1,901 matches
-
răniți circulă și aprinde inimile muncitorilor, cei care În mintea Întîiului Fiu ar fi trebuit să-i fie aproape. În ciuda Încercărilor Conducerii acestor instituții (slujbași aparținînd aparatului politic - sau aflîndu-se direct sub controlul lui) de a-i opri, manifestanți strigînd lozinci Împotriva regimului lui Ceaușescu se revarsă pe bulevarde. Îi cer demisia, cer alegeri libere, cer armatei să li se alăture, pe măsură ce Întîlnesc pe drum spre centrul orașului nuclee de rezistență militară plasate strategic. Armata nu are reacție. Sinuciderea generalului Milea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ude de lacrimi. Cineva vine glonț spre noi și ne scutură de umeri și vorbește, sufocîndu-se: — Mă băieți, știam eu că n-ați suferit degeaba. Se rostesc tot felul de cuvinte, unele nu au sens, oamenii țipă tot felul de lozinci de parcă ar fi În stradă și Moise țipă și el ce-i vine la gură, unele din cuvinte nu par expresia bucuriei. Descătușarea se produce atît de brusc și de puternic, Încît uneori nu Înțelegi dacă nu cumva e scena
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se aud focuri de armă din toată zona centrală a Bucureștiului, se transmit imagini filmate de la ferestrele Televiziunii, din zonele fierbinți din jurul Televiziunii sau din piața din fața Comitetului Central - din balconul din care Ceaușescu ținea de obicei discursuri, acum, strigă lozinci și Încearcă să vorbească revoluționari, dar asupra lor se trage. SÎntem informați că au loc lupte de gherilă Împotriva unui inamic abil, bine pregătit, care folosește tactici de diversiune. Apoi apare un militar, un colonel, care spune că e vorba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muncitorii de la fabrica de avioane... ăia care au fost duși la Timișoara și au văzut ce s-a Întîmplat acolo, i se aude vocea de la celălalt capăt al culoarului, stingîndu-se. Într-adevăr, acum străzile sînt pline de oameni care strigă lozinci, strigă lucruri către camioanele militare care trec În viteză, Încercînd să evite manifestanții. La ora 7 dimineața, În teatru se știe că oamenii chemați să apere instituțiile socialiste de stat au pornit spre centru, că ceea ce s-a Întîmplat la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
teatru se știe că oamenii chemați să apere instituțiile socialiste de stat au pornit spre centru, că ceea ce s-a Întîmplat la Timișoara și la București se Întîmplă În toată țara. Piața prefecturii s-a umplut de români care scandează lozinci anticomuniste, Ceaușescu trebuie să cadă. Armata a Împrejmuit strategic zona centrală, dar din cîte se pare nu intervine pentru reprimarea manifestației. S-au auzit zvonuri că de fapt la Timișoara armata a trecut de partea poporului și că există forțe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde e și fîntîna arteziană sînt acoperite de o masă fremătătoare de oameni, cei mai mulți sînt studenți sau tineri din oraș, e o atmosferă foarte hippy, iar vocile care se ridică, fie că e vorba de cîntece, fie că-s doar lozinci, conțin mesaje politice cît se poate de clare: nu mai vrem comunism. Nici măcar unul cu față umană. Iliescu și FSN-ul nu au ce să caute În politică. Clar. Exact ce povesteau În tren bezmeticii ăia... asta se Întîmplă și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe-acolo la butoane), exact cînd am deschis plicul, din boxe s-a auzit Straight to Hell. Imaginile erau... șocante. Erau fotografii de la Kilometrul zero, zona care a fost considerată inima protestului, cu demonstranți veseli fluturînd steaguri sau pancarte cu lozinci anticomuniste, cîntînd, discutînd sau rîzÎnd, printre corturi improvizate făcute din pături și din folii de plastic și cutii de carton, În spate se vedea clădirea Universității sau hotelul Intercontinental. Dar era și un set de poze la care abia dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost nevoie de așa ceva, iar judecătorii, bieți oameni trecători și ei, fără să aibă măcar posibilitatea să se spele pe mâini în fața mulțimii, asemeni lui Pilat din Pont. Nu e o dictatură oarecare. E la fel ca cea fascistă, deși lozincile ei vorbesc de o ordine umanitară: aici e înșelarea, marea capcană în care cad visătorii, fără a se observa că noua ordine pretinde o nu se putea întemeia decât pe „ura de clasă”. Ca la fasciști: o ură categorială. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am Închis, fără să mai aștept răspunsul lui. De aceea, visul cu Petru cel Mare care arăta cu degetul În jos mă cam punea pe gînduri. Altădată visam că zbor cu un elicopter, iar dedesubt numeroși oameni ai muncii strigau lozinci mobilizatoare și Îmi făceau semne cu mîna. Firește, eram mulțumit că populația ieșise Într-un număr atît de mare pe străzi, dar parcă erau totuși prea mulți și prea entuziasmați, iar cînd mă uitam mai bine, vedeam că de fapt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
conflagrației, aducea argumente proprii, considerând războiul pornit de Austro-Ungaria ca „un război de negațiune a principiului naționalităților“. Trebuia să se țină seama de „instinctul maselor“, ce se manifesta cu acea putere elementară care aduce marile izbânzi sau provoacă marile catastrofe. Lozinca lui era: „liberarea Ardealului și această țintă se identificase cu idealul nostru național [...]. A merge împotriva AustroUngariei însemna a grăbi realizarea unui proces istoric inevitabil“. Se aprecia că, în acele împrejurări, era mai ușor de câștigat și de păstrat Ardealul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încredințase lui Virgil Arion. Răsunetul cuvântului său era neînsemnat, fiind împotriva majorității opiniei publice. Ca și „Viața Românească“, în care C. Stere dezvolta argumente împotriva unui război alături de Rusia, „Moldova“ își sprijinea întreaga sa atitudine pe ideile antirusești și pe lozinca „Germania e invincibilă“. Nici una din aceste idei n-a putut influența acțiunea „factorilor răspunzători“, cum numea Octavian Goga guvernul și regele, în volumul său de confesiuni Cântece fără țară9. În martie 1906 apăruse la Iași primul număr al „Vieții Românești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Se urmărea crearea de mișcări revoluționare în celelalte state; mișcări de solidarizare a segmentului muncitoresc din alte țări, peste frontierele existente, cu Revoluția bolșevică. Din acest punct de vedere, apare semnificativă prezența în mișcările organizate de detașamentele muncitorești naționale a lozincii de solidarizare cu bolșevicii ruși și apoi cu Uniunea Sovietică și U.R.S.S. Tendința va căpăta un caracter sistematic, organizat, odată cu crearea Internaționalei a III-a, în martie 1919. În confruntarea militară din 1920 cu Polonia asistată de Franța, această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
el a știut să pună partidul pe linia cuceririi puterii; să-l transforme într-un instrument docil, în ciuda tuturor opozițiilor. A dovedit un talent remarcabil ca strateg revoluționar bazat pe simțul ascuțit al insatisfacției masei. Geniul lui constă în „găsirea lozincilor care să transforme nemulțumirea în energie revoluționară“8. Aceeași realitate este condensată astfel de J.-M. Domenach 9: „propaganda de tip bolșevic se poate reduce la două expresii esențiale: revoluția politică (denunțarea) și cuvântul de ordine“. A știut Lenin să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
El va fi acela care va recunoaște că realitățile nu încap totdeauna în teorii. Ne atrage atenția faptul că, imediat după preluarea puterii, cere lui Anton Vasilievici Lunacearschi (1875-1933), comisar al poporului pentru Învățământ între 1917 și 1929, să găsească lozinci pentru o „propagandă monumentală“20. De ce? Pentru a îndrepta populația spre proiectul utopic. Apoi, operațiunea masivă de alfabetizare - una care a impresionat străinătatea - avea tot un scop politic. „Analfabetul, scria Lenin, rămâne în afara politicii și de aceea trebuie să învețe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al Sovietelor a fost așa de bine camuflat încât nici membrii de partid nu și-au dat seama. În proclamația anunțând dispoziția Guvernului Provizoriu, alcătuită în dimineața zilei de 25 octombrie, Lenin a scris întâi „Trăiască Socialismul“, dar a scos lozinca pentru a nu alarma populația. Primul document bolșevic, referindu-se la noua ordine ca socialistă, observă autorul, apare o săptămână mai târziu, după ce forțele loiale Guvernului Provizoriu fuseseră definitiv înfrânte. Și observă, în continuare: „Nu-i de mirare că prețurile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a părăsit ședința, pretinzând că avea o... «partidă de șah». Evident, am „pierdut” (astăzi pare «evident», într-atât ne-am obișnuit cu justiția comunistă, dar pe atunci ne-a uluit, ne-am trezit în crunta realitate strâmbă, din încă adormitoarele lozinci în limba de lemn a „lumii drepte”). Așadar, „evident”, reclamantul a câștigat procesul, B. a plătit «cheltuieli de judecată», dulapul vernil de bucătărie a rămas neclintit ani de zile, «servanta» s-a alipit de un frigider «Fram», parchetul nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
astfel existența unei nomenclaturi birocratice (pe lângă cea politică și represivă reprezentată de PCR și Securitate), care era un alt factor de insatisfacție în ceea ce-i privea: funcționărimea respectivă (fără nici un risc de viață) beneficia financiar, în detrimentul salariilor cuvenite minerilor. Prin lozinca „Jos burghezia proletară!”, deși naiv, minerii din Valea Jiului ironizau comunismul prin chiar una dintre formulele demagogice și clișeele acestuia, și anume, critica împotriva burgheziei. Sensul era acela că regimul comunist devenise el însuși un stat în care capitalismul continua să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
muncitorii nu s-au limitat la un protest pasiv; în urma refuzului autorităților din interior și a aroganței acestora de a negocia cu protestararii și de a le asculta doleanțele, ei au început să distrugă diferite însemne comuniste, panouri, vitrine cu lozinci sau să spargă ferestrele spațiului de administrație, aruncând cu piulițe și șuruburi. Cum diferiți membri lipsiți de tact ai conducerii IABv începuseră să-i amenințe pe protestatari cu varii măsuri de reprimare, limbajul muncitorilor a devenit inflamat, catalogând autoritățile uzinei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și oricine putea fi suspectat a fi fost cât de cât vinovat (după o listă aleatorie), nu doar pentru participarea la revoltă, ci și pentru simpatizarea acesteia. Tot tendențios, activitatea propagandistică a fost zeloasă la nivel vizual prin panouri și lozinci răspândite în întreaga întreprindere. S-a pedalat și pe o propagandă la nivel sonor, prin cântece patriotice. La 1 decembrie 1987 a avut loc adunarea generală a oamenilor muncii din IABv: intrarea la ședință a fost verificată, oamenii fiind selectați
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
va fi și acela al „dezordinii din viața familială a comuniștilor”. Din tatonarea unor norme etice a rezultat hotărârea Politburo, ce-a atribuit familiei, ca funcție principală, aceea de „celulă de sprijin” pentru membrul/membrii de partid din componența ei. Lozinca egalității între sexe a fost aplicată formal prin modificările intervenite în statutul femeii. Acesteia i-a fost atribuit, în noile condiții politice, un triplu rol: producător, mamă și soție. La apogeul stalinismului, la fel ca în Germania nazistă și Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
perturbă sau chiar blochează conexiunile neurocerebrale în direcțiile zonelor din creier răspunzătoare de logică și rațiune, câmpul conștientului se îngustează și transa devine posibilă. Paradigma hipnozei aplicată maselor face ca parolele propagandei să capete o existență de sine stătătoare, o lozincă, o dată lansată, nu mai poate fi întoarsă și prin repetarea ei internă se declanșează procese în lanț, ea devine un automatism de gândire sau, mai bine zis, o autohipnoză cu ochii deschiși. Dacă primele transe au fost induse propagandistic, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
structuri sociale, a fost urmată de altele în lanț, iar absența unei opoziții a fost transformată de propagandă în culpabilizarea implicită a masei. Masa îi oferă însă un subterfugiu ideal individului, astfel că nimeni nu a avut mustrări de conștiință. Lozinca „în numele și pentru binele poporului” a acoperit de-a lungul istoriei cele mai mari atrocități. Cu toate că masele nu au înțeles prea bine substratul problemei, ele nu pot fi absolvite automat de vinovăție. Fără a intra în detaliile tehnicilor manipulative de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și pe cei puși la zid, noi am ieșit în stradă și am cerut „capul lui Moțoc”, noi am aplaudat „măsurile” luate, noi am mărșăluit în direcțiile cerute - uneori cu fanatism! -, noi aplaudam și scandam încă pe 21 decembrie 1989 lozincile comuniste. Masele au fost întotdeauna mult mai criminale decât individul singular, dictatorul instigator creează doar iluzia legalității faptelor odioase. Se poate face o paralelă și cu recentul film Patimile lui Cristos sau cu modul de prelucrare a vinovăției din Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de durată al complicității implică un conflict în plan moral sau rațional, la nivelul conștiinței individuale s-a produs o intersectare „de-a valma” a unor aspecte contradictorii, ca urmare a unor modele oferite, sub protecția explicațiilor generale sau a lozincilor de tipul „viața și trecutul ne-au arătat tovarăși”. L.A.: În fond, mult trâmbițata explicație simplistă a evenimentelor, dar și a reamintirii realizărilor „mărețe”, a succesului „eroilor” sau a practicilor criminale față de dușmanii de clasă... D.G.: Corect, orice sistem, de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ne-am despărțit în istorie de anumite personalități, chiar de unii conducători. După mine, a fost o greșeală să i se dea OK-ul de către psihologi, însă ea fost speculată inuman și a demonstrat că umanismul comunist era doar o lozincă discriminativă, ce viza toleranța în sus sau în partid, nu și în jos. Aceasta nu trebuie să ne absolve de analiza propriilor greșeli - a prelucra trecutul înseamnă a privi cu curaj lucrurile așa cum au fost, fără nostalgii sau crize de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]