658 matches
-
de la Scurei C. Lung) 1906 [CÂMPULUNG] La biserica Fundenii, una din cele mai vechi din Câmpulung, primăria orașului a tăiat drum prin cimitir; și astăzi, în marginea drumului se văd oasele albe, capetele și membrele morților vechi. Ceva trist și lugubru; ceva grozav de rușinos într-un oraș în care cei vii și-au bătut joc de mormintele strămoșilor. Zice-că Țiganii strâng aceste oase și le vând pentru fabricele de zahăr. La Câmpulung, pe-semne, din pricina politicianismului, au ajuns lucrurile că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bilet pentru expoziție și-mi zice îndată, c-o alură militară, tu și monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că a fost nebun din pricina sifilisului și a fost la Mărcuța; că călugării au toți femei. Cu o impresie dureroasă, lugubră îl părăsim. [MĂNĂSTIREA SECU] La Secu într-o minunată vale împresurată de codri ajungem pe un drum rău. Din sărăcia lor aici călugării supuși mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește cu maiorul, cearcă apoi să aline durerea Mariei și s-o împace cu soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-i chip să străbați până la Palat. În dreptul caselor Roznovanu sunt adunați o mulțime de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căzuți la vreo pasiune furtunoasă, degenerând până la urmă În desfacerea unui menaj și Încropirea, din bucățele și resturi, a altuia, tot pe-atât de nefe ricit ca și cel dintâi, sau, când este vorba de soția prietenu lui, Într-o lugubră dramă burgheză, plină de tristeți unanim Împărtășite. În toate aceste cazuri și În ciuda ușurinței sau inconștienței de totdeauna a femeilor păcătoase, dezamăgirea vine cu rând-cu rând și nu-ți este deloc greu s-o ghicești În col țul gurii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci suna nu doar îmbietor, ci și exclusivist. Niște oase „de folosință internă“, numai pentru muncitorii abatorului, păstrau, în mod logic, mai mult parfum și zaț de carne decât cele răzuite și suprarăzuite din comerț. Cei care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câine cât un vițel, pe care îl lăsau în acasă singur toată ziua și, uneori, și nopțile. Era un câine urlător. Lătra și urla continuu, sacadat, de parc-ar fi fost programat. În holul scării, noaptea, lătratul lui avea ceva lugubru, de ultimă supraviețuire, cu morți în jur cât vedeai cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o țin într-un scandal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aflam în anticamera morții. Ea putea veni de nicăieri și în orice clipă. Nu realizam când se va întâmpla și cum. Ceea ce știam cu siguranță era că viața noastră atârna de un fir de păr, iar așteptarea ne dădea fiori lugubri, transformându-ne în cadavre vii. Mama era în alertă de gradul zero. Stând pe taburet în fața lumânării aprinse, ne chema în fața ei și se uita cu atenție la noi, examinându-ne bucățică cu bucățică, pipăindu-ne să vadă, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
răsare ca o aureolă, pe acesta nu mi-l vor putea lua. El va fi întipărit în inima mea, în mintea mea, și în scurtele clipe de răgaz am să-ți strig numele... Dar să lăsăm nălucirile și presupunerile astea lugubre. IV [...] Când, spune-mi, când am să te pot ține în brațe? Fixează o zi, draga mea, arată-i o acadea bătrânei tale mame răsfățate, ca ea să mai poată rezista. R[ainer] mi-a spus că s-ar putea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat [numai] anticarul, marele șef n-a mai venit. Scara bibliotecii scotea un scrâșnet lugubru când se deplasa de-a lungul rafturilor; agentul cerceta cu îndemânare și întorcea cărțile alese, rămânând totuși agreabil și căutând să fie politicos; a ales 475 de cărți, pe cele mai bune; mi-a spus că el are obiceiul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
5 luni de la începerea tulburărilor ordinea nu a fost restabilită în Palestina, din contra ultimele săptămâni ne-au adus vești revoltătoare în această privință asasinarea bărbaților, femeilor copiilor fără apărare și vină, continuă să fie practicată cu o barbară și lugubră perseverență. Se exprimă nemulțumirea pentru că „evreii din Eretz sunt împiedicați de autorități de a-și organiza și singuri apărarea vieții și bunurilor lor... Evreii din Dorohoi asociază protestul lor la cele din întreaga țară și nu pot înțelege cum de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Îndrumare a indicat revistelor citate să includă În sumar materiale cu această tematică”) că altfel foc și, incontrolabil, pară s-ar fi făcut tovii cei burtoși și la fel de gras remunerați, numiți generic „organele de partid”. d.ț. Mă, voi sunteți lugubrii de serviciu? Punctul 6 al „notei” sărmanului tov. Andrei se referise strict la valoarea creațiilor ce s-ar fi vrut a fi publicate În revistele școlărești: „Creația literară propusă pentru publicare abordează, de multe ori, teme străine preocupărilor elevilor, rupte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lume în care pudoarea nu își are sensul. Această „subpământă” fioroasă cu iz de piranesiană pușcă- rie pe care o filmează regizorul nu apare în lumea operei caragialești. Nici măcar în D’ale Carnavalului mahalaua nu apare atât de odioasă, de lugubră, iar mahalagii atât de dezumanizați. Dimpotrivă, mahalaua respiră o vitalitate care-i este proprie și pe care o scoate în evidență, cu efectele lui, Carnavalul, expresie căzută în caricatură a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune cu expresia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească Înainte de a se trezi speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scrisul lui impecabil În două minute. Ciornele lui erau copii corecte ale gândului imediat. În modul acesta a scris cu o ușurință și o rapiditate fenomenale (stând incomod la un pupitru de copil În sala de clasă a unui palat lugubru) textul abdicării marelui duce Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil, un orator calm, „În stil englezesc“, evitând gestul cu care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i retrăiesc durerile extreme, umilințele, torturile suferite - când, după zece ani și mai bine, s-a întors acasă prăbușit, bolnav, povestind despre „muncile” de la Canal amintind lagărele de concentrare naziste. Cadavrele prietenilor și tovarășilor lui plutesc mereu în acel spațiu lugubru, în apa și pământul parcă blestemate- întrucât nu s-a dat nici un decret prin care să se ceară iertare familiilor pentru viața pierdută a celor dragi, nu s-a refăcut nici un proces în care să se afirme greșeala lor și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Boon, și perspectiva nu e prea promițătoare: legea celui mai puternic e mereu cea mai bună, scria un plaisantin- de La Fontaine. La această tristețe se adaugă faptul că e ziua morților. Preoții au plasat această zi în noiembrie, care e lugubră și există motive să te gândești la moarte. E aici o atmosferă depresivă - tristețe - un întuneric care face ca, în ciuda faptului că nu ești credincios sau religios, să sărbătorești totuși ziua morților: ea e peste tot - la radio, la TV
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spolierea de filozofie a medicinii. Numai un înțelept poate decide; bolnavul trebuie să fie un înțelept, cel care decide trebuie să fie un înțelept... însă înțelepții sunt rari, foarte rari. * Am auzit și argumentul nu doar imbecil și antimedical, ci lugubru: euthanasierea înseamnă reducerea unor costuri. Alegem, avem drept de alegere, cine trebuie să trăiască, și anume, cel care ne costă mai puțin. Sunt doctor, știu că se mai gândește și așa, "economic", și știu că se găsesc argumente (ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apelor. Multe case s-au prăbușit. În inima nopții, forțele naturii păreau să se dezlănțuie: zguduiri ușoare de cutremur au semănat fiori de teroare printre lumea speriată, care se înghesuise la ultimele etaje ale locuințelor. Un urlet înfricoșător a răsunat lugubru pe străzi, transmițându-se rapid pe fundăturile orașului: «Adigele a rupt malurile!». Și iată o undă murdară depășind barierele rămase și învăluind ca o caracatiță imensă vechile construcții. Trei metri de apă și noroi au scufundat partea joasă a Veronei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de suplici înaintea Preasfântului Sacrament expus solemn. Apoi a urmat înfrângerea de la Caporetto cu succesiunea sa de suspiciuni și de trădări. Italia s-a mobilizat, înrolând și băieți imberbi pentru a opri înaintarea armatei austro-ungare. Iar linia s-a oprit lugubră pe râul Piave. În final, după trei ani de masacre cu totul nemaiauzite pentru ambele părți în dispută, Imperiul austro-ungar s-a dizolvat: la 4 noiembrie 1918, la Vittorio Veneto, Austria a capitulat și a semnat armistițiul cu Italia. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
oameni de rînd, pe canalul Fontanka. În afara inconvenientului de a asista, prin ferestrele ce dădeau spre o piață neregulată, în fiecare miercuri cînd se iveau zorii, la plecarea convoiului de deportați în Siberia, înaintînd pe notele unui cîntec de jale lugubru, Legația se prelungea în spatele mai multor curți unde lucrau mici meseriași și artizani, așa încît, atunci cînd mă întorceam uneori în nopțile albe și eram întîmpinat de "dvornicul" de serviciu (paznic ce nu avea nimic de-a face cu portarul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
coșuri - funerare torții - Se nalță limbi de flăcări infernale. TRAIAN DEMETRESCU Din grupul poeților de mentalitate socialistă era și Traian Demetrescu (1866-1896), autodidact cu lecturi înaintate pentru acea epocă. El e un precursor al simbolismului, în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care o va dezvolta cu douăzeci de ani mai târziu Bacovia. Simbolistă e nostalgia de ținuturi misterioase, spleen-ul. Nordicii din ținuturile pluvioase visează țărmurile meridionale: La nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se pierderea șirului ideilor, pretenția de filozofie, declarația absurdă, intervenția prozaică. Această simulație dă naștere unui fel de ermetism care în poeziile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru care nu posedă nici o aptitudine și cultivă o "poezie" care apare ieftină, lipsită de propulsiunea tinereții autentice. Încercările de fantastic sunt cele mai aproape, teoretic vorbind, de mijloacele scriitorului. Totuși în Turnul Milenei se face abuz de monstruos și lugubru. Abia Golia cuprinde câteva interesante colori grotești pe tema unui azil de bătrâne, supravegheat de un Quasimodo ghebos, "spîn și palid ca scopiții", cu "mască morbid mongolică, dominată de o frunte țuguiată, creață", cu mâini ca niște "lăbuțe de liliac
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]