1,902 matches
-
fie considerată bine formată trebuie să fie coerentă ideatic. Coerența garantează unitatea discursivă, continuitatea și integrarea progresivă a ideilor în jurul unei teme. Aceasta deoarece pe lângă “intențiile comunicative locale” pe care le are pentru fiecare dintre enunțurile pe care le produce, locutorul unui discurs are și o “intenție comunicativă globală” pentru discursul său luat ca întreg. Barthes spunea chiar că, coerența unei succesiuni de propoziții nu este altceva decât “proiecția” pe această succesiune a unei singure propoziții, “discursul...este o lungă propoziție
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează interlocutorul, asupra căruia încearcă să acționeze prin actul său de limbaj, cu alte cuvinte intenția locutorului este una acțională sau practică. Pe dimensiunea conectivă, sintactică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează interlocutorul, asupra căruia încearcă să acționeze prin actul său de limbaj, cu alte cuvinte intenția locutorului este una acțională sau practică. Pe dimensiunea conectivă, sintactică a intervenției sale discursive, locutorul vizează însăși construcția discursivă, cu alte cuvinte în timpul combinării
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează interlocutorul, asupra căruia încearcă să acționeze prin actul său de limbaj, cu alte cuvinte intenția locutorului este una acțională sau practică. Pe dimensiunea conectivă, sintactică a intervenției sale discursive, locutorul vizează însăși construcția discursivă, cu alte cuvinte în timpul combinării, înlănțuirii sau conectării entităților lingvistice, acesta este atent la însuși acest proces sintactic, intenția lui fiind aceea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează interlocutorul, asupra căruia încearcă să acționeze prin actul său de limbaj, cu alte cuvinte intenția locutorului este una acțională sau practică. Pe dimensiunea conectivă, sintactică a intervenției sale discursive, locutorul vizează însăși construcția discursivă, cu alte cuvinte în timpul combinării, înlănțuirii sau conectării entităților lingvistice, acesta este atent la însuși acest proces sintactic, intenția lui fiind aceea de a închega o secvență discursivă adecvată sau compatibilă din punct de vedere sintactic
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o formă lingvistică, spre exemplu textul. Dar individul uman nu are experiența lumii, nu cunoaște lumea doar printr-un raport direct, nemijlocit cu ea, ci și prin intermediul practicii discursive, prin discursul sau textul celuilalt. Așadar, într-o situație de comunicare locutorul, adresându-se interlocutorului, pune în circulație un discurs care spune ceva despre lume, discursul fiind o “tensiune în raport cu celălalt și în raport cu lumea” (Rovența Frumusani, 1995:157). Referențialitatea este, așadar, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în care referențialitatea este caracteristica limbajului de a trimite sau de a se referi la lume. Într-o practică discursivă sau situație de comunicare, receptorului îi este oarecum suficient să înțeleagă, “să prindă” ideea, gândul sau sensul celor spuse de locutor pentru a putea pricepe ce vrea să spună acesta și astfel pentru a putea comunica la un nivel satisfăcător cu el. Dar dacă receptorul este interesat mai mult decât atât, și anume de lucrurile și stările de lucruri la care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pricepe ce vrea să spună acesta și astfel pentru a putea comunica la un nivel satisfăcător cu el. Dar dacă receptorul este interesat mai mult decât atât, și anume de lucrurile și stările de lucruri la care se referă spusele locutorului, de corespondența sau adecvarea dintre acestea, cu alte cuvinte de valoarea de adevăr a enunțurilor, el trebuie să treacă, dincolo de sens, la referință. În acest sens, va spune Frege: “Năzuința spre adevăr este ceea ce ne îndeamnă întotdeauna să pătrundem de la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Blaise Grize, și interesează ca „reprezentare sumară, dar esențială a referinței tematice a intervenției discursive.” (C. Sălăvăstru, 1996:142). Discursul la nivel transfrastic se raportează la lumea reală abordând o anumită temă, de aceea și referința este una tematică. Astfel, locutorul construiește schematizări discursive care propun interlocutorului „imagini globale” sau „sinteze cognitive” despre lucruri sau stări de lucruri ale lumii reale. 3.2. Referință, realitate și ficțiune De cele mai multe ori, atunci când producem o secvență discursivă, noi avem pretenția de a ne
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și folosindu-le la rândul meu. (cf. Tullio de Mauro, 1978:194). Problema contextului și efectelor sale asupra sensului și referinței unei unități lingvistice intervine datorită dihotomiilor între sens literal (fundamental) și sens figurat (contextual), între semnificația convențională și semnificația locutorului (P. Grice). Contextual, sensul literal și semnificația convențională, ce țin de lexic sau de limba ca sistem static, pot fi actualizate în discurs într-un mod particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
între semnificația convențională și semnificația locutorului (P. Grice). Contextual, sensul literal și semnificația convențională, ce țin de lexic sau de limba ca sistem static, pot fi actualizate în discurs într-un mod particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ca sistem static, pot fi actualizate în discurs într-un mod particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să aprecieze că situația socio-economică sau politică se înrăutățesc (e metaforă) ori să sugereze că e necesară umbrela în cazul unei ieșiri
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind cuvintele „se strică vremea”, locutorul poate intenționa să aprecieze că situația socio-economică sau politică se înrăutățesc (e metaforă) ori să sugereze că e necesară umbrela în cazul unei ieșiri (e o recomandare). 3.4. Metafora ca modalitate referențială „slabă” Indiferent de domeniul sau situația de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
doua urmărește să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380). Astfel prin metaforă locutorul nu descrie direct realitatea, lumea ci cu ajutorul ficțiunii, referința metaforică fiind produsă pe „ruinele” referinței literale. Metafora vie reprezentând de fapt o entitate lingvistică nouă care vine să ia locul uneia vechi, osificate, „metaforă moartă” dar și să desemneze un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
situează discursul științific dominat de literalitate și discursul poetic dominat de nonliteralitate. Metafora nu este doar un „ornament estetic” ce îmbracă discursul, menit a emoționa, persuada, ci în aceeași măsură ea este o strategie discursivă, referențială, chiar dacă „slabă”, prin care locutorul poate urmări atât seducția cât mai ales îmbogățirea universului cognitiv al interlocutorului cu noi cunoștințe, „adevăruri”. Metafora este o excelentă și sugestivă modalitate sugestivă prin care fenomene complexe pot fi înțelese, comprehendate datorită analogiei puse în joc, deși ea lasă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
afirma că „scopul lor este de a reprezenta modul de a fi al lucrurilor în lume” (apud Romedea, 1997:30). Așadar, pe dimensiunea sa referențială, limbajul se potrivește lumii pentru a „o prinde” și a o face accesibilă mai întâi locutorului și apoi interlocutorului. Această adecvare este intermediată de gândire și presupune, dacă nu o identitate atunci cel puțin o asemănare de formă sau structură între limbaj, gândire și realitate. Cu alte cuvinte, acestea sunt compatibile deoarece regăsim la fiecare nivel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
realitatea nu există, iar dacă există nu poate fi cunoscută, iar dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nu poate fi cunoscută, iar dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu este mai puțin adevărat că această „referință discursivă” stă pentru cineva sau este produsă pentru cineva. Putem spune, mai întâi, că, conștiința locutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
locutorul este în mod deosebit orientat spre lumea pe care o evocă în intervenția sa discursivă, dar nu este mai puțin adevărat că această „referință discursivă” stă pentru cineva sau este produsă pentru cineva. Putem spune, mai întâi, că, conștiința locutorului - pe dimensiunea referențială a enunțării - este orientată spre sau vizează (în sens husserlian) un obiect al lumii reale (lucru sau stare de lucruri), pe care intenționează să-l reprezinte cât mai adecvat prin intermediul limbajului pentru a asigura înțelegerea acestuia de către
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vizează (în sens husserlian) un obiect al lumii reale (lucru sau stare de lucruri), pe care intenționează să-l reprezinte cât mai adecvat prin intermediul limbajului pentru a asigura înțelegerea acestuia de către interlocutor. Așadar, o primă determinare a intenționalității cognitive a locutorului este pe dimensiunea raportării acestuia - prin limbaj - la lume sau la un segment al lumii, a cărei reprezentare sau cunoaștere vrea să o prindă în entitățile lingvistice pe care le produce. O a doua determinare a intenționalității cognitive a locutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]