977 matches
-
de concert inspirat alcătuite, creații enesciene și nu numai, muzică de largă adresare, dar și lucrări ce solicită o participare de atentă concentrare din partea publicului. Sunt, de ani buni, concertele acestui festival situat la răscruce de drumuri enesciene, între Vila "Luminiș", de pe Cumpătul, și Salonul de Muzică al Castelului Peleș, salonul Reginei Carmen Sylva, între drumurile europene și numeroasele reveniri în țară ale maestrului. Care au fost marile momente ale Festivalului? I-am urmărit pe violonista Mihaela Martin, violoncelistul Frans Helmerson
Enescu și muzica lumii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8128_a_9453]
-
doar el, "tiparele suferinței", a îndepărta iluzoriile soluții mîntuitoare ale originarului. Post-creatul este echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul nou-născutului. Prea grave rosturi iscodea copilul. Fragedă îngemănare, pruncia unui astru prefira între genele sale tămîie, alinare. Ci credincios rînduielii dezvăluirii și retragerii în Nevădit, se perindă făpturi prin zariștea iluminării; necontenit
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
de douăzeci de ani, pînă în 1946, cînd a plecat definitiv în Franța. Și tinerețea l-a legat de Sinaia, desele invitații la Castel, popasurile de aici, concertele susținute la Peleș sub protecția directă a Reginei Elisabeta (Carmen Sylva). La Luminiș, în anul 1927, Yehudi Menuhin a luat lecții de vioară timp de două luni cu George Enescu. "Mi-a aprins imaginația, dăruindu-mi calitatea divinatoare, care a fost întotdeauna a sa, deschizîndu-mi astfel o perspectivă în tumultul și măreția lui
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
cu doamna Magrit Sava. Nu doar pentru că știam cît de greu îi este, în fiecare zi și în fiecare noaptea. Domnia sa mi-a spus că Marin Cazacu, marele nostru violoncelist, întors de la Paris, organizează un mic Festival Enescu la vila Luminiș. Așa am aflat că festivalul "Enescu și muzica lumii" a ajuns la ediția a cincea, că există, cu alte cuvinte, o tradiție, că vin la Sinaia muzicieni mari și, deopotrivă, tineri valoroși, că poți asculta Bach, Schubert, Brahms, Mozart și
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
Căci a desena o problemă înseamnă a-i da un contur sesizabil. Așa se face că desenele și schemele pe care autoarea le inserează în carte, menite a micșora cît mai mult ermetismul textului maimonidian, sunt binevenite. Ele sunt precum luminișurile presărate într-o pădure de obscurități. Te ajută să-ți tragi sufletul de-a lungul unui urcuș exegetic arid și abstract. Și tot desenele împrumută demersului Madeei Axinciuc o tentă vădit didactică. Această lucrare a fost scrisă, oricît de banal
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
Lugoj, Făget și Balinț”, o mare întrunire la Lugoj la care venise și Petru Groza (1934), interzisă de prefect, iar apoi: „«Frontul» mai târziu a luat alte directive, decât acelea pe cari le preconizasem. Dar precursorul deschizător de drumuri și luminiș al «Frontului Plugarilor» tot «Cuvântul Satelor» rămâne”. Încheia: „La 1945, sub guvernul Frontului Democrației Populare, în care aveau reprezentanți pe lângă «Frontul Plugarilor» și vechile partide politice, «Cuv. Satelor» după o împăcare cu dr. Petru Groza și Romulus Zăroni, în iluzia
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini (cu hălbi/ de bere lâncedă, pe mese,/ cu straturi de cârciumărese/ și-n spate, prăfuite nălbi (...)/ lumina ce cădea,/ cu țârâita, pe beton,/ ca și-n unghere, borți și nișe,/ făcea, acolo, luminișe,/ mai fiecare în alt ton, -/ spre însetarea lui Dimov,/ ce-mi spune, după nu-ș’ce văsta:/ «Vi-l dărui dumneavoastră, p-ăsta!»/ și-mi pune-n palmă unul mov”. De excepție e și un poem în filigranul căruia se ghicește
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
coșul în mână. Condițiile erau optime, cu o zi în urmă tocmai plouase, iar noaptea trecută fusese lună plină. Era foarte posibil ca aproape tot orașul să meargă în aceeași duminică la pădure, însă Helene se descurca, știa unde erau luminișurile mai ferite. Un prosop, două cuțite, un ziar, așa încât ciupercile să nu se lovească sau să se frece unele de altele când stăteau în coș, la grămadă. Au mers cu trenul până la Messethin, au lăsat repede în urmă căsuțele de
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
apoi au apărut fagii și stejarii. Aerul era rece. Mirosea a toamnă timpurie, a ciuperci și a pământ. Frunze netede de fag, unele deja arămii, stejari mici și uscați. Helene mergea în față, cu pas iute; ea cunoștea pădurea și luminișurile acesteia. Îi era foame, nu tocmai condiția ideală când plecai la cules de ciuperci. Privirile ei treceau peste hățișuri, căutau pe sub tufișuri, aici era prea întuneric, dincolo prea uscat, trebuiau să intre mai adânc în pădure, acolo unde albinele stăteau
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ei; ciupercile de copac nu-i plăceau, să crească câte vor pe trunchiurile putrede, ea mergea mai departe, voia să găsească mânătărci, mânătărci și castane. Lumina se strecura printre copaci, puțin mai încolo se vedea verdele diafan, subțire, al unui luminiș, acolo puteau fi, acolo trebuiau să fie, va găsi una, două, își dorea să găsească un pâlc întreg, pe care să-l prade. Helene fugea și de abia îl mai auzea pe Peter, care se ținea după ea, împiedicându- se
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
Dar plouase, iar azi-noapte fusese lună plină. O rouă târzie atârna încă de firele de iarbă. Exista doar o singură posibilitate, și anume ca altcineva să fi fost acolo înaintea lor, un braconier - în pădurea ei, pe liziera ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur, gâfâind. Creanga aceea era cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
altcineva să fi fost acolo înaintea lor, un braconier - în pădurea ei, pe liziera ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur, gâfâind. Creanga aceea era cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l așteptă, doar încetini pasul. Auzi lătratul unui câine, de departe, apoi un fluierat, și încă unul. Doar nu era vreun pădurar la vânat acum
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
făcuse altceva decât să fugă și nici măcar nu știa încotro. Avusese de gând să fugă spre vest, astfel ca trenul să rămână în spatele lor. Poate că reușise. Trebuiau să meargă mai departe. Helene vedea că în depărtare se lumina, un luminiș, un loc defrișat, o stradă, nu avea importanță ce era. O mână o prinse pe a ei. Peter o ajunsese din urmă, mâna lui era tare, mică și subțire. Cum putea un băiețel atât de mic să aibă o mână
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
important era să nu mai fie acolo. Peter se agăță de ea, o prinse de palton, ea scutură mâna, o scutură puternic, până ce el îi dădu drumul. Ea o luă înainte, el după ea. Ea mergea mai repede decât el. Luminișul pe care îl zărise se dovedi a fi o fata morgana, căci pădurea nu se rărea, ci devenea din ce în ce mai deasă, ca și tufișurile, deasupra copacilor se formaseră norii. Acolo sus, norii se mișcau, se îndreptau către uscat. Cât să fi
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
seama. Frunze și crengi, țepii tufișurilor, probabil tufișuri de afine, dar unde erau ciupercile? Mamă! Fagii rămaseră în urmă, o veche crescătorie de puieți, numai molizi, molizi din ce în ce mai scunzi, crengile lor atârnau pe jos, acele trosneau, pământul se povârnea. Un luminiș mic, cu mărunte coline de mușchi, care ieșeau dintre acele de conifere. Un muscar, și încă unul - străjuitorii otrăvitori. Și iat-o, cu pălăria curbată, închisă la culoare și lucioasă! Se pare că melcii gustaseră deja din ea, două mici
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ei fragedă și fermă aproape i se topi în gură, ce plăcere! Unde ești? Vocea lui Peter tremura, îi era teamă, n-o mai vedea și se credea singur. Unde ești? Vocea îi deveni pițigăiată. Helene își lăsase coșul în luminiș. A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară luminișul și se opriră lângă coșul ei, el se aplecă și se ridică iar. Își făcu mâinile pâlnie și strigă: Mamă! Ecou nu era, sus, în coroanele copacilor, sufla vântul, biciuia crengile înalte, voia să atingă neapărat pământul. Băiatul striga în
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
pot deveni cruciale în evoluția unui tânăr muzician. Am vedere, spre exemplu, recent încheiata ediție - ce a de a XIV-a - a concursului de vioară "Remember Enescu"; competiția s-a desfășurat în cadrul ospitalier, evocator al universului marelui compozitor, al vilei "Luminiș" de la Sinaia-Cumpătul. Juriul internațional a fost prezidat de cunoscutul pedagog Edward Schmieder, profesor la "Temple University" din Philadelphia. Marele trofeu al concursului a revenit micuței violoniste Mălina Raluca Ciobanu de la Colegiul Național de Artă "Octav Băncilă" din Iași, elevă a
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
și melancolia interiorizată". Magistrul clujean este (era) "în stare să detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
în mijlocul casei/ ziua întreagă vântul a lovit în obloane/ fără haine eu nu sunt nimeni/ puteam rămâne așa pe vecie/ seara a venit un mesager/ m-am îmbrăcat/ și din nou am fost Lu Li" - "într-un pom singuratic din luminiș/ toamna a lăsat un măr/ e zbârcit și îndărătnic/ un dos de curvă bătrână/ din care toți vor să muște/ nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți/ cei mai buni militari ai împăratului/ se tem de un măr/ rușinea o să
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
paciență benedictină, puzderie de opinii privitoare la ,spectrul ultimului Caragiale" , pe un areal vast, cu reacții fie de asociere, fie de neconvergență, ultimele producînd sunetul ciocnirii unor coarne de cerb în desișul ,selvelor" obscure evocate, d-sa poposește într-un luminiș care-i îngăduie a creiona o poziție personală. E vorba de un profil al lui Mateiu, așezat sub semnul ,finului diletant". ,Fiziologia" tipului respectiv e o variantă a celui de snob, în inevitabilă intersectare cu dandysmul. Idealul unui asemenea ,tînăr
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
sumă de bani, pe care Eminescu l-a refuzat. Mult mai târziu, în perioada interbelică, mai precis în 1927, Regina Maria (soția Regelui Ferdinand I) s-a întâlnit, în casa lui George Enescu de la Sinaia (marele compozitor avea o vilă, Luminiș, la Sinaia), cu familia lui Yehudi Menuhin (1916-1999), care venise în România, pe când copilul-minune avea 11 ani, pentru a lua, în continuare, lecții de vioară de la maestrul său, George Enescu. Familia Toma s-a împrietenit, la Sinaia, cu familia Menuhin
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
începuturilor/ Dumnezeu/ din sine însuși pe sine născîndu-se/ stă prunc-pruncuț în/ poalele propriei sale umbre/ alburii" (Pregeneză). Trecînd prin zona "căderilor", a devalorizărilor și compromiterilor în complicata textură (uneori în exces) ce-l ispitește, Leo Butnaru ajunge, de regulă, la luminișul pozitiv al revelației divine: "omul căruia i se pare că/ cineva îi întoarce spatele dar care, conștient fiind de Erata divină a lumii tolerate sau numai/ provizoriu amnistiate de însăși Divinitatea/ găsește că e bine din cînd în cînd a
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
împarte lumina precum porții de pîine:/ aici unde El a semănat oameni și legi nescrise/ pomi animale grîne și vise/ lupul trăsnit trecea urlînd prin duminica omului/ care murise" ( Cimitirul vesel). După cum cadența folclorică își face loc, ca un paradoxal luminiș întunecat, în desimea stihurilor de ortodoxă constituție expresionistă: "hai hai și iar hai/ fă Doamne o crîșmă-n rai/ ai lichior de toporași/ spune Doamne cui mă lași/ și-i bătută și-nvîrtită/ și-i bătută și-nvîrtită/ moartea-i mîndră și gătită
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
afirmat cu asemenea vigoare în peisajul actual - românesc și internațional - al vieții artistice a zilelor noastre. O face violonistul Alexandru Tomescu. S-a aflat la el acasă, aici, alături de noi, în programul festivalului dedicat săptămânile trecute, la Sinaia, la Vila Luminiș, memoriei celui mai mare muzician român, George Enescu, de la a cărui naștere s-au împlinit, în a doua parte a lunii august, 121 de ani. Numai în ultimele luni a prezentat Concertul de Dvorak în compania a aproape zece colective
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]