1,346 matches
-
lemn de cedru - ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la luntrea ei bogata lebede se-nham-acum. Dar din ce în ce coboară râul lat, el s-adîncește În păduri întunecate, unde apa-abia sclipește, Mai agiunsă de a lunei raze doar din când în când; Tot mai nalți trunchii pădurii ca stâlpi mari și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin bolțile crăpate unei gotice ruine, Mai străbat prin bolți de frunze razele lunei senine, Împlând p-ici pe colo râul cu fulgerătoare dungi; Pe-umărul Dochiei mândre cântă pasărea măiastră, Valuri râd și-ntunecoasă mână lumea lor albastră. Repezind luntrea bogată pe șiroiurile lungi. Prin pădurile de basme trece fluviul cântării. Cîte-odată între codri el s-dună, ca a mărei Mare-oglindă, de stânci negre și de munți împiedecat Ș-un gigantic lac formează într-a cărui sân din soare Curge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brasde de argint - Și din ce în ce mai mândre, mai înnalte, mai frumoase Sunt pădurile antice, ele-ngroapă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brasde de argint - Și din ce în ce mai mândre, mai înnalte, mai frumoase Sunt pădurile antice, ele-ngroapă-ntunecoase Cu-a lor vârfuri munții mândri, stâncile ce-n cer se-ntind. {EminescuOpIV 129} Cât de lat să mișce-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face, un ocean de lumină, Fluviul a ieșit din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face, un ocean de lumină, Fluviul a ieșit din codri, în câmpii fără de fine, Cari verzi și înflorite, mîndre-n soare se întind. Dar cât ține răsăritul se-nnalț-un munte mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el își face scară, O-aruncă-în zarea lungă de flutură în vânt, Apoi pe ea cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-o ramură de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, ți se pare al mării Dumnezeu, Cântat de îmmiirea valurilor senină Și îngînat de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, ți se pare al mării Dumnezeu, Cântat de îmmiirea valurilor senină Și îngînat de lebezi în dulce visul său. Luntrea, un vis de aur, pânza albastră-a mării O sfâșie - și-aproape ea vine-acum de mal, Un mal de pietre suie, de stânci frânte rebele, Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. Acolo printre stînce bătrâne și schelete, Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ÎN STELE Ș-acum el sta în lună pe-o piatră risipită Și cîntecu-i în noapte sbura mult dureros, Părea c-așteaptă-în aer pe umbra lui iubită S-o vadă, astfel ochiu-i țintea întunecos. 640 Magul pe-o piatră seacă din luntre se coboară. Pe-a valurilor fugă el drumu-apoi îi dă - Pe-o stînc-apoi se suie - pe-ascetul îl măsoară Cu ochiul. Ca geniul văsduhului el stă. Călugărul îl vede, arfa scapă din mână, 645 Pe buze-i trece-un zâmbet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mine nu te teme! De nu te culci, te culc cu sila... Dormi! {EminescuOpIV 246} ÎN FEREASTRA DESPRE MARE În fereastra despre mare Stă copila cea de craiu - Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălaiu. Iar pescarul trece-n luntre Și în ape vecinic cată - Fundul mării, fundul mării Ah! de mult un chip i-arată. - "Spre castel vr-odată ochii "N-am întors și totuși plâng "Fundul mării, fundul mării "Mă atrage în adînc". {EminescuOpIV 247} COBORÎREA APELOR Din munți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o, vino scumpă, ca fruntea să-ți desmierd 280Și-n ochii mari albaștri ființa să mi-o pierd... Te-ai dus!, te-ai dus!, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haina de diamantică brumă 295Să scânteie în umbră, să spânzure feeric - Treceți încet prin aer călcând pe întuneric. (El se uită pe mare) Din insule bogate sfâșiind apa iese O luntre cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc de jale Se-oglindă-n apa-albastră de aur portocale, {EminescuOpIV 307} Și parcă glas de clopot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu din ochi te prăpădesc. (Ondina și-a lăsat visătoare capul pe spate, pe umărul lui Delfin, care o sărută). {EminescuOpIV 310} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i... În manta-i înfășurat visază, Al valurilor sgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lunei... pe-nmiirea a undelor senină. Se pare cum că este al mării Dumnezeu, Blând îngînat de lebezi în mândrul visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e răscolită... S-aude glasul CĂLUGĂRULUI (basso) Răsai din a ta noapte, copilă mult iubită. (Intră în scenă) E un străin aice... și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești Dumnezeu, ești Muză? {EminescuOpIV 313} CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieți-mi și-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care ni dă viață; În orice ființă este, deși nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche, Mireasa-i în picioare, frumoasă ca o zână Stetea și pe-a lui umăr își sprijină o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nebunul, că, pentru-așa comoară, E demn, murind de sete, să treci lângă isvoară. 85. O! VIN PE MARE... (cca 188O) O! vin pe marea ce-o cuprinde Un cer înnalt de stele plin, Și vântul serii va întinde A luntrei pânză în senin. Cu-a tale reci și albe brațe Tu la grumazu-mi să rămâi Și luna-ți bată drept în față, Îți cază părul la călcâi. {EminescuOpIV 541} Mă voi pleca încet spre tine Să-ți beau tot sufletul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și pe femei Și pe copii coboară. În patru luntre-ncarcă tot Coboară-apoi la rîndu-i; Nu mai lipsește nimenea? " Întreabă numărîndu-i. 92. ȘTEFAN CEL MARE ? schițe de imn - (cca 1883) I Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a fi adorați. Dar nici unul nu a putut evita hula. Și corupția a coborât tot din Olimp. Primii meteoriți căzuți din Rai au fost Adam și Eva. Zeii sunt niște morți fără morminte. Pe vremea lui Adam, Charon avea o luntre. Acum pilotează, probabil, transatlantice. Nici zeii nu și-au putut echilibra sexualitatea. Omul nu este zeu, ci de-abia creator de zei. Ana lui Manole este suma celor mai dramatice impozite ale creației. Popoarele fără Dumnezeu nu pot fi conduse
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se fac multe din el. Din tulpină poți stoarce suc dulce: îl poți bea și e răcoritor. Și încălțăminte se face din tulpina lui. Iar dacă iei tulpini bătrâne mai multe și le legi și le întărești, poți înjgheba o luntre ușoară de râu. Dar mai cu seamă din cozile de vacă, la care tu te uiți cu dispreț, se fac cărți. - Cărți?! Și Iahuben amuți cu gura deschisă. Aerul răcoros al nopții era jilav și înmiresmat. Îl respirau amândoi cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i se și spunea Muntele Corbilor. Erau încă doi munți, spre miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta mai avea mult de mers. Până la poale, el și soldatul urcaseră cu luntrea pe cursul Râului Rece, iar de acolo înainte au luat asini. Soldatul care-l însoțea era un om în pragul bătrâneții, un ins tăcut. Înalt ca toți atlanții, mai înalt chiar decât mulți atlanți (avea, fără o palmă sau două
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îl întrebă cum a izbutit să ajungă până la Piscul Sfânt. Tânărul rob spuse liniștit: - Am coborât pe țărm cu alt rob care-i în țara asta mai de mult. M-a dus la un rob care e cârmaci pe o luntre de pescari. Cârmaciul m-a băgat într-un sac și am venit pe fundul luntrei, sub pește. Nu știu de câte ori a răsărit soarele. M-am hrănit cu pește crud. Apoi într-o noapte m-a scos din sac și mi-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]