12,032 matches
-
negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic, sugerate, cea dintâi, de natura specială a mandatului, Întemeiat pe Încredere, iar a doua de caracterul jocului de noroc, imoral și de urmările dezastruoase ale jocului de noroc! Acest adevăr al Înțelesului logic al normelor permisive primește o nouă confirmare, dacă se consideră special așa numitul „drept excepțional”, În acest scop, trebuie să distingem jus singularae, care privește o anumită categorie de persoane sau raporturi, și privilegia sau constitutiones personales (quae personam non
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numai atât, orice cunoștință ar apărea, desigur, ca o simplă prejudecată. Este ușor de observat că, pe lângă acest fel de a gândi afirmațiile noastre considerându-le ca realități psihologice, putem urma și altă cale, considerându-le În valoarea cuprinsului lor logic și Întrebându-ne dacă acest cuprins este adevărat. Trebuie să vedem de la Început că acest al doilea fel de interpretare este cel primordial și că el este implicit cuprins și În felul cel dintâi de interpretare. Căci și În primul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne Întrebăm, după ce am constatat anume realități și necesitatea nexului lor cauzal (anume „fapt”), ce valoare etică au, sau - cu alte cuvinte - dacă e adevărată afirmarea făcută cu privire la existența unei obligațiuni ca atare, ne Întrebăm În realitate care e valoarea logică a obiectului astfel sugerat. A cerceta și a descoperi obligații nu e, prin urmare, În nici un fel totuna cu a descoperi procesul cauzal care a produs stările psihice prin care noi le gândim În mod subiectiv. Judecând că unele interese
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de-a gata aceste argumente și raționamente numai pentru a le Învăța pe, dinafară fără a le Înțelege, ci ea trebuie să Învețe să le refacem singuri spre a ne convinge prin propriile noastre mijloace intelectuale. În cazul acesta cercetarea logică nu se mai Îndreaptă desigur asupra cauzelor psihice subiective și sociale care ne-au provocat o idee, ci asupra obiectului pe care l-am cugetat prin acea idee, spre a vedea dacă ea corespunde sau nu adevărului: nu mai cercetăm
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau social prin care această idee s-a produs În conștiința noastră. Întocmai În același fel, atunci când ni se sugerează existența unei obligații etice determinate, nu ne putem opri a ne Întreba deîndată și dacă această idee, În conținutul ei logic, e obiectiv adevărată. În acest caz ne punem problema dacă o persoană poate fi Într-adevăr obligată prin efectul rațiunii noastre. Nu mai facem atunci raționamente prin care să legăm Între ele realități naturale sau fapte reale omenești și prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
celălalt caz că putem ajunge sau tinde spre adevăr; aceasta Înseamnă că putem afirma un adevăr obiectiv În materie etică, cu aceeași legitimitate cu care-l putem afirma În cunoștința despre natură. Căci coerența cunoștințelor noastre sub formă de ordonare logică, constituie oriunde ceea ce numim adevărul obiectiv. Realitatea nu este altceva decât obiectul unei judecăți adevărate. Pretenția că afirmarea etică se reduce pur și simplu la o afirmație despre realitățile naturale, În special psihologice și sociale, nu e fundată, pentru că o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o natură esențial deosebită. Concluzia care se impune nu poate fi, credem, alta decât că ordinea de adevăruri etice există de sine stătătoare, și nu e În nici un fel reductibilă la ordinea de adevăruri teoretice, ele stabilindu-se pe planuri logice complet deosebite. Imposibilitatea de a afirma că aserțiunile etice se reduc la cele de fapt dovedește că cunoștința etică există sub formă autonomă; ea este paralelă cu cea a naturii, a se confunda cu ea și este la fel de justificată și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
copernicană pe care el a realizat-o, că experiența nu se poate constitui fără acte ale spiritului cunoscător În general, adică logic (Bewusstsein überhaupt) care face să intervină elementele sale (a priori), mereu aceleași și, prin urmare, generale ca conștiințe logice ale cunoașterii experimentale. Astfel sunt spațiul și timpul, categoriile, ideile. În acest sens, spațiul, timpul etc. sunt a priori. Tot astfel este a priori ideea de datorie, adică cea de obligație: ea nu se poate scoate prin abstracție din experiență
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt spațiul și timpul, categoriile, ideile. În acest sens, spațiul, timpul etc. sunt a priori. Tot astfel este a priori ideea de datorie, adică cea de obligație: ea nu se poate scoate prin abstracție din experiență, ci e Însăși condiția logică a oricărei experiențe. Rațiunea, cu alte cuvinte, constituie experiența etică prin idei generale, după cum ea constituie și experiența științelor despre natură. Prin aceste condiții se explică generalitatea și necesitatea logică a conștiinței etice. Această generalitate se reduce În ultimă analiză
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate scoate prin abstracție din experiență, ci e Însăși condiția logică a oricărei experiențe. Rațiunea, cu alte cuvinte, constituie experiența etică prin idei generale, după cum ea constituie și experiența științelor despre natură. Prin aceste condiții se explică generalitatea și necesitatea logică a conștiinței etice. Această generalitate se reduce În ultimă analiză la aceeași idee ca și aceea a legilor științifice: În Împrejurări identice, ipotetic date, rațiunea impune aceleași judecăți și acestea pot fi socotite adevărate În măsura În care apar conforme cu criteriul adevărului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de activitate, este imposibil să nu li se recunoască o natură cu totul alta decât a realităților naturale, și anume tocmai aspectul activ de liberă creație, În acest caz le raportăm Întotdeauna la anume subiecte, care sunt În realitate subiecte logice, pe care le numim „persoane” și față de care produsele cunoașterii apar Întotdeauna ca ceva nou; fiecare din cunoștințee umane, fiecare din tendințele sufletului nostru, chiar și fiecare din stările noastre afective apar atunci, raportate la subiect, ca creații spontane, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
creștere a spiritualității, o adițiune neîncetată la capitalul dinainte câștigat. „Activitatea” cunoașterii reprezintă, prin urmare, un punct de vedere cu totul deosebit decât „obiectele” ei. O asemenea activitate presupune o finalitate a acțiunilor. Considerarea acestei finalități prin prisma sistematizării sale logice, adică prin prisma adevărului, constituie tocmai punctul de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și mai diferit decât a exista, sau putința de a exista fizicește: criteriul juridic este un criteriu super-existențial. Desfășurarea unei acțiuni dovedește numai că ea e posibilă fizicește, dar lasă neatinsă chestiunea posibilității juridice a acțiunii Înseși. Faptul, În mod logic, este subordonat Dreptului, iar dreptul schițează o ierarhie de valori. Adevărul Dreptului nu depinde deci de realizarea sa, de verificarea sa, În ordinea fenomenelor. Dreptul continuă să existe din punct de vedere logic, chiar și acolo unde este violat”. În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridice a acțiunii Înseși. Faptul, În mod logic, este subordonat Dreptului, iar dreptul schițează o ierarhie de valori. Adevărul Dreptului nu depinde deci de realizarea sa, de verificarea sa, În ordinea fenomenelor. Dreptul continuă să existe din punct de vedere logic, chiar și acolo unde este violat”. În raportul dintre Drept și Forță, În mod logic, Dreptul este superior Forței. Spre deosebire de „Legea fizică”, Legea juridică nu-și trage adevărul din fenomene, ea nu exprimă ceeea ce este (Sein), ci ceea ce trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ierarhie de valori. Adevărul Dreptului nu depinde deci de realizarea sa, de verificarea sa, În ordinea fenomenelor. Dreptul continuă să existe din punct de vedere logic, chiar și acolo unde este violat”. În raportul dintre Drept și Forță, În mod logic, Dreptul este superior Forței. Spre deosebire de „Legea fizică”, Legea juridică nu-și trage adevărul din fenomene, ea nu exprimă ceeea ce este (Sein), ci ceea ce trebuie să fie (Sollen), Încât noțiunile de Drept și Nedrept, sunt interdependente sau complementare. „Oricât s-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu tot Dreptul este În mod necesar pozitiv”. De ex., un proiect de lege nu constituie Încă un drept pozitiv deși are, cu toate acestea, forma dreptului sau forma juridicității; sau, de asemenea, o lege are și Își păstrează caracterul logic al dreptului, chiar dacă, la un moment dat, a fost abrogat și deci pierde caracterul pozitiv (de Drept În vigoare!). Cu alte cuvinte, „pozitivitatea (unei propoziții-lege) nu depinde de un fapt trecător și relativ (adică temporal-istoric, n.n. - V.V.), ci de esența
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptului, chiar dacă, la un moment dat, a fost abrogat și deci pierde caracterul pozitiv (de Drept În vigoare!). Cu alte cuvinte, „pozitivitatea (unei propoziții-lege) nu depinde de un fapt trecător și relativ (adică temporal-istoric, n.n. - V.V.), ci de esența sa logică”. Del Vecchio spune laconic: „Ori de cîte ori o propoziție determină În chip ideal, Între persoane, un raport, În care una poate pretinde de la cealaltă ceva, la care aceasta este obligată, o astfel de propoziție aparține În mod logic, domeniului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sa logică”. Del Vecchio spune laconic: „Ori de cîte ori o propoziție determină În chip ideal, Între persoane, un raport, În care una poate pretinde de la cealaltă ceva, la care aceasta este obligată, o astfel de propoziție aparține În mod logic, domeniului Dreptului”. În consecință și pe drept cuvânt, aflăm de aici că: „Prin Drept pozitiv Înțelegem acel sistem de norme juridice care dă formă și reglementează efectiv viața unui popor Într-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, Îl compun
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică a Dreptului atinge Înălțimile sale cele mai mari. Ea este În același timp gîndire și voință, deoarece cuprinde o determinare logică și un act de comandă”. Prin lege se exprimă voința unui popor, Întrucât el este constituit politicește, adică organizat Într-o unitate proprie. Temeiul este Întotdeauna consimțământul public, fie că se manifestă direct prin aprobarea acelei legi, fie În mod
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică și etică de „a urca la principiul rațional al oricărei puteri politice”. Giorgio del Vecchio urmase „Școala lui Montesquieu” care more geometrico, așa cum făcuse anterior Spinoza cu Etica și principiile acesteia. Marele iluminist francez de secol XVIII, a instituit fundamental
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
putere absolută, ci este expresia egalei libertăți a tuturor celor care aparțin aceleiași ordini juridice și care, În consecință, sunt capabili de a o respecta, tocmai pentru că ea este «registrul voințelor Înseși ale lor»”. Acest principiu Își găsește integrarea sa logică În celălalt principiu al statului care spune: „legea singură este suverană”. Cu excepția cazurilor de incapacitate fizică sau celor condamnați penal, „nimeni nu poate fi privat de dreptul de a participa, pe picior de egalitate, la exercițiul funcției legislative, direct sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a avut o foarte clară noțiune a Statului și un „sens foarte tare al Statului”. El se referă la lucrările lui Cicero: De Republica și De Legibus. Desigur, nici acolo, la Cicero, nu se poate vorbi de existența unei determinări logice și riguroase a conceptului de Stat, În universalitatea sa. O primă cercetare sistematică și riguroasă găsim la Nicolo Machiavelli, unul dintre fondatorii științei politice moderne. La acesta aflăm cuvântul ”Stat” cu semnificația de până astăzi. Problema, simplu formulată, este: dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a dreptului și un anumit grad de validitate efectivă, Înainte chiar de a atinge centrul sistemului și de a obține astfel confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult prea complexă. Putem doar să considerăm directivele, Într-adevăr extrem de schimbătoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
total imposibil și absurd pentru Stat de a recunoaște, ca fiind valabile, indistinct, toate manifestările voinței individuale”. Autorul acestei splendide dialectici a roportului dintre Individ și Stat, recunoaște că: „În afara unor anumite restricții cerute de omogenitatea necesară și de coerența logică a sistemului, producerea spontană a dreptului, trebuie să fie dobândită de către Stat, ca o colaborare intrinsecă, aceleia căreia trebuie să se aplice organele sale directe”. Cu alte cuvinte, trebuie să se favorizeze procesul de etatizare care corespunde perfecționării pozitivității dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o seminție pură, nici măcar acolo unde uniunea socială e foarte veche și cimentată, chiar de de legătura politică”. Exemple: națiunea engleză, națiunea franceză etc. Aidoma, cu alte caractere precum: identitatea de credințe religioase. Giorgio del Vecchio afirmă, În manieră strict logică, două elemente esențiale pentru conceptul de Națiune: 1. Primul e un element psihologic, adică acea unitate profundă și Înnăscută de gândire și sentimente care alcătuiește conștiința națională și implică credința Într-un destin comun, cimentată de isprăvile eroice din trecut
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]