei falsificări a identității prin tirania stilurilor. Amuzîndu-se să lunece printr-o pluralitate de tehnici și mecanisme ale reprezentării, printre clișee și locuri comune, autorul își asumă drama sa de ficționar. Ideea că viața se supune unui model livresc și că pretutindeni dai nu peste existența propriu zisă ci peste un clișeu literar al ei, se va prelungi în toate scrierile ulterioare, inclusiv în romane, unde spectacolul de măști și transferul de ficțiune din text în viață și din
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
orele 18:00, la ceainăria "La un ceai". Despre prozele lui Dănuț Ungureanu, criticul Gabriel Rusu scria în cuvântul înainte al primei ediții: "«Români deja deștepți» mustește de umor inteligent, amintind de onorabilul Jerome K. Jerome. Iar în evocările mele livrești se dezmorțește memorabilul Hașek. Prozele superconcise au în comun cu scrierile celor doi o anume manieră de a privi viața fără ranchiună.” Dănuț Ungureanu, scriitor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor, abordează o paletă largă de genuri, de la populara literatură
Dănuț Ungureanu lansează volumul de miniaturi "Români deja deștepți" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78320_a_79645]
-
este de fapt o comedioară în cîteva acte. Vocația de dramaturg a scriitorului apare pentru prima oară cu forță vizibilă. Replicile dialogului țîșnesc în chip natural; comediograful extrage efecte hilariante din amestecul limbilor străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei kantiene ori hegeliene, ironiile la adresa Pandectelor se combină cu citate și aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Pentru a-l defini, Faulkner face o trimitere bizar-enigmatică la unul din marii maeștri ai romanului american: „asemeni lui Henry James, el a ajuns prin strădanie la aparența adevărului." E greu de explicat de ce avea nevoie scriitorul de această referință livrescă, de vreme ce singurele „aparențe de adevăr" la care suntem părtași se reduc la încercările disperate ale lui Jones de a cuceri femeile. Vulgaritatea de limbaj si subtilitatea retorică sunt puse la bătaie cu egală pasiune de această mașinărie propulsată de-o
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
și ea, și arborii, au foi, - iar incredibilul amerindian Sequoyah, analfabetul creator al unui silabar, valabil încă, al limbii sale cherokee, numea epistolele și gazetele pe care le buchiseau albii, «frunze vorbitoare»... Ai în vedere forma (sau formatul) obiectului acestuia livresc, ce poate fi volumen-ul rulabil sau actuala «cărămidă» ce «clivează», «feliată», deci, în zeci și zeci de «lame», nu monolitică precum aceea din bibliotecile din Babel?". Așadar o erudiție dilatată prin libertatea conexiunilor umplute de mirajul imaginii ce-i depășește
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
ipotetic, în virtual. „Regină în regatul adevărului, unde «posibilul» e una din provincii", după cum afirma Baudelaire, imaginația lui Șerban Foarță pornește cu predilecție de la factori elementari, o senzație, un obiect banal, o întîmplare minoră pentru a se revărsa pe făgașele livrescului, sporind amenințător. E ca un mic bulgăre ce provoacă o avalanșă: „Trebuie să-ți spun, dragă Iolanda, că pe culoarele obscure, o culoare, anume roșul, mă cam urmărește și bîntuie, pe seară și, la răstimpuri, noaptea, un roșu, dacă vrei
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
de domnul Cambreleng (Faviola, Pantelis, Jaroslava, François, Lajournade, Georges și, desigur, naratorul) își împarte, nu egal, ci după posibilitățile fiecăruia, sarcina de a parcurge, din aceste volume muribunde, măcar câteva pagini. Alteori, ceremonialul lor e, pur și simplu, sadic, depășind livrescul pentru flatarea omenescului. La Salonul Internațional al Cărții, de exemplu, regia implică o naturalețe necruțătoare: Haideți să-l salvăm pe ăsta, ne spunea din când în când domnul Cambreleng, arătându-ne câte un chip tumefiat de așteptare, câte un suflet
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
ca-n manele, la un bal de sîmbătă seară, chiar fostei soții a lui Athos, cea înfierată cu un crin pe umăr, datorită necredinței, groaznica Milady! - Poeziile dvs. dezvăluie faptul că obișnuiați să vă refugiați într-o lume de inspirație livrescă (nu v-ați dezis nici la maturitate de această deprindere). De ce făceați acest lucru - din timiditate? Dintr-un exces de fantezie imposibil de înțeles de către copiii de aceeași vârstă? - Vă înșelați amarnic! Vorbiți de "o deprindere"... ca și cum ar fi vorba
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
această deprindere). De ce făceați acest lucru - din timiditate? Dintr-un exces de fantezie imposibil de înțeles de către copiii de aceeași vârstă? - Vă înșelați amarnic! Vorbiți de "o deprindere"... ca și cum ar fi vorba de onanism! Inspirația mea, cît este, nu e livrescă. Iubesc fîntîni și țigle, case în care nu știu cine locuiește, de pe la periferia orașului, în amurg, cînd grămezi de copii se învîrt ținîndu-se de mînă și intonează muzical frînturi de versuri absurde, pîndesc îndrăgostit pompe care picură la infinit pe pietrele lustruite
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
să-ți scape ceva ar echivala cu o trădare: ți-ar umbri iubirea și ți-ar întuneca zelul exegetic. Genul acesta de rîvnă cercetătoare în urma căreia opera este înghițită de vîrtejul pasiunii inițiale dă naștere unei forme inofensive de canibalism livresc. Îl devorezi pe autor mistuin-du-i opera și transformîndu-i creația în mediul tău interior. Din acel moment devii ceea ce se cheamă un cunoscător, adică un om care nu numai că posedă o zestre de cunoștințe, dar care, mai ales, este purtătorul
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
putea înțelege dacă tot ceea ce se întâmpla cu el se petrecea aievea sau în vis." (pag. 5) Suficient cât să propună o pistă de lectură, dar și să construiască una de, ca să zic așa, decolare. Nu insist asupra tuturor influențelor livrești pe care le vădește scrisul lui Dumitru Crudu, pentru că, în bună tradiție fracturistă, ele sunt, imediat după asimilare, abandonate. Lista ar fi, oricum, prea întinsă, iar rezultatul, prea puțin operant. Din punctul meu de vedere, și în poezie, și în
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor corăbii în derivă. Iar împrejurarea că totuși mai aducem vorba de metafizică vine mai curînd din obligația didactică ca, privind în trecut, să-i surprindem umbrele
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele,căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]