1,423 matches
-
fost făcută, dar chiar și așa, chiar și În alb-negru, are o lumină specială. E lumina cartierului... Știi cum era lumina cartierului? Ca un vulcan În burta unei balene? Caută poza și uită-te la ea, n-ai nevoie de lupă să vezi ce spun pozele. Și culoare. Pe vremea aia cartierul avea lumina lui, culoarea lui. Și căldura lui. Și mirosul lui. Știi care e mirosul În cartierul copilăriei? Mirosul de lapte ars... Mirosul de lapte ars iese din poza
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zâmbetele altora și ciudățeniile mele. Mai bine zis am îndepărtat-o, așa cum se întîmplase și cu celelalte femei pe care le-am iubit. Firea mea era de vină. Vroiam să-mi studiez singurătatea, să o disec, să o pun sub lupă. Ca pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit prin lupă. Asta nu înțelegeau femeile la mine. Ele vroiau neapărat să mă vindece de singurătate, când eu nu le ceream decât să mă ajute s-o îndur. Îmi spuneau: "Nu știi ce vrei". Dar, în realitate, ele nu înțelegeau ce vroiam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alt fel de oameni decât mine sau, mai exact, eu nu sunt bun pentru America. Și, probabil, nenumărate stavile interioare mi-au îngreunat accesul spre înțelegerea Americii. Poate, tot ce am reușit aici a fost să-mi văd sub o lupă enormă defectele. Din pricina lor, cu siguranță, sunt tentat să zic, parafrazând celebrul Timeo Danaos et dona ferentes, mă tem de civilizația americană cu atât mai mult cu cât e mai prosperă. Am auzit, adesea, zicîndu-se: "America este viitorul". Eu, unul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de la transmisie la transmisie, de la oră la oră, de la zi la zi. S-au burzuluit și alte organe. Fiecare, tuna și fulgera,în felul său, potrivit capacităților sale, de a înțelege, discerne, interpreta și cataloga, tot ce le cade sub lupa ochilor, tot ce le trece prin creer și li se scurge prin auz. Faptul dovedind, întregii lumi, cât de atentă este cu ea însăși, cât de adânc pătrunzătoare este înțelegerea fenomenelor din societatea umană, cât de inteligentă este,cât de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a trebuit să mergeți acolo?...” Curios! Ce ușor a încăput totul în nevinovata sintagmă acolo! Acolo, dragul meu, înseamnă epuizare fizică, intelectuală, psihică... Nu îți rămâne nimic, absolut nimic al tău! Totul e disipat, pus la interval, împins sub o lupă magică și, în același timp, nevăzută. Nu mai ești decât un număr, o quantité négligeable, plus sau minus unu, cum se spune în matematică. Ajunsesem, eu care mi-am propus, mi-am impus să fiu tare, să mă retrag undeva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de lucru adevărată. Pare tânăr, prietenos, seamănă perfect cu fratele lui geamăn, Inventatorul, mai ales când se ridică de la masa lui plină de hărți, de manuale, de cărți și caiete și ochelarii îi atârnă de gât. În mână ține o lupă gigantică. Pe masă mai are un glob pământesc, un microscop, un calculator... Înțelegeți copii? Învățătorul e foarte ocupat. El studiază într- una. Un pic mai înainte privea atent la microscop și nota pe un carnețel ceva. Acum ce face? Acum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și o examină. Încercă să se gândească la ea ca la un declanșator, capabil să acționeze un mecanism mai important. Dar care anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și, simultan, alese drept circuit-actor, o emoție simplă: teamă-ândoială. Dacă emoțile de teamă sau de îndoială îi penetrau spiritul, instantaneu, harta era similarizată în afara camerei. Precauția nu era perfect adecvată, dar îi păru că trebuia să-și încerce șansa. Reglă lupa și citi: Gosseyn, Un distorsor posedă o proprietate fascinantă. Are o sursă de putere electrică, dar nu prezintă caracteristici anormale, chiar în mers. Unul dintre aceste instrumente este încastrat în masa la care sunteți așezat. Dacă ați citit acestea, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare lente, și nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele dispar într-o seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și o examină. Încercă să se gândească la ea ca la un declanșator, capabil să acționeze un mecanism mai important. Dar care anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și, simultan, alese drept circuit-actor, o emoție simplă: teamă-ândoială. Dacă emoțile de teamă sau de îndoială îi penetrau spiritul, instantaneu, harta era similarizată în afara camerei. Precauția nu era perfect adecvată, dar îi păru că trebuia să-și încerce șansa. Reglă lupa și citi: Gosseyn, Un distorsor posedă o proprietate fascinantă. Are o sursă de putere electrică, dar nu prezintă caracteristici anormale, chiar în mers. Unul dintre aceste instrumente este încastrat în masa la care sunteți așezat. Dacă ați citit acestea, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la asta când o să fiu în stare, deocamdată nu pot. Ca niciodată, mă simțeam dornic să privesc, să-mi bucur ochii cu spectacolul vieții obișnuite. Petre mi-a spus ceva. N-am auzit, pentru că ochii, care fixau detaliile ca o lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
murdărești mâinile cu de-a sila, ce ticăloșie puneți la cale? De ce mă bagi în belea? Io lucrez curat, cu-rat, nu bat, nu omor! Doar fur. Costache ceruse din arhivă amprentele vechi și le privise o oră întreagă cu lupa lui cu mâner de fildeș. Putea să jure că sunt identice. Dar nu putea să știe dacă cei doi ani care trecuseră erau timp suficient pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
precupețit nici un șefort pentru stabilirea adevărului. Depănarea firului a continuat cu verificareAșa peste 20 de camere, din care ar fi fost poșibilă căderea sau aruncarea victimei. Mai întâi sa șefectuat cercetarea criminalistică: căutarea amprentelor , a poșibilelor urme materiale, examinarea cu lupa a tocurilor ferestrelor spre a depista eventuale fibre textile sau microdșeformări, care s-ar fi putut 86 produce dacă victima ar fi opus rezistență unor eventuali agresori, etc. Concomitent s-a procedat la identificarea, verificarea cazierelor și chestionarea persoanelor cazate
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia. Într-una din ele ținea învelitoarea, iar cu cealaltă trase tăblița afară. Strigă deodată către fiul său: — Monoclul meu, te rog! Nawaf aduse o lupă de bijutier, pe care Naasri și-o fixă cu îndemânare pe ochiul stâng. Bărbatul mai în vârstă se aplecă asupra mesei, studiind îndeaproape obiectul. Scoase un murmur ușor, dar nu spuse nimic. Deci, ce crezi? nu se putu abține Mahmud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu îndemânare pe ochiul stâng. Bărbatul mai în vârstă se aplecă asupra mesei, studiind îndeaproape obiectul. Scoase un murmur ușor, dar nu spuse nimic. Deci, ce crezi? nu se putu abține Mahmud să nu întrebe. Naasri se lăsă pe spate, lupa rămânând fixată la locul ei și mărindu-i grotesc ochiul stâng. Cred că ți-ai câștigat dreptul să vezi colecția Naasri. Lăsă lupa să cadă, prinzând-o în palmă. Fără să se grăbească, Nawaf începu să descuie o ușă aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nimic. Deci, ce crezi? nu se putu abține Mahmud să nu întrebe. Naasri se lăsă pe spate, lupa rămânând fixată la locul ei și mărindu-i grotesc ochiul stâng. Cred că ți-ai câștigat dreptul să vezi colecția Naasri. Lăsă lupa să cadă, prinzând-o în palmă. Fără să se grăbească, Nawaf începu să descuie o ușă aflată în spatele tejghelei, care dădea, presupunea Mahmud, spre un depozit. Toți marii contrabandiști lucrau așa: în față se vindeau mărunțișuri, adevărata afacere fiind ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Aici caracterele erau mai șterse, de parcă nu ar fi fost atât de adânc inscripționate. Deschise un sertar al biroului și scoase o lupă. Unele structuri erau inedite: trebuiau puse față în față cu alte texte, căutându-se repetițiile care ar sugera o utilizare locală specifică. După două ore traducerea era gata. Când termină, Shimon Guttman nu se odihni, ci puse mâna pe biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia furculița asta, spuse omul, dându-i lui Ignatius un instrument ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe nimeni să le folosească. — Atunci caută un Reilly pe Constantinopole Street. — Am înțeles, Gomez, spuse domnișoara Trixie. Ai răbdare. Luă cele trei cărți de telefon îngrămădite într-o nișă a mesei ei de lucru și după ce căută cu o lupă, răsfoind paginile, dădu un număr. Domnul Levy formă numărul și o voce răspunse: „Bună dimineața. Curățătoria regală“. — Dă-mi cartea aia de telefon, zbieră domnul Levy. — Nu! se răsti domnișoara Trixie, lovind cu palma teancul de cărți și ținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
păcălit din nou idealistul. Ușor mai cazi în plasa acestui Reilly! — Domnișoară Trixie! — Ce vrei? se răsti bătrâna. Trebuie să recunosc că vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei, și pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei, și pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde care a lucrat un timp la Levy Pants. Domnul Levy îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde care a lucrat un timp la Levy Pants. Domnul Levy îi arătă fotografia din ziarul de dimineață. Ăsta de aici. Domnișoara Trixie puse lupa pe ziar și spuse: — O, Doamne! Deci asta s-a-ntâmplat cu el. Săracul Gloria! Pare rănit. El e domnul Reilly, nu-i așa? — Da. Presupun că-ți amintești de el. A spus că dumneata ai scris scrisoarea. Așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unui ținut, o mărturie originală despre o Haute-Provence pe care nimeni, din cîte știam eu, n-o mai filmase Înaintea mea. Planurile cu Maryse au fost rînduite Într-o cutie, de unde le-am mai scos uneori ca să le privesc cu lupa, imagine cu imagine. Cesare Pavese se lamenta pentru o poveste de dragoste ratată cu o starletă americană care Îl respinsese, dar, În cazul meu, dragostea fusese aceea care ne respinsese pe Maryse și pe mine, și care nu dăduse cîștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]