1,649 matches
-
am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un fel de plici mai măricel, și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vis. Am o singură Întrebare: crezi În mine? Pentru Diabolo, asta e o chestie tare importantă. Un vechi cod profesional Îl obligă să le dea celor ce cred În el o nouă șansă. Cu necredincioșii e simplu: Îi ia cu lopata și Închide cazul. Dacă nu-ți place, fă recurs la tribunal. Viața de apoi nu este decît o lungă audiere. — Oh, sigur că cred În tine, să nu mă Înțelegi greșit. Am citit undeva că În centrul Universului se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simte bine. Se gîndește, ca parte a inventarului lui de alternative, cum ar fi să trăiască aici, În Midwest, cu Maggie: ar putea lucra pentru Companie, să meargă la barul hotelului pentru happy hour, să curețe aleea de zăpadă cu lopata și să joace rolul figurii paterne. E o viziune liniștitoare. Dar se oprește brusc. Ce-ar zice Diavolul? Wakefield Îl aude pe Diavol rîzÎnd. — De asta m-ai dat jos din pat? Ar trebui să te las liber doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clișeu? Dacă fericirea de suburbie ar fi „viața autentică“, n-aș mai culege nici un suflet. Există milioane de oameni normali În lumea asta, toți „autentici“. Nici măcar nu mă interesează, pentru cei ca ei avem echipe de curățenie, Îi iau cu lopata cu milioanele... Au existat și discuții, că ar trebui, pentru reducerea costurilor, să le inoculăm un virus, la toți deodată, În loc de atacurile astea de cord individuale... Astea costă bani, nu glumă! Indignarea Diavolului nu-i este cu totul străină lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
O fată? Își dădu cu părerea Moff. Heidi Își imagină o fată luată pe sus de un șef de trib, gata să fie aruncată de pe o stâncă În cadrul unui sacrificiu ritualic. Apoi se auzi un scâncet. Un câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care-ți Înghețau sângele În vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai durat Încă un pic. Dar dacă miracolele sunt precum ploaia după secetă, atunci lăcomia este potopul care vine după. Cultivatorii de heroină și vânătorii de comori care au mituit membri din SPIN și-au făcut apariția cu AK-47 și lopeți. Au răscolit dealurile până n-au mai rămas decât câteva urme de Balanophora. Consumarea plantei de către armată a condus la reînceperea violurilor asupra femeilor din trib, pe care conducătorii militari au justificat-o drept o modalitate naturală de asimilare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca în Amsterdam sau la Anvers. O mică iluzie inofensivă, un fragment de realitate virtuală; prin cocleala jumătate solidă, jumătate apoasă, nu avansai nici cu-o plută. Navigau doar niște copii, cu anvelopele de TIR umflate până la explozie și-o lopată de plastic pe post de vâslă. Alții, mai curajoși, făceau baie în dreptul stăvilarelor, dar ieșeau plini de motorină. Cât despre poduri, nimic deosebit: șubrede, înguste, găurite, ți-era și frică să pui piciorul pe ele. Până la urmă am ajuns întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te înțepi la cusut), sorcova (un băț de lemn așchiat, prevăzut de-o parte și de alta cu niște flori de hârtie colorată; se folosea pe 30 decembrie, împreună cu niște versuri naive, ca să scoți bani de la vecini și rude) sau lopețile cu coadă lungă de lemn (iarna, nu era cetățean care să nu iasă la zăpadă cu ele). Nimic din echipamentul de pe vremuri nu mai rămăsese la vedere. Lucrurile vechi și parfumate supraviețuiau într-un șanț al memoriei, imprimate unele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cât despre fochistul pe care nimeni nu-l văzuse, dar care ar fi reglat zi și noapte motoarele cu păcură ale Facultății de Litere, probabil că l-aș fi întâlnit oricum în subsolurile uleioase, învârtind niște rozete sau aruncând cu lopata cărbuni și cărți în cazanele supraâncălzite. M-am decis să încep cercetarea de sus în jos. Actele după care umblam (și care Dumnezeu știe ce surprize mi-ar fi rezervat, odată descoperite în arhivele Facultății) se puteau găsi oriunde, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corpurile împroșcate. Doar eu, Adina și groaza plimbându-se-ntre ecran și pupila ei mărită. Asta-i pentru amicul tău care a spart serverul și mi-a intrat în mail. A doua aripă a Airbus-ului acționează ca o paletă. Lopețile ei lovesc ce-a mai rămas din Boeing. Ne răsucim. O turbină cu mii de zimți colorați. Cerul de vinil mov. Peretele de beton al oceanului. Electroșocul luminii. Să fiu în locul tău, mi-ar fi rău. Dar nu sunt. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dosare, cu ei mergeam înainte, încărcat de emoții și amintiri pe care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric, în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar cu pile sau dacă știai numărul adevărat, nu pe-ăla din cartea de telefon. Muncitorii veneau agățați de mașină, ca-n filmele cu Dinică. Purtau niște halate impresionante, lungi, fără nasturi, de culoarea peștilor morți. Dispăreau în subsol, cu lopeți și târnăcoape, uneori și cu niște furtune zimțate, inelare, bombate ca viermii de mătase. Nimeni nu afla ce fac acolo, reparația dura zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e mai puțin entuziasmat, dar este liniștit și rezolut și se vede că războiul cu grecii nu e atât de simpatic cum a fost cel cu rușii. Siria suferă mult din cauza acestor preparative războinice. Atâtea brațe viguroase, lăsând sapa și lopata, au pus mâna pe arme! Comerțul stagnează deja de la 1875, când colera a bântuit țara. O criză generală apasă asupra acestei frumoase provincii a Imperiului otoman. Recolta n-a fost strălucită; mătasa, productul principal al Siriei, a fost în cantitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dramaturgică, ea contribuie la crearea unui sens, la crearea ideii. În filmul meu Ioane, cum este la construcții?, la un moment dat era o simplă imagine în care trei muncitori din construcții mergeau așa pe o alee: unul târa o lopată după el, altul avea furtunuri de instalator sanitar, și mergeau așa, într-o lele... și acolo am pus în coloana sonoră cântecul Hei, rup, hei rup! Evident că această imagine, care spunea că nu le arde lor de muncă, dar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă; în general, trăiește într-un alt orizont de așteptare, într-un alt spațiu axiologic, în care valorile morale, intelectuale, civice sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fond. Națiunea, cea care modelează poporul și determină statul, tinde să se atrofieze. Eminescu descoperise chiar o lege care explică în mod natural fenomenul: legea selecției sociale negative. În societate, spunea poetul, se întâmplă ca și în natură: luați o lopată de grâu și aruncați-o alături: veți vedea că boabele de grâu se organizează, se ordonează, în grămadă piramidală, dar cele grele stau la fund și cele mai ușoare rămân deasupra, deasupra de tot instalându-se boabele seci ori pleava
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alături: veți vedea că boabele de grâu se organizează, se ordonează, în grămadă piramidală, dar cele grele stau la fund și cele mai ușoare rămân deasupra, deasupra de tot instalându-se boabele seci ori pleava. La fel și în societate: lopata socială tinde să arunce deasupra elementele ușoare care vor intra în concurență între ele pentru supremație. Ce e sec, putred, neserios, corupt etc. se instalează confortabil în zona elitară. Acest fenomen social poate fi contracarat prin pârghii sociale, cum ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se va stabili cu eliberarea acestor dovezi, va atrage expulzarea evreilor din țară și destituirea funcționarului vinovat. - Orice cerere de exceptare dela această muncă, nu va fi luată în considerație. - Evreii se vor prezenta obligatoriu la muncă, având asupra lor lopată de zăpadă, începând din dimineața zilei de 21 Ianuarie 1942. - Evreii scutiți sau aflați la lucru în altă parte, se vor prezenta în serii, după dispozițiunile șefilor respectivi. - La Cercul Recrutare București, evreii se vor prezenta în dimineața de 21
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Art. III. - La Cercurile de Recrutare respective, se vor prezenta în dimineața zilei de 26 Februarie 1942, toți evreii dela vârsta de 18 ani până la 35 ani, iar restul evreilor în dimineața zilei de 4 Martie 1942, având asupra lor lopată sau târnăcop. Art. IV. - La finele celor 10 zile se va elibera evreilor o adeverință, semnată de către Comandantul sau Delegatul C.R. respectiv și de conducătorul militar al detașamentului. Art. V. - Sunt exceptați dela această muncă numai evreii cari au titluri
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
astfel că și eu m-am Înscris Într-o astfel de brigadă, ca să nu pierd bursa. În brigada asta, de la Facultatea de Litere, țin să amintesc că era și Pius Borza, care era pianist, și trebuia să se lupte cu lopata și târnăcopul acolo, săracul... Acolo am stat cinci săptămâni și abia venisem acasă, când am fost arestat din comuna mea. De acasă ați fost arestat? Nu de-acasă, eram la primărie. Eram În relații bune cu notarul și, fiind pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
destul de bine, după ce-am făcut o grevă de vreo opt zile și comandantul a zis: „Mă, tu ești băiat tânăr, tu trebuie să trăiești. Unde vrei să muncești?”. „Numa’ dac-aveți un post În care să nu lucrez la lopată, că nu mai pot și nu mai vreau să lucrez la lopată.” Și mi-a dat o funcție de ajutor-electrician. Și am lucrat pe șantier, acolo, la turnarea de betoane, la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și comandantul a zis: „Mă, tu ești băiat tânăr, tu trebuie să trăiești. Unde vrei să muncești?”. „Numa’ dac-aveți un post În care să nu lucrez la lopată, că nu mai pot și nu mai vreau să lucrez la lopată.” Și mi-a dat o funcție de ajutor-electrician. Și am lucrat pe șantier, acolo, la turnarea de betoane, la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari. Și am stat acolo până În 16 iulie 1953, când vine un ordin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani? La Bicaz. Ne-o dus la Bicaz... Acolo, față de Închisoare era mai bine. Dar bine, În ce sens? Că era aer și apă... și nu mai era bătaie. Acolo săpam. Tot șantierul ăla mare, tot s-o făcut cu lopată și cu târnăcop... Ați Început să vă reveniți când ați ajuns la Bicaz? Da, după ce-am ajuns am Început să-mi revin. După ce s-o găsit alții, mai curajoși și mai deschiși la minte, să ne spună prin ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]