1,413 matches
-
Pe data de 27 august 2011 a reușit să-și facă debutul cu un gol la Chelsea contra lui Norwich, gol marcat după ce a intrat în joc, el fiind rezervă. Mata a câștigat Liga Campionilor și Cupa FA cu echipa londoneză, unde a și primit premiul de Jucătorul Anului din partea clubului. După un gol înscris în poarta echipei Monterrey în Cupa Mondială a Cluburilor, acesta a reușit să debuteze cu gol în Premier League, Cupa FA, Liga Campionilor, Cupa Capitalei și
Juan Mata () [Corola-website/Science/319873_a_321202]
-
a început își dorească să fie misionar. A început să predice regulat în bisericile din vecinătate și a continuat să se intalnieasca și cu alte biserici În 1828, Müller s-a oferit să lucreze cu evrei în Anglia prin Societatea Londoneză ce Promovează Creștinătatea Printre Evrei, așa a ajuns în Londra pe 19 Martie 1829. Pe la mijlocul lunii Mai, se îmbolnăvește și nu crede că va rezista bolii. A fost trimis la Teignmouth pentru recuperare, acolo însă l-a întâlnit pe Henry
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
tipografii rudimentare până și în închisori. Cele mai multe dintre falsuri erau grosolane și ușor de recunoscut, dar altele erau practic de nedovedit; erau asignatele falsificate la Londra. Dușmanii Republicii încurajau efectiv tipărirea monedei false, acest lucru conducând la ruina Franței. Atelierul londonez fusese fondat de notabili vendeeni sub conducerea "contelui Joseph de Puisaye" și patronajul "ducelui d’Harcourt". Producea din plin, iar când a venit deruta vendeeană după înfrângerea de la Quiberon, Lazare Hoche a anunțat, în raportul său, că a pus mâna
Asignat () [Corola-website/Science/323591_a_324920]
-
impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. . Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii "Simfoniile Londoneze" - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând oratoriul "Il ritorno di Tobia". Haydn compune la Londra
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând oratoriul "Il ritorno di Tobia". Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creația sa: "Creațiunea" și "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre "Simfoniile londoneze" sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) " Simfonia cu „lovitură de timpan”" (Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) și Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101). Despre Anglia, Haydn știa doar câteva lucruri: cum ar fi faptul că Mozart la doar nouă ani a
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
observațiile și anecdotele notate în carnețelele sale proprii. La data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche, o cantată scrisă cu zece ani în urmă, cantata „Ariana la Naxos”. Primul concert simfonic - din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract- a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
punctând din când în când armonia prin acorduri” . Programul primului concert simfonic a fost alcătuit din două părți: în prima parte s-a regăsit o simfonie compusă de Mozart, iar în partea a doua s-au regăsit primele două simfonii londoneze, simfonia nr. 93 și simfonia nr. 94. Între cele două simfonii din partea a doua a concertului s-a intercalat un „ catch în gen italian scris de Haydn, lucrare compusă pentru șapte voci” .Primul concert susținut de Haydn în Londra a
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
douăzeci de concerte prevăzute au continuat cu regularitate pe toată durata primăverii și a verii anului 1791, unul pe săptămână. În acest interval s-au cântat cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi, necunoscute publicului londonez. În cadrul fiecărui concert, la cererea publicului care era din ce în ce mai dornic de piese noi, au fost interpretate cvartete, cantate, serenade și o multitudine de alte lucrări improvizate de către compozitor. Prezența lui Haydn la Londra a stârnit multă simpatie, astfel încât numeroase persoane
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
luat parte la nenumărate manifestări muzicale . În cele douăsprezece concerte simfonice, programul prevedea șase lucrări „inedite” , ca și în cazul primei călătorii, compuse special pentru al doilea turneu din Anglia. Simfoniile acestea poartă numerele 99-104, completează ciclul celor douăsprezece simfonii „londoneze” și încheie întreaga creație simfonică a compozitorului. Din seria simfoniilor nr. 99-104, simfonia nr. 99 a fost compusă la Viena, în vara anului 1793; celelalte au fost compuse la Londra în anii 1794-1795. La a doua sa venire în Londra
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
dar și modul său componistic. Haydn însuși a realizat schimbarea structurală realizată atât în interiorul său cât și în creația sa, astfel a numit ultimele sale șase simfonii „simfonii de tranziție” . Seria simfoniilor nr. 99-104 se diferențează de precedentele șase simfonii londoneze prin elemente inovatoare ce apar în esența lor; putem vorbi de o „neobișnuită nuanță de tristețe” , unde simțul ludic cu care ne-a obișnuit compozitorul cedează în favoarea seriozității. Nu se poate spune că temele ultimelor simfonii sunt depresive, însă putem
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
la școală în țara sa de origine și, mai tarziu, urmează cursurile de la Dramă Centre în Chalk Fărm. La scurt timp avea să joace Hamlet într-o producție școlară, în timpul ultimilor ani, iar mai apoi avea să joace pe scenele londoneze debutând în producția lui Julian Mitchell, "Another Country" din West End, cartier londonez recunoscut pentru "densitatea teatrală" unică pe plan mondial. Alături de Rupert Everett, Firth îl joacă pe Tommy Judd, un personaj descins din povestea spionului Donald Maclean (Everett a
Colin Firth () [Corola-website/Science/302406_a_303735]
-
Dramă Centre în Chalk Fărm. La scurt timp avea să joace Hamlet într-o producție școlară, în timpul ultimilor ani, iar mai apoi avea să joace pe scenele londoneze debutând în producția lui Julian Mitchell, "Another Country" din West End, cartier londonez recunoscut pentru "densitatea teatrală" unică pe plan mondial. Alături de Rupert Everett, Firth îl joacă pe Tommy Judd, un personaj descins din povestea spionului Donald Maclean (Everett a jucat Guy Bennett, spionul din viața reală Guy Burgess). Mai tarziu avea să
Colin Firth () [Corola-website/Science/302406_a_303735]
-
a fost prezent la emisiuni precum "Live From Studio Five" (Channel 5), "Sky Sunrise" (Sky), "TMI" (CBBC) sau "The Alan Titchmarsh Show" (ITV). O altă prezentare notabilă a fost consemnată în cadrul unui recital susținut la jumătatea lunii noiembrie în clubul londonez G-A-Y. Au fost realizate și o serie de pictoriale publicate de reviste precum "Cosmopolitan", "GT" sau "The Buzz Magazine". Ediție standard Prima intrare a albumului într-un clasament oficial s-a materializat pe data de 18 noiembrie 2010, când "Obsession
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]
-
Dintre acestea, amintim: Suita spaniolă, Amintiri din călătorii, Suita Spania, Cântece spaniole, ciclul Iberia, Navara, Rapsodia spaniolă pentru pian și orchestră, Concertul pentru pian și orchestră. La comanda unor teatre a scris și opere: „Verighetă magică”, „Henry Clifford” (pentru opera londoneză) și „Pepita Jimenz” (pentru Opera din Paris).
Isaac Albéniz () [Corola-website/Science/298335_a_299664]
-
despre Irlanda și cultura irlandeză. MacGowan a început să-și urmeze moștenirea culturală irlandeză prin crearea trupei The Pogues. Multe dintre cântecele sale sunt influențate de naționalismul irlandez, istoria Irlandei, experiențele diasporei irlandeze în Londra și SUA, dar și viața londoneză în general. MacGowan a vorbit deseori despre poetul irlandez de secol XIX James Clarence Mangan și despre dramaturgul Brendan Behan ca având o mare influență asupra lucrărilor sale. Între 1985 și 1987 a scris ceea ce este probabil cel mai cunoscut
Shane MacGowan () [Corola-website/Science/321773_a_323102]
-
a încercat whiskey-ul la zece ani și a continuat să bea la modul serios de atunci încoace. Vorbind în timpul emisiunii Folk Britannia a postului BBC Four, Robyn Hitchcock spunea: “Îmi amintesc că am mers la Hope and Anchor (un pub londonez în care aveau loc multe concerte folk punk). The Pogues erau toți pe scenă și gata să înceapă, barul era plin, dar ei nu începuseră încă. Apoi acest personaj a intrat pe ușă târșâindu-și picioarele și a coborât scările
Shane MacGowan () [Corola-website/Science/321773_a_323102]
-
Dawn French. Filmul este bazat pe romanul epic fantastic pentru copii "Leul, Vrăjitoarea și Dulapul" de Clive Staples Lewis. Romanul este primul publicat din seria de romane "Cronicile din Narnia" și al doilea în ordinea cronologică a acțiunii. În suburbia londoneză Finchley, cei patru copii Pevensie (Peter, Susan, Edmund și Lucy) se află în pericol din cauza unui bombardament nazist aerian din cel de-al doilea război mondial. Ei sunt apoi evacuați la țară pe moșia profesorului Digory Kirke, care nu este
Cronicile din Narnia - Leul, Vrăjitoarea și Dulapul () [Corola-website/Science/333745_a_335074]
-
cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză "Index of Censorship" i-a dedicat un număr special. În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
a lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea să evite complet serviciul militar, a decis să se înroleze ca soldat în Royal Army Medical
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
sunt așezate ca la o melodica (variantă timpurie de clavietă lansată de Hohner - vezi aici), anume în două rânduri paralele, corespunzătoare clapelor albe, respectiv negre, de la claviatura de pian. Instrumentul este considerat, de altfel, un precursor al clavietei. O reclamă londoneză din anii „vogăi Goofus” (perioada interbelică) comenta: Couesnofonul a fost introdus în muzica de jazz de către saxofonistul Adrian Rollini sub denumirea de goofus. Acesta a înregistrat alături de formația sa la casa de discuri Okeh Records sub numele The Goofus Five
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
au asociat în funcție de profesiile diverse pe care le practicau în Galați (Breasla croitorilor, Societatea meseriașilor israeliți, Societatea magazionerilor - Bender, Societatea funcționarilor din port - Junimea, Asociația zugravilor și vopsitorilor evrei etc.). Au înființat societăți de binefacere, culturale, sportive (tatăl celebrului pianist londonez Radu Lupu, Mauriciu Lupu, a fost un profesor de gimnastică foarte apreciat al sportivilor evrei), au scos diverse ziare și publicații specifice ("L'Echo Danubien", "Prietenii Sionului", "Pământeanul", "Akavat Zion", "Vocea Galațiului" s.a.). Nerecunoscuți ca cetățeni legitimi ai țării în
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Channel 4, prezentarea unei serii de 8 episoade pentru BBC numită "Road Rage School" (Școala nebuniei șoselelor), prezentarea unei emisiuni pentru Crăciun numită "'s Top Toys" (Cele mai tari jucării ale lui James May) (pentru BBC 1), și prezentarea Salonului Londonez al bărcilor pentru ITV1. A apărut pentru prima dată la "Top Gear" în 1999, înainte ca emisiunea să fie anulată de BBC datorită audiențelor scăzute. A revenit în emisiune în a doua serie a prezentului format. Pe 29 ianuarie 2006
James May () [Corola-website/Science/304264_a_305593]
-
a anunțat că i-a prelungit contractul lui Arbeloa până în 2016. În vârstă de 33 de ani, Arbeloa era liber de contract după ce s-a despărțit de Real Madrid, și a semnat un contract valabil pe un sezon cu echipa londoneză West Ham United. Pe data de 1 februarie 2008, a fost convocat la echipa națională de fotbal a Spaniei pentru prima dată. Debutul ar fi trebuit să-l facă contra Franței, pe data de 6 februarie, dar s-a accidentat
Álvaro Arbeloa () [Corola-website/Science/310169_a_311498]
-
și coroiat (arătând de parca s-ar fi rupt de cel puțin două ori) și degete lungi. Poartă ochelari în formă de semiluna. A afirmat odată că ar avea deasupra genunchiului stâng, o cicatrice care este o hartă perfectă a metroului Londonez! Cardul dedicat din broscuțele de ciocolată relevă despre Dumbledore atât detalii istorice (de exemplu, ca în 1945 Dumbledore l-a înfrânt pe vrăjitorul întunecat Grindelwald, ca a colaborat în domeniul alchimiei cu Nicholas Flamel, sau că a descoperit nu mai
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
cel mai bun" din multiplele ore de colaborare că jam session de DJi de ambient, în care a participat și Alex Paterson de la The Orb. Acestea au avut loc ambele, la Trancentral și lunar la 'Land of Oz' din clubul Londonez, Heaven. Cauty a declarat, "Setul nu conține editări. Doar de cateva ori apropiindu-ne de final făceam cîte o greșală și trebuia să o luăm totul iar de la început". Potrivit cofondatorului formației The KLF, Bill Drummond, albumul a luat două
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]