1,327 matches
-
fragment, de cel mult n versuri, care să indice prezenta eului liric în textul dat. 12. Numește specia literară în care pot fi incluse versurile de mai sus. 13. Explică semnificația următorului vers.../următoarelor versuri...(sau a unor cuvinte/sintagme/locuțiuni/expresii...). 14. Motivează întrebuințarea semnelor de ortografie/de punctuație din textul dat. 15. Selectează cuvântul/sintagma care exprimă/sugerează următoarea idee [....]. 16. Explică, în n rânduri, semnificația titlului operei literare, ținând seama și de textul reprodus mai sus. 17. Prezintă
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
paronimica; exerciții de recunoaștere și de operare cu anumite relații semantice: sinonimie, antonimie, polisemie, omonimie; folosirea corectă a neologismelor. 2. Pentru profilurile la care se studiază limba română o oră săptămânal - Morfosintaxă. Părțile de vorbire flexibilă și neflexibile. Expresii și locuțiuni. Acordul gramatical. Regimul cazual al prepozițiilor. Utilizări stilistice ale diferitelor părți de vorbire. Funcții sintactice. - Raporturile de coordonare și de subordonare în propoziții și în fraze; mijloace de realizare. Topica și punctuația în propoziții și în fraze. Cuvinte și construcții
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
din doi sau mai mulți termeni lexicali (reprezentați de un număr corespunzător de morfeme-rădăcini), dar denumind un singur „obiect” din realitatea extralingvistică: bună creștere, bun simț, ciuboțica-cucului, drum de fier, fier de călcat, gura-leului, Târgu-Neamț, Reggio Emilia, Tel-Aviv etc. d. - locuțiuni substantivale: grupuri formate din mai mulți termeni, cu sens lexical unitar și sens lexico-gramatical de substantiv; aducere aminte, băgare de seamă, bătaie de joc, băgător de seamă, învățătură de minte, luare aminte etc. GENUL SUBSTANTIVULUITC "GENUL SUBSTANTIVULUI" În planul semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o mutație semantic-lexicală, în clasa substantivelor dezvoltând sens categorial opus. Astfel, substantivul aer, denumind materia în stare gazoasă, care alcătuiește atmosfera terestră, este un singularia tantum: „Argint e pe ape și aur în aer.” (M. Eminescu, I, p. 37). În locuțiuni precum a-și da (niște) aere sau a avea (niște) aere trece în categoria substantivelor pluralia tantum, odată cu participarea la sensul global de ‘a fi înfumurat’, corespunzând pluralului fumuri, alt substantiv trecut de la statutul de singularia tantum: fum: „Valea-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ia de num\r a substantivelor sintagmatice" Substantivele formate prin articol genitival sunt defective de singular: ai casei. Substantivele formate prin articol demonstrativ exprimă opoziția de număr prin variația articolului: cel de pe comoară - cei de pe comoară. Opoziția de număr a locuțiunilor substantivaletc "Opozi]ia de num\r a locu]iunilor substantivale" Cele mai multe locuțiuni substantivale sunt, datorită conținutului lor semantic-lexical, singularia tantum: bătaie de joc, învățătură de minte, luare aminte etc. Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția singular-plural la nivelul primului component: aducere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt defective de singular: ai casei. Substantivele formate prin articol demonstrativ exprimă opoziția de număr prin variația articolului: cel de pe comoară - cei de pe comoară. Opoziția de număr a locuțiunilor substantivaletc "Opozi]ia de num\r a locu]iunilor substantivale" Cele mai multe locuțiuni substantivale sunt, datorită conținutului lor semantic-lexical, singularia tantum: bătaie de joc, învățătură de minte, luare aminte etc. Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția singular-plural la nivelul primului component: aducere aminte - aduceri aminte, băgător de seamă - băgători de seamă etc. CATEGORIA GRAMATICALĂ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel de pe comoară - cei de pe comoară. Opoziția de număr a locuțiunilor substantivaletc "Opozi]ia de num\r a locu]iunilor substantivale" Cele mai multe locuțiuni substantivale sunt, datorită conținutului lor semantic-lexical, singularia tantum: bătaie de joc, învățătură de minte, luare aminte etc. Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția singular-plural la nivelul primului component: aducere aminte - aduceri aminte, băgător de seamă - băgători de seamă etc. CATEGORIA GRAMATICALĂ A CAZULUITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A CAZULUI" Conținutul semantic al categoriei gramaticale a cazului este reprezentat de organizarea specifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este asigurată de natura relației în care intră substantivul, de poziția lui în această relație și, în legătură cu aceasta, de funcția sintactică dominantă care-i dezvoltă conținutul semantic, precum și de acțiunea principiului recțiunii. Când desfășurarea recțiunii își are originea în prepoziții(locuțiuni prepoziționale), planul semantic al unui anumit caz nu mai este determinat totdeauna de funcția sintactică a substantivului ci poate rezulta numai din opoziția paradigmatică a categoriei gramaticale a cazului. Așa, de exemplu, funcția sintactică de atribut stă la baza conținutului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriei gramaticale a cazului. Așa, de exemplu, funcția sintactică de atribut stă la baza conținutului semantic al cazului genitiv când dezvoltă sensul de ‘posesiune’ sau ‘apartenență’: „În casa prietenului e totdeauna cald.” Dar când cazul genitiv este cerut de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice, conținutul semantic al cazului rezultă numai din opoziția internă cu celelalte cazuri: „El este împotriva prietenului meu.” Prin acest raport de complementaritate în organizarea paradigmei cazuale, între funcția sintactică realizată de substantiv și principiul recțiunii, planul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apartenență’ este dezvoltat de cazul genitiv și prin intermediul unei relații de interdependență, când substantivul în genitiv realizează în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: Cartea este a prietenului meu. Când genitivul este impus de recțiunea unor prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice (asupra, deasupra, contra, împotriva, în jurul, în spatele etc.), planul său semantic se amplifică prin sensuri cu originea în alte funcții sintactice: • complement indirect, când dezvoltă sensul propriu dativului - destinația: „Ah! Acele gânduri toate îndreptate contra lumei,/Contra legilor ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de toamnă și de vânt.” (M. Eminescu, I, p. 129), „Naintea nopții noastre îmblă/Crăiasa dulcii dimineți.” (M. Eminescu, I, p. 204) Observații: Sensurile condiționate de funcții sintactice realizate în sintagme verbale sunt dezvoltate și de genitivul impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) în sintagme nominale: „Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristocrației.” (M. Eminescu, P. L., p. 81), Au tăiat teiul din fața casei. Dativultc "Dativul" Sensul fundamental al cazului dativ își are originea în funcția sintactică de complement indirect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dând pulberea-mi țărânii și inima la vânt.” (M. Eminescu, I, p. 128), „De-abia te-i mai încălzi, mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.” (I. Creangă, p. 214) În sintagmă cu unele verbe, expresii și locuțiuni verbale impersonale, se dezvoltă valoarea semantică de dativ subiectiv; substantivul denumește „obiectul” care este caracterizat prin predicat din perspectiva unei stări, a unui sentiment sau a unei reacții în fața realității: „De multe ori i-a venit flăcăului în cap să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul se distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazuală a substantivelor sintagmaticetc "Opozi]ia cazual\ a substantivelor sintagmatice" Substantivele formate prin articol genitival sau demonstrativ realizează opoziția de caz la nivelul articolului: nominativ-acuzativ: ai mei, cel de pe comoară genitiv-dativ: alor mei, celui de pe comoară Opoziția de caz a locuțiunilor substantivaletc "Opozi]ia de caz a locu]iunilor substantivale" Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția de caz, asemeni substantivelor simple, la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Substantivele formate prin articol genitival sau demonstrativ realizează opoziția de caz la nivelul articolului: nominativ-acuzativ: ai mei, cel de pe comoară genitiv-dativ: alor mei, celui de pe comoară Opoziția de caz a locuțiunilor substantivaletc "Opozi]ia de caz a locu]iunilor substantivale" Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția de caz, asemeni substantivelor simple, la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vedere al structurii planului expresiei, adjectivele se organizează în trei clase: a. adjective simple: alb, albastru, obosit, ipocrit etc. b. adjective compuse: formate din doi termeni, de obicei, adjective simple sau adjectiv și adverb: alb-murdar, gri-închis, româno-italian etc. c. locuțiuni adjectivale; grupuri de cuvinte care au sens lexical global (cel mai adesea metaforic) unitar și sens lexico-gramatical de adjectiv: de piatră (rece, insensibil), de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic, prin morfeme conjuncte. Echivalența se exprimă prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme la fel de, tot așa de, tot atât de: „Am avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întreagă propoziție sau o frază: „De mi-i da o sărutare/Nime-n lume n-a s-o știe” (M. Eminescu, I, p. 55) $o = de mi-i da o sărutare$$ Cu această valoare neutră, pronumele o intră în alcătuirea locuțiunilor verbale, pierzându-și natura de substitut al unui substantiv și caracterul anaforic și participând solidar cu ceilalți constituenți la unitatea lexicală și gramaticală a grupului: a o șterge, a o întinde, a o încurca etc. Observații: Forme diferite de gen
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și a II-a, la cazul genitiv, dar nu în interiorul opoziției categoriale biplane și nici într-un raport de variație în planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin: în fața mea. Categoria gramaticală a cazuluitc "Categoria gramatical\ a cazului" S-a impus în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determina dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să plângă înaintea primirii veștii.” - exprimă timpul ș.a.m.d. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) cu recțiune genitivală impun tuturor termenilor intrați ca determinanți în relația sintactică pe care o desfășoară să se situeze în cazul genitiv: asupra casei, asupra Mariei, asupra acestuia, asupra căruia (cărora), asupra amândurora etc. Se înscriu în aceeași sferă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul de recțiune, care poate fi substantivală: casa lui(ei) sau prepozițională: împotriva lui(ei), casa lor, împotriva lor. La pronumele de persoana I și a II-a, formele accentuate de genitiv se întrebuințează numai în distribuție cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu recțiune de genitiv, schimbându-și forma de gen în funcție de „articolul” din structura acestora: în fața („articol” feminin) ® în fața mea (feminin)/ân jurul („articol” masculin) ® în jurul meu (masculin), indiferent de genul substantivului regent și, de fapt, indiferent de natura regentului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]