1,553 matches
-
se opri la masa lor. Stătea țanțoșă, cu un pahar de șampanie ... XI. VALENTINA BECART - RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” - POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. „din umbră, înspre lumină lunecă luntrea... ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă,/ Viața-i o poveste, o stare, o emoție, un vis!” Înainte de a pătrunde în universul liric al poetei Irina Lucia Mihalca, voi face o mică prezentare a drumului său spre cetatea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
2012; „Însemnele unei tăceri”- antologie de poezie, Editura Rovimed Publishers, Bacău; Autograf pentru m(â)ine”, Antologie „Însemne culturale”, Adjud, Armonii culturale; Antologia de poezie „Arta sfâșiată” -73 poeți contemporani - coordonator Valentina Becart, ... Citește mai mult „din umbră, înspre lumină lunecă luntrea...ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă,/ Viața-i o poveste, o stare, o emoție, un vis!” Înainte de a pătrunde în universul liric al poetei Irina Lucia Mihalca, voi face o mică prezentare a drumului său spre cetatea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pe-nserat, când blânda-lună Se-oglindește-n luciul mării, Plâng egretele și stârcii, Își înalță, valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Referință Bibliografică: Pe-nserat / Florina Emilia
PE-NSERAT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379482_a_380811]
-
În poala, merindea mea săracă Stropita -i cu lacrima cerului . Perdele sunt unse cu lumina Suflare lină, lucie , sfioasa, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi luneca domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tinda, Cu taraf, mă invită la zaiafet. Băurăm la masa vin d-ăl negru ... Citește mai
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
bucate din desaga lui,În poala, merindea mea săracăStropită -i cu lacrima cerului .Perdele sunt unse cu luminăSuflare lină, lucie , sfioasa,Coboară pe fruntea diminețiiși leagănă-armonii prin casă.Uimită stau, privesc cu nesaț,O rază jucăușa furată de vântCe- mi luneca domol pe braț,În priviri , în suflet și -n gând.Se desface -n flăcări de petale,Prelung, mângâios și-ncet,Lăsându-și bucatele-n tinda,Cu taraf, mă invită la zaiafet.Băurăm la masa vin d-ăl negru... XVII. MÂNA
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
O casă albă te-mbie în mister Spre culcușul cald,înmiresmat. Vraja iernii steie în pădure Pășește-n casă cu aromă rară, Te voi încălzi cu ceai fierbinte, Cozonac și vin cu scorțișoară. La sania iubirii pune zurgalăi, Patina să lunece că un arcuș În desaga să ai calde sărutări Topind și gheața de pe derdeluș. Când zăpadă sclipește de ger Și-n sobă ard vreascuri uscate, La tine mă gândesc și te aștept Cu sărutări și doruri nesecate. Citește mai mult
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
taie văd,O casă albă te-mbie în misterSpre culcușul cald,înmiresmat.Vraja iernii steie în pădurePășește-n casă cu aromă rară,Te voi încălzi cu ceai fierbinte,Cozonac și vin cu scorțișoară.La sania iubirii pune zurgalăi,Patina să lunece că un arcușIn desaga să ai calde sărutăriTopind și gheața de pe derdeluș.Când zăpadă sclipește de gerși-n sobă ard vreascuri uscate,La tine mă gândesc și te așteptCu sărutări și doruri nesecate.... XXIV. OCHI ROTUND DE LUNA, de Elenă Negulescu
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
noaptea și mai șchioapă, toată săptămâna luna n-are apă, au aflat savanții, toți cercetătorii, că de-acolo, cică, se încarcă norii. Însă de o vreme, cam de-o săptămână, cineva, hoțește, ia apă din lună, norii se tot plimbă, lunecând cu jale, însă fără apă, nici măcar pe poale. Se-opintește vântul, haide, poate-poate, degeaba-i efortul, el n-are nici roate, nu se știe cine, când și prin ce mijloace, s-a ascuns pe lună și face ce-i place
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
noaptea și mai șchioapă,toată săptămâna luna n-are apă,au aflat savanții, toți cercetătorii,că de-acolo, cică, se încarcă norii. Însă de o vreme, cam de-o săptămână,cineva, hoțește, ia apă din lună,norii se tot plimbă, lunecând cu jale,însă fără apă, nici măcar pe poale.Se-opintește vântul, haide, poate-poate,degeaba-i efortul, el n-are nici roate,nu se știe cine, când și prin ce mijloace,s-a ascuns pe lună și face ce-i place
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini, voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, la voi se-ntorc boierii cînd pierd la faraon ‒ deci, cumpărați o mască și puneți-o pe chipul de carnaval al nopții, din acest veac afon. Referință Bibliografică: Veac afon / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare
VEAC AFON de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381059_a_382388]
-
toamna ne încântă cu o paletă largă de forme, culori și mirosuri, așa și antologia „Frumoasă toamnă bogată” reușește să încânte spiritual și vizual cu o mare diversitate de genuri și stiluri literare și plastice cuprinse în paginile sale. Poezia, lunecând lin de la copilărie, la iubire și la trecerea în neființă, acoperă toate etapele parcurse de om în viața fizică, ca o dulce filozofie existențială umană, consfințind inspirația titlului de capitol „Frânturi de suflet”. Cuvintele adunate de pe altarul unor suflete arzând
ANTOLOGIA FRUMOASĂ TOAMNĂ BOGATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381551_a_382880]
-
viață, Căci n-ar mai înflori fără speranță. Lacul pădurii, ce azi e-ncremenit, Și-aduce-aminte de voi doi necontenit, Iar luntrea stă și astăzi lângă mal Și-așteaptă să te-aducă de pe-al vremii val, Ca tu spre noi să luneci din spațiul sideral. Și de încerci să-ți numeri iarăși plopii, În timp ce vrei de Ea să te apropii, Învăluite-n norul de zăpadă, Stafiile lor albe-o să se piardă Și lumea rea tristețea o să-ți vadă. Iar de visezi
ÎN IANUARIE, PE CINCISPREZECE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374594_a_375923]
-
păienjenișul dorințelor Lasă clipa din mine Semn Că vor mai fi anotimpuri Și voi mai putea Zgomotul timpului să aud trepidând Lumina zilei să o văd licărind Să visez că în brațe te țin Și îți mângâi conturul Cu priviri Lunecând Spre abisul Abandonării din gând apropie-te încet fără foșnet să nu trezim zorile cu îmbrățișările noastre cald să ne rămână norocul de a ne fi regăsit în întâmplările prefabricate ale vieții de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: puterea
PUTEREA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373321_a_374650]
-
tău himeric ca o roză languroasă, chipul tău ce răsărea ca un soare-n plină zi, îmbrăcat ca trandafirii cu petale de mătasă. tu purtai șaluri de moha peste brațul tău virgin, carnea de culoare roză ca zăpezile de-argint, lunecând prin visul meu ca aroma unui crin, corpul de liană dulce peste nuferi înfrunzind... luni, 18 iulie 2016 Referință Bibliografică: trimite-mi formele tale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi
TRIMITE-MI FORMELE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373621_a_374950]
-
patul unui spital, cu unica grație a salvării unui fir de viață, devenit fir de cenușă - amintirea unei tinereți urcânde pe crestele muntelui așteptărilor curate. totul și toate coboară în bernă iubirea, credința, bucuria de a fi om. de câte ori toamna lunecă spre iarnă, cineva ridică iar și iar cruci, altcineva aprinde drumul candelelor și altcineva împarte pietrelor din asfalt flori, pentru ca în primăvară totul să ridice iar și iar glasul vieții, împingând spre răsărit steagul unui vapor fantomă al tinereții celor
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
clipita în ochiul norului deschis. Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit de vânt Cumpănind tăcerea-n sufletul de vise nins... Și,.. anotimpul veșted cu zile mici, rutunde, Subțiindu-și nopțile pân-la transparență, În întâmplări uitate vrea lumea s-o scufunde Lunecând treptat, pe timp, spre o altă esență. Toamna descătușată se face fețe, fețe Și,..o durere turbure vine spre mine! Se clatină lumea, prelung, ca o tristețe... Mi-e dor de alte timpuri!.. Mi-e așa dor de tine!?... Referință
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
prea alb... mă orbește, Arată-mi pistă de vals, căci vreau să mă-nalț, Nu ma atinge, că-s rece, doar glăsuiește! Privește-mă cum ninge cu gânduri a ducă Și în oftat cum dispar sub adâncii nămeți Și cum lunec cu alaiul sub umbre-nghețate, Rănită de așchiile preschimbate-n săgeți. Privește-mă, iubite, cum ninge-n furtună Și cum fulgii că de plumb mă lovesc, Privește-mă și spune-mi calea cea bună, Din miile de cărări ce-n
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
și roșu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, În noi, un vals de gânduri lunecă-n delir ... Pe transparența orei sunt frumoasa doamnă, -Mă-mbată toamna- ca o
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, În noi, un vals de gânduri lunecă-n delir ... Pe transparența orei sunt frumoasa doamnă, -Mă-mbată toamna- ca o licoare în potir. Magic arde privirea pe culori târzii, Se zbate pasărea din suflet ... n-are suflul! Iubire nebună, sub frunza focului tu vii ... Cresc iar fiorii încolăcindu
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
ce locuiește/între două țărmuri/răsturnând cu umbra/ în gloluri forme/ se îmiedică-n lumină / “(cel ce locuiește ). Exultanța nostalgică, imageria echivocă tagențiind cu două jumătăți, fanuloasă și cea reală, destramă certitudinile în reverie vagantă: „și pe un cer de gânduri/lunecă desăvârșit“. Poeta oscilează „între cer și cuvânt” cu un sentiment lucid, și logic, sensibil la temele grave ale existenței, având o foarte educată imaginație a scenariului abstract și a discursului liric, încât e aproape imposibil a sesiza granița la care
AL FLORIN ŢENE DOINA DRĂGUŢ – TIMPUL DINTRE VALURI DE LUMINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371590_a_372919]
-
NOAPTEA ÎMI ȘOPTEȘTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea îmi șoptește-adesea luminându-mi visele Glasul alb al stelelor dantelând abisele Luna-mi ticăie întruna valurile inimii Peste-a vieții insomnie lunecă doar Gemenii Pe un cer cu buze groase, cu un Polux și un Castor Mi se-ntorc privirile spre nemuritorul dor Cozile cometelor răsucesc dorința-ciută Cu ochii câmpiilor amăgindu-mi soarta mută Referință Bibliografică: Noaptea îmi șoptește / Mihaela Tălpău : Confluențe
NOAPTEA ÎMI ȘOPTEȘTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374966_a_376295]
-
scrie divers deși analizam un singur vector al poeticii sale, cel al erotismului metaforizat: “vorbește cu mine cum ai strivi nisipul în îmbrățișarea pescărușilor și apoi ai arunca plaja în apa mării lacrima sunet atârnat de o chitară când clipește lunecăm străini unul prin altul” (Dinți de umbră) Chiar dacă urmează căi bătute de înaintași, erotica lui Simion Cozmescu inovează. Iață un clișeu al murgului ( Nichita Stănescu), în trei ipostaze diferite, care relevă viziuni diferite a sentimentelor, mereu aproape de elementele naturii, atât
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
alta. LEBĂDA Unica lebădă o prefăceam într-un cârd de exemplare inegale, de la marmură și dans până la cântecul ultim dinaintea morții, iar ea era doar una, sau nici nu mai era, topindu-se în șirul iluzoriu al lebedelor. SĂRUTUL Sărutul lunecă spre lansare ca ideea unei corăbii, ne vom vedea pe ape, nu se poate ca marea să nu ne smulgă din țărmuri. VÂRSTELE „La vremea potrivită trebuie culeasă dragostea, dar frumusețea e veșnică, cine nu simte nimic la vederea ei
DESPRE CEASUL OPRIT de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375460_a_376789]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DUALITATE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, uneori, îmi lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]
-
greșelii cale și-a rămas la jumătate visul toarce-n coșul liber plin de noduri dezlegate în privirile absente jumătatea-i jumătate în privirile prea pline scoica umple și golește viul unui ochi de pește ochi de apă-n libertate lunecă prin timp speranța -zici că-i o balenă vie - moare-ncet e uriașă la final deschide-n vie o esență rătăcită de-adevăr în patru acte piesa-n teatru se mai joacă acel teatru-anume dat fiecăruia din piața-n care
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]