1,094 matches
-
a istoriei. Ghetto-ul din Praga este cadrul, de fapt, prizonieratul evreului între zidurile cenușii ale cetății medievalo-moderne, locul în care absurdul existențial îl împinge spre o încercare de depășire a propriei condiții, provocând afirmarea dimensiunii transcendentale fără de care pare imposibilă luminarea labirintului. „O repetare a actului creator original, visul neîntrerupt al anilor de aur ai umanității... ”. Golem-ul devine simbolul protejării poporului evreu în diasporă, în atmosfera clar-obscură a Ghetto-ului în care e obligat să-și poarte pașii vieții sale. Un nume
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în diaspora iudaică, mistica și magia, „se reapropie și coexistă ca la început”. Ghetto-ul reflectă un fragment de mare interes în istoria evreilor. Cel mai adesea, el pare să se plaseze în afara timpului. Întunericul său exterior e un prilej de luminare interioară. Oare nu mergem prea departe dacă sugerăm comparația cu universul transcendent al orbilor, ca supremă expresie a izolării și singurătății? Borges, analizând sintagma lui Goethe, „adles nahe werde fern” („tot ce e aproape se îndepărtează”), spunea că la înserare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
unilateralitatea dominatoare a acelei epoci. În cazul evreilor din Ghetto există un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e nimic fals. O stare? Dacă vreți, o filosofie populară, tocmai luminarea ei revenindu-ne nouă. Un prilej, altminteri excelent, prin capcanele învăluitoare, de a cerceta facultățile intelectului uman, izvoarele sale secrete. Într-o regiune a marilor confluențe cum este zona de tranziție dinspre Centru spre Sud-Est - înțelegând Dalmația, Croația, Serbia, Slovacia
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
câteva”. Cuvântul devine realitate, generând apariția în Nordul și Vestul Europei a acelor opere istorice, filosofice și literare ce stârnesc un mare interes, ce expun clar obiectivele noii gândiri: întronarea ideologiei antiteologale, presupunând opoziția față de dogmă, de prejudecăți și superstiții, luminarea omului, instaurarea unei noi ordini politice, sociale, economice, răspândirea ideilor de dreptate și libertate, în fine, tot ceea ce putea conduce la demonstrarea caracterului universal al rațiunii. În limpezirea apelor, a stărilor de conflict e nevoie de mari minți luminate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
această regiune; în cărțile sale se resimte spiritul Epocii Luminilor, ideile culturii germane și, nu mai puțin, acelea ale Revoluției Franceze. Legătura cu Herder se accentuează abia în primele decenii ale veacului al XIX-lea, atunci când devine obsesiv conceptul de luminare a maselor. În cultura maghiară, scrierile lui Széchenyi Istvăn sunt impregnate de ideile filosofului. Teoria învățatului german, potrivit căreia caracterul național se află într-o strânsă legătură cu dezvoltarea limbii și a culturii, se regăsește în reformele propuse de intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai ales ca o consecință a politicii de laicizare a vieții de stat instituite de Iosif al II-lea. În acei ani de sfârșit de secol, intelectualii transilvăneni plănuiesc înființarea Societății filosoficești și a unei Sacietas philohistorum Transilvaniae, cu scopul luminării poporului „cu învățături din științele actuale, din domeniul fizicii, geografiei și din alte științe spre folosul economiei”. Dacă receptarea preiluminiștilor și iluminiștilor germani, de la Pufendorf la Klopstock, este proporțională cu interesul pentru afirmarea culturii săsești, raritățile reprezintă interesul bibliofil: este
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ceea ce poate fi cu ușurință deslușit în atitudinea de aplicare a indicațiilor și exercitare a atributelor precis delimitate de Viena ori în împlinirea unor aspirații restrânse la sfera aulică. Pe de-o parte, asemenea motive, pe de alta, ideea de luminare care străbate gândirea lui Brukenthal (consonantă cu orientarea despotismului austriac) îl determină să susțină înflorirea cercetării și scrierii istoriei patriei. În timpul vieții sale se mută centrul istoriografiei săsești de la Brașov la Sibiu, se inițiază alcătuirea celei dintâi colecții de documente
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Batthyăny are rolul principal; este urmarea experienței dobândite în răstimpul în care activase ca bibliotecar al Colegiului „Sant Apollinario” din Roma. Regulamentul de funcționare, conceput de fondator, cu norme universal valabile, este, de asemenea, rezultatul unei concepții puse în slujba luminării prin carte. Dispunerea spațiului și aranjarea cărților, camerele destinate pentru lectură, toate la un loc sunt creatoare de atmosferă pentru adevăratul homo studiosus care încearcă să străbată, atunci, ca și acum, labirintul unde „poți intra, dar nu mai poți ieși
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
doar prin propagarea literaturii religioase. O altă cale de acces se impunea. Fără a neglija bunele tradiții, trebuia urmat exemplul vârfurilor culturii europene, și acest lucru va fi fost la timp înțeles de cărturarii români din Banat. Un plan de luminare, așa cum îl gândise Dimitrie Țichindeal, și nu mult după el, Diaconovici Loga, arată orientarea în consens cu civilizația lumii moderne. Traducerile și creațiile originale se vor materializa rând pe rând în cărțile editate la Novacovici și Kurzböck în Viena, la
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
din alte limbi, apoi a le da la tipariu să nu întârziem”, căci „tot insul e îndatorat după puterile sale să dea mână de ajutoriu; că așa se zidește altariul neamului și din daniile a mai multora se aduc jertvele luminării...”. Și, grăitor este faptul că el acționează în acest sens. Volumele lui îmbină moștenirea trecutului cu tendințele pedagogice ale epocii, arătând că nimic nu-i este indiferent, de la cultivarea limbii materne și înfăptuirea unității poporului, până la „fericirea soțietății omenești” depinzând
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
bogăția, ei o așază între lăcașurile de primă mărime pentru cultura central-sud-est europeană. Iată ce scrie reprezentantul Karlowitz-ului și al iluminismului sârbesc: Cât de mult folosește biblioteca înălțimii voastre urmașilor, cât folosește ea științei și educației prin știința dumneavoastră despre luminarea poporului. Fii fericit înălțimea ta, conte, și să fii bucuros de contribuția pe care o aduci la formarea noilor generații. Spre veselia spiritului și spre cinstea ta sunt convins că personala contribuție este foarte mare și cu aceste gânduri sincere
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în care ceva transpare în perspectiva deschisă de un nou punct de vedere?2 În toate aceste cazuri, ceea ce nu apare și totuși face semn, că este ca și cum n-ar fi, arată o imagine transparentă, imprezentabilă, posibilul invizibil al unei luminări. Avem de a face cu o imagine eclipsată care, deși absentă din vederea imediată, întemeiază posibilul vizibilului, permite luminii să treacă tocmai întrucât e absentă, o absență transparentă, un mediu de trecere și de luminare. Mediu imaginal care se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imprezentabilă, posibilul invizibil al unei luminări. Avem de a face cu o imagine eclipsată care, deși absentă din vederea imediată, întemeiază posibilul vizibilului, permite luminii să treacă tocmai întrucât e absentă, o absență transparentă, un mediu de trecere și de luminare. Mediu imaginal care se constituie ca trup de lumină al semnificabilului originar: inimaginabil, din perspectiva percepției sensibile sau a unei intenții explicite, care - în poem - ia trupul poetal al unei imagini, se configurează în forma inevidentă, dar iradiantă a transparenței
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a inaparentului care joacă rolul fondului de spațiu ce luminează - pune în lumină - materia imaginii poetice propriu-zise, iar acest spațiu relațional nu e iluzia creată de un trompe-l'œil, ci mediul real al perspectivei deschise de posibilul însuși al luminării, interspațiu al manifestării, distanța care unește și strălucește. E mai mult decât structura de palimpsest, unde imaginea acoperită răzbate prin interstițiile imaginii suprapuse; în structura diafană imaginea fondului de spațiu rămâne inaparentă, în timp ce imaginea poetică de suprafață e adusă în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschide în floare și apoi în fruct, câmpul revelării posibilului ia trup de lumină. "Mirajul unui dulce fruct" căzut "neașteptat în palme - dar21" nu arată mai mult decât survenirea luminii; nu apariția în lumină a unui decor devenit vizibil, ci luminarea în sine, donația non-intențională a transparenței care se arată: "Ce arătare! Ah ce lumină!/ Stea alb-a căzut în grădină,// necăutată, neașteptată"; "Și azi, dintr-odată, neașteptat, acest răsărit./ Ce cântec nemăsurat!/ Ca unui orb vindecat/ lumea-n lumină mi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din perspectiva departelui, printr-un fel de despărțire de obiectualitatea obiectului, înălțând neînțelesul la rang de taină, astfel încât natura poetizată, în-depărtată devine "arhipoetică"20. De adăugat că, în ultimele versuri citate, îndepărtarea nu înseamnă doar simplă desprindere de lumesc, ci luminarea acestuia dinspre esența sa încă neajunsă la manifestare și, în plus, reprezentare speculară a ceea ce nu e reprezentabil prin sine, adică un act conștient de estetizare a naturii 21. Depărtarea aceasta nu e statică, ci fremătătoare, vie, o mișcare tensionată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de sus în jos; pe orizontală, orizontul ei e nelimitat în inelul ceresc; inima e răstignită pe crucea care unește cerul și lumea: "Râvnesc o subțiime în care să mă torc,/ O stare fără trepte, mai sus ca fericirea,/ O luminare-n sine mai pură ca iubirea,/ Un loc fără loc, din care să nu vreau să mă-ntorc"45. În acest punct de răscruce, care adâncește și înalță cu supra-măsură, rodul cel mai de preț este cel al inimii iubitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Fața lumii nu se arată decât în locul unde lume nu mai e, nu se dezvăluie decât pe "această culme a vederii"32, în dinamica unei vederi spirituale, noetice, care este "intensitatea vizionară a apariției obiective"33. De aici, din climaxul luminării, ajunsă pe "colina bucuriei", vederea "va relua totul de la început acum, anume mereu de pe o culme clarvăzătoare"34. De pe această culme e posibilă a doua întoarcere, aceea a vederii pline către chipul gol al lumii. A porni pe drumul Cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dimov 23 pare la prima vedere un joc gratuit al reflectării. Lumânările suprapuse își comunică una alteia lumina, configurând un spațiu moale, irizat discret de flăcări pâlpâitoare: "Ardea o lumânare așezată/ Pe-o altă lumânare ce ardea/ Și-n alba luminare ca de vată/ M-am așezat, tot alb, deasupra mea". Ceea ce luminează se vede luminând, dar nu oferă altceva vederii, nu dezvăluie vizibilul. Conștiința trezită la lumină se vede în lumină fără să lumineze intenția ieșirii din sine. Imaginile intersectate
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ceea ce luminează se vede luminând, dar nu oferă altceva vederii, nu dezvăluie vizibilul. Conștiința trezită la lumină se vede în lumină fără să lumineze intenția ieșirii din sine. Imaginile intersectate, pe verticală, reflectă doar posibilul pe care îl creează, alba luminare a ceea ce începe să fie, își face loc în lumină precum lumina ce iese la vedere. Iese punându-se pe sine în vedere, nearătând decât faptul că luminează, deschide perspectiva albă în care ceea ce e deasupra e și dedesubt. Imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a răsufletului ce își face sieși ecou? Dar ceea ce semnifică nu e ceea ce se vede; nu vederea face imagine ci, dimpotrivă, imaginea golește vederea, intră în vedere, se arată așa cum apare. Iar apariția ei nu face decât să desfășoare alba luminare, combustia ce înfășoară întregul vizibil, tot ceea ce - rest fiind - nu rămâne în vedere, dispare în arderea însăși: Atunci a hohotit o mască lată,/ Căci, fără rost, pe-un cub de piatră grea,/ Ardea o lumânare așezată/ Pe-o altă lumânare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea de sus, originară, reflectată "din podul alb", ce surplombează vizibilul; inaparentul arde în lumânarea așezată pe o altă lumânare ce ardea 25. Se reverberează de deasupra, în unde concentrice, în replicile succesive ale luminii lumânărilor, învăluind vederea în alba luminare în care toate vin să se așeze și să ardă26. Aceeași levitație a vederii care e înălțată la nevăzutul ce transpare întâlnim și în poemul târziu Pasărea 27, în care "imaginea unei paseri uriașe", "zugrăvită de jos până sus/ Pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sale manifestări: " Se trece întunericul prin sită/ De-o mână clătinată în imens./ O clipă; parcă, limpede, palpită/ În fundul minții umbra unui sens" (Hipnapompică, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 177). 25 Abia aici - de aici - "mă minunează/ O luminare nouă" (Eschivă, în Texte, ed. cit., p. 176). 26 "În nădejdea identității cu cercurile concentrice generate de o piatră aruncată în apă: ultimul le înglobează pe toate dar n-ar exista dacă primul nu s-ar fi născut" (Leonid Dimov
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
averilor mănăstirești, vicepreședinte al Astrei. Ca deputat de Hațeg în Dieta federală de la Sibiu, susține drepturile limbii române în administrație și în justiție. Împărtășind convingeri democratice, inspirat de filosofia raționalistă a secolului luminilor, C.-D., proclamând că a sosit „timpul luminării și al dezmorțirii”, nu ostenește să propovăduiască luminarea maselor prin înființarea de școli în limba națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în conferința O umorescă veridică (1870), o spirituală prezentare a satului Drăguș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]