389,862 matches
-
fost transferate la Muzeul Colecțiilor de pe Calea Victoriei, și redeschis chiar după Revoluție. Re-vista ne reamintește și că s-au împlinit 10 ani de la moartea Andei Călugăreanu. În PIAȚA LITERARĂ nr. 17, un interviu cu dl Gh. Grigurcu. Să relevăm două lucruri. Mai întîi un elogiu al cronicii literare, care, i se pare dlui Grigurcu, nu și-a epuizat resursele după 1989, așa cum afirmă unii și alții. "A condamna cronica literară în principiu, susține dl Grigurcu, e un semn de suficiență morală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
și miopie intelectuală". Sînt citați cîțiva cronicari aflați la "zenitul maturității" (precum Alex. Ștefănescu, Al. Cistelecan, O. Soviany) și cîțiva tineri pe cale de consacrare, precum Daniel Cristea-Enache, Luminița Marcu, C. Rogozanu, Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a scriitorilor din deceniile de comunism, mai exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie: obedienții în mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Keith Hitchins - acesta, într-adevăr, un remarcabil istoric, ale cărui cărți au și fost traduse în românește. Tânărul își caută, mai întâi, un rost la Cluj, unde predă la universitate inițial lecții de engleză, apoi de istorie. în ambele cazuri, lucrurile se încheie prost. în primul, pentru că talentul său didactic nu se ridica nici măcar la nivelul onorabilului, în al doilea, pentru că membrii catedrei de istorie au sesizat tendința sa de a proslăvi mișcarea legionară și pe Corneliu Codreanu, precum și simpatia arătată
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
lucrările scrise de el nu depășesc, după câte spun specialiștii, nivelul unor lucrări de seminar mai vioaie. Drept urmare, ecoul lor e cvasi-inexistent, iar în străinătate, nul. Cu toate acestea, dl. Treptow e considerat un "mare istoric", primit cu onoruri și, lucru incredibil pentru România, i se pune la dispoziție o veritabilă instituție: Fundația pentru Cultură și Studii Românești. Mai mult, această fundație (printre ai cărei fondatori se numără prefectul din epocă al Iașului!) este finanțată de Fundația Culturală Română! Ca și cum n-
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
cîteva pogoane, după cum primește și aceeași haină, indiferent că una este de samur, iar alta din piele de oaie. Ceea ce diferă în aceste cazuri nu este esența și valoarea de întrebuințare, ci doar stricta valoare intrinsecă. Acest fapt dovedește un lucru esențial, și anume acela că la nivelul stereotipului, al actului ceremonial, nu există nici o diferență de fond între tinerii actori care intră în viața de familie, diferența intervenind doar la un nivel periferic, acela care privește calitățile adăugate și excedentare
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
de a forța Constituția (pentru că asta ar însemna un nou mandat iliescian): ba c-ar fi încercat să-l compromită, ba c-ar fi intenționat să-l pună în fața faptului împlinit, ba c-ar fi vrut să știe cum stau lucrurile, ca să-și lanseze propria campanie. Oricare-ar fi fost mobilurile lui Adrian Năstase, nădușeala îi trădează neliniștea. Cu toate că, deocamdată, "prințul moștenitor" se află într-o poziție ideală: șef de partid, șef de guvern, el ar avea, în principiu, toate ușile
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
manipulată de Ion Iliescu. încercarea jalnică a premierul de a da o lovitură de imagine prin "retrogradarea" lui Iliescu pe locul al patrulea în preferințele românilor nu e un semn de inteligență politică, ci de disperare. E regretabil că acest lucru s-a produs cu complicitatea IMAS, un institut de sondaje care se bucura de oarecare respectabilitate. Ața albă e prea vizibilă pentru a înșela pe cineva. După cum vizibilă e și grosolana stratagemă de a-i antagoniza pe cei doi oameni
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
ca să aducă ceva de pus pe masă sau cîte ceva de îmbrăcat, și nu a cerut de la Hellen nimic în schimb decît munca obișnuită a femeii și făgăduiala că nu o să mai aibă împreună alți copii și, cu toate că ea așteptase lucruri mari de la viață, a înțeles foarte bine că fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă, John Poe găsea mîncare caldă pe masă și, cum
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a dat drumul și a cîntat. Trepidează, vibrează, rostogolește-te! Aceasta era marea ei taină, acest glas ca o țîșnire de rachetă a puterii. Uneori, cînd John Poe era plecat la lucru și copiii lui nu erau acasă și deci nu o puteau pîrî - John Poe era, într-adevăr, nepărtinitor cu toți ai casei, dar copiii lui erau cu totul altceva - Hellen deschidea aparatul de radio și căuta un post care transmitea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind un singur lucru: că nu se vor opri niciodată [...]. Punctele astea pot să rîdă, să plîngă, să transpire, [...], pentru că linia asta continuă trece peste ele [...], trece fără să le ia în seamă". La polul opus, în spatele acestui cotidian meschin, este desfășurarea livrescă, ceremonialul
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
îndoielnic încît nici măcar simpla funcție de a-ți trece cele două ceasuri în mod plăcut nu o îndeplinește. Rămîne așadar o peliculă ușor de uitat sau ușor de confundat cu o alta similară, ceea ce în cele din urmă este absolut același lucru. Ingrediente comerciale (fete frumoase: Cameron Diaz - cunoscută nouă din Masca, Iubitul meu se însoară, O viață mai puțin obișnuită, Mary cea cu vino-ncoa, îngerii lui Charlie; Christina Applegate - care a mai jucat pentru marele ecran în Atacul marțienilor, Marea
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
acestei cărți are la bază exclusiv realități din lumea bună a occidentului..., semnat Haralampy Vreischte, muncitor sezonier. Și totuși... acțiunea din roman se desfășoară la Londra, deși ceea ce fac ori spun personajele nu are nici o legătură cu adevărata stare de lucruri din această metropolă, având de fapt loc o transpunere a situației ante și postdecembriste din România într-un spațiu occidental, în acest fel subliniindu-se absurditatea a tot ceea ce s-a întâmplat și se mai întâmplă în spațiul carpato-danubiano-pontic. Pe
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
de o carte scrisă à rebours și chiar așa trebuie citită, pe de-a-ndoaselea. Așa cum sunt și celelalte scrieri ale domnului D. Hurubă, versuri satirico-umoristice, proză satirico-umoristică și parodii, romanul Balamucul, dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent un absurd nu atât kafkian (având în vedere că este satirizată societatea), cât caragialesc.
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
vorbește despre operă în general, demersul critic se continuă cu o imersiune în opera-obiect de studiu, în cazul de față Noaptea de Sânziene a lui Mircea Eliade, și biografia se încheie cu menționarea altor viziuni critice asupra romanului supus disecării. Lucru evident (cu excepția analizei lui Marian Victor Buciu - anticipând - care iese oarecum din tipar prin ontoretorica sa), maniera în care se organizează materia monografiilor cât și formulările clare, cu etape ușor recognoscibile în parcurgerea liniară a itinerarului hermeneutic antestabilit, subliniază caracterul
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
iese oarecum din tipar prin ontoretorica sa), maniera în care se organizează materia monografiilor cât și formulările clare, cu etape ușor recognoscibile în parcurgerea liniară a itinerarului hermeneutic antestabilit, subliniază caracterul didactic al cărților apărute în această colecție. Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea de Sânziene: Obsesia timpului și cultivarea unor narațiuni labirintice sunt cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
uneori excentrice, al cărui succes public s-a lăsat prea mult așteptat, dar care ar putea fredona cu Edith Piaf, în fața oglinzii, pieptănîndu-și cochet părul și aranjîndu-și nodul cravatei, "Non, je ne regrette rien"? Despre Theodor Cazaban se știu puține lucruri în România de azi. înainte de revoluție vocea sa putea fi auzită în emisiunile culturale ale postului de radio "Europa liberă". Numele său apare frecvent în jurnalele și memoriile unor reprezentanți ai diasporei românești din Paris, de cele mai multe ori în contexte
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
ceea ce a numit el mai tîrziu "o prostie imensă", dar fără să fie totuși ceva foarte compromițător. Heidegger a rămas patronul spiritual al doamnei Hannah Arendt, care l-a respectat pînă la sfîrșitul vieții" (pp. 44-45). La fel de nuanțat trebuie privite lucrurile și la nivelul mișcării legionare. Cacealmaua judiciară încheiată cu scandaloasa asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu a produs o vie emoție și a făcut ca mulți tineri intelectuali (Constantin Noica, Theodor Cazaban însuși) să adere la idealurile mișcării. Asasinarea, "în
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare nu au, neapărat, aerul unei pledoarii pro domo. Este mai degrabă confesiunea unui om care nu mai are nimic de cîștigat sau de pierdut și care dorește să contribuie la punerea lucrurilor într-o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își recunoaște propriile naivități și erori, dar nu iartă nici tendința tot mai prezentă astăzi, de a privi lucrurile în alb și negru, în virtutea unei atotnivelatoare "corectitudini istorice". Este treaba istoricilor de meserie să sesizeze eventualele erori din argumentația lui Theodor Cazaban. Oricum, confesiunile sale au meritul de a da de gîndit. Ele pot fi acceptate sau respinse, dar
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
alb și negru, în virtutea unei atotnivelatoare "corectitudini istorice". Este treaba istoricilor de meserie să sesizeze eventualele erori din argumentația lui Theodor Cazaban. Oricum, confesiunile sale au meritul de a da de gîndit. Ele pot fi acceptate sau respinse, dar un lucru este sigur: în istorie nu se (mai) poate lucra cu idei de-a gata. Principiul ascultării ambelor părți trebuie să funcționeze și aici. Altminteri riscăm să ne scufundăm într-o realitate orwelliană. De altfel, în spiritul aceleiași transparențe totale, Theodor
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
unei substanțe de viață ce ar fi putut umple spațiul cîtorva tomuri de memorii. Prin întrebările sale precise (care trădează existența unei familiarități întemeiate pe afinități spirituale cu cel chestionat) tînărul scriitor îl determină pe venerabilul său interlocutor să spună lucruri esențiale. Iar rezultatul este cu adevărat ieșit din comun. Cartea reușește să fie, simultan, un tratat de istorie, politologie, filozofie, literatură, dar și o minunată carte de evocare a unor locuri și oameni de demult. Fălticenii copilăriei, angajarea în slujba
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
nici o legătură propriu-zis cu arta. De cele mai multe ori, atracția o exercită faptul că în muzeu se oferă ceva, pe bani puțini, ceva mai mult decât un bilet de metrou, să aibă acces oricine care se convinge în acest mod că lucrul valoros pe care l-a învățat la școală există în realitate. Ceea ce susținea însăși școala făcută, fie și numai elementară, din care ies ca pe bandă inși alfabetizați capabili să facă față rigorilor minime ale societății. Nu ca țiganul care
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
o oarecare tradiție culturală, destul de ostenit și de neprivatizat atunci cînd eu am făcut cunoștință cu el. Astăzi îl privesc cu alți ochi, cu un soi de tandrețe, pentru că ne-a ajutat să ne cunoaștem, să ne apropiem, să transformăm lucrurile și situațiile mai mult sau mai puțin importante în pretexte de a ne privi, de a rîde în hohote, de a deveni complici la poante, ironii și autoironii. Am înțeles, din nou, că există întîlniri frumoase. E important să știi
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
șuetele" cu oficialități de la județ, de la Timișoara, pe care le luam cu voluptate peste picior, stabilindu-ne din ochi strategia, discuțiile teatrale cu cei curioși să afle ce mai e nou pe la capitală. N-am făcut politică. Deloc. Era mare lucru pe atunci. Ne-am respectat, tacit, opțiunile. Nici acum, după atîta timp nu știu în ce "bărci" ne aflăm. în fine, am jucat X și O, pe carnețelul meu, și, mai ales, am tocat teatrul românesc, mondial, A venit și
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]