1,124 matches
-
motor care recirculă o substanță pe principiul cooperativ win-win, adică toate entitățile prinse în rețea câștigă într-un fel sau altul. În sistemul economic la care ne referim noi structura este piața, care de regulă împrumută numele ei pentru a lustrui identitatea modelelor de economie, atașate sistemului. Într-o ordine numerală, sistemul este primul element, procesul este al doilea, modelul al treilea și structura este al patrulea cu care se operează la un nivel de analiză. Fiecare element are și aspecte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care pacienții își văd corpul lipsit de boala actuală de piele sau cu părul care începe din nou să crească, sau se imaginează folosind o perie cu ajutorul căreia îndepărtează leziunile de pe spate sau de pe mâini astfel încât să curețe și să lustruiască corpul pentru a-l însănătoși din nou. Abordările care facilitează schimbările ideosenzoriale (căldura, răcoarea, gâdilatulă sunt în mod particular valoroase pentru tratamentul negilor și a herpesului (Tasini și Hackett, 1977Ă, dar pot fi de asemenea utile și pentru alte probleme
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
negre. Fiindcă - Olvido subliniase cândva această idee, deși cu siguranță era furată de la cineva - un măr putea fi mai teribil decât un Laokoon. Ori niște pantofi, adăugase mai târziu, pe când privea un bărbat care, cu cârjele sprijinite de perete, Își lustruia singurul pantof pe o stradă din Maputo, În Mozambic. Adu-ți aminte, spusese, de fotografiile neliniștitoare pe care Atget le-a făcut la Paris: pantofi vechi, aliniați pe rafuri, așteptându-și stăpânii, care par imposibili. Ori celelalte sute de pantofi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e o sarcină grea". "Goana după fericire" (1974) îl aduce pe poet în fața idealului omului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sprân cenele cristalizate de sare, / abisele. (N. Stănescu) - Versul liber este caracterizat prin ritm variabil, măsură inegală, absența rimei, având însă pauză la sfârșit de vers: Se ia o bucată de piatră / se cioplește cu o daltă de sânge, / se lustruiește cu ochiul lui Homer / se răzuiește cu raze / până cubul iese perfect. (N. Stănescu) - Versurile înlănțuite au ca semn distinctiv ingambamentul, care diminuează ori chiar suspendă pauza de la sfârșitul versului, continuând enunțul în versul următor. Segmentarea unității sintactico lexicale (atributul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru cuib și nomadă." Pregătită și ea pentru o nouă căsătorie, viața Elenei se pecetluiește metonimic prin coincidența propice, voit ironică, a motivelor reprezentative: "cum rochia de mireasă aștepta gata de mult și în casa lui Drăgănescu parchetul chiar fusese lustruit, nunta fusese fixată în prima joi." La temelia celor mai importante case, scene ale romanului, la edificarea romanescului "domiciliu", stau un sacrilegiu, o naștere vinovată. În universul Hortensiei Papadat-Bengescu, "casa de zid" asociază construcției propriu-zise o altă concepțiune. Zidarul / zugravul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se înscenează funeraliile poetului, caracterizate printr-o falsă solemnitate, din partea celor care nu știu să aprecieze valorile autentice și încearcă să-și scoată în evidență propria lor personalitate : Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el". În tabloul al cincilea poetul revine la motivele esențiale: spectacolul naturii eterne cât și cel al umanității efemere se desfășoară sub stăpânirea lunii și concluzia este previzibilă: "Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
peria, întinde salivă pe tot pantoful. În sfârșit îi face să strălucească. În timp ce freacă, din partea dreaptă intra în scenă Lasca și Tiossido. Aceștia traversează scenă de la dreapta la stânga. Ies prin stânga. Milos nu le-a remarcat prezenta. Continuă, neobosit, să lustruiască pantofii, fără a se îndepărta niciun moment de bunele sale maniere. Milos, după ce a curățat pantofii, se întoarce la " mașină A". Înainte de a intra, Dila iese din aceeași mașină.") 104 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, volumul 3
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
îi repugnă impostura, mai cu seamă cea intelectuală. Admir năzuința d-sale spre perfecțiune, luciditatea profesorului și acribia scriitorului. Sper ca aceste cuvinte să nu-i pară omagiu gol și să nu mă închipuie în postura celui care înșiră cuvinte "lustruindu-se" pe sine. Elvira Sorohan arta comunicării Lăcrămioara Petrescu Marile întâlniri, în viața dedicată unei profesii, țin de șansă. Să te afli în raza unei acțiuni modelatoare, copleșitoare prin forța exemplului, în același timp ireductibilă și multiplicatoare, ca partitura unei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se scufundă în această clisă, se așează și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește prin el, pașii răsună și trosnesc așa cum nu ar putea-o face pe pămîntul suplu din cealaltă țară. La Paris, Claire îl întîlnește pe Alain, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simple, ș.a.m.d., numai pentru o jefuire cât mai sistematică a țării. Întrebare de anul 2011: oare, la vremea aceea, regele-automobilist Mihai I fusese conștient pe ce își pusese semnătura, ori se bucura, încă, de faptul că ajunsese să lustruiască diamantele de pe Ordinul „Pobeda” (Victoria) dăruit cu veninoasă și falsă recunoștință de Stalin? Formal, această nouă structură ar fi trebuit (conform punctului „e”) „...să stabilească prețurile mărfurilor care urmează a fi livrate (...)”. Am spus „formal” deoarece Stalin se gândise la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Bărbații purtau redingote a căror culoare ajunsese cu totul îndoielnică, ghete care în cartierele elegante se aruncă la gunoi, rufe ponosite, veșminte care își trăiseră traiul. Femeile purtau rochii uzate, vopsite din nou și iarăși decolorate, vechi dantele cîrpite, mănuși lustruite de atîta purtare, gulerașe totdeauna pîrlite cu fierul de călcat și fișiuri destrămate. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 18 Trebuie, de asemenea, adăugat faptul că este necesară asocierea acestor descrieri funcției matezice. Într-adevăr, ele servesc la ilustrarea teoriilor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
până la un litru. Erau cufundați în jocul de cărți și tata mai mușca câteodată dintr-un cârnat foarte subțire petrecut pe după gât. Era un mezelic bun, special pentru a face vinul mai băubil. În fundul crâșmei se afla tejgheaua de alamă, lustruită de îndelungată întrebuințare, în dosul căruia trona patronul, Culiță State, un om grăsului, care plesnea de sănătate, mustăcios ca Taras Bulba și veșnic vesel și prietenos. Nu l-am văzut niodată amărât, probabil că-i mergeau afacerile foarte bine. M-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Aici, tot sub un pom bătrân, un salcâm, erau trei moșnegi, foști ceapiști, acum pensionari. Stăteau față în față, așezați pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de muncă. Din când în când, iar lansau câte un scuipat țâșnit printre dinți, în direcția știută. Scuipatul frământat mereu cu vârful toiegelor, făcuse un mic noroi, cam dizgrațios la vedere
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
simplu cu ochii holbați în grindă și te gândești la nemurirea sufletului. Dar eu trebuia neapărat să ies în oraș, și de aceea mam îmbrăcat așa, ca de ploaie și mi-am dat pantofii cu cremă, după care i-am lustruit, de-ți făceai musteața în luciul lor. De ce vă spun chestia asta? O să vedeți imediat. De alături se auzea vocea spartă și afonă a vecinului meu. Se îmbătase iar și, în sinea lui, cânta „Opriți timpul”, acel șlagăr cântat atât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se opri în dreptul unui cufăr de piele de Cordova cu încuietori meșteșugite de argint aurit. Vodă îi remarcă interesul și preciză: — Până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăciunile mele să te însoțească pe drumul încercării”. În adunarea de sub cerul albastru, cu zvon de păsări purtat de vânt, cuvintele bătrânului nu putură ajunge prea departe, dar simțământul care răzbătea din ele pătrunse până la ultimul om și lacrimi mari lustruiau dâre pe fețele bărbaților din alai. Singura femeie din adunare, doamna Marica, nu mai avea lacrimi. La fel ca soția lui se împăcase cu soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie maxim. Printre ele, cutii minuscule din lemn lăcuit, cu arabescuri de filigran de argint sau din porțelan pictat trezeau dorința de a le deschide și cerceta interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri de opacități alburii sau brun roșcate; chihlimbaruri întunecate, bătând în roșu, și ele neobișnuit de mari, puneau în evidență prin contrast peruzele de culoarea cerului, mergând până la verde sau lăptoase ca ceața dimineților de vară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la mânăstire de la Nucet spun că toate găinile din sat au făcut ouă cu două gălbenușuri și rumânilor le e frică să pună cloști. Or să pună doar ouă de rață... Marele logofăt Ștefan își mușca mustața în timp ce tatăl său lustruia între degete tot atât de nervos capul bastonului pe care-și sprijinea bătrânețea. Spătarul Mihai era palid la față ca o lămâie, prințului Constantin îi trecuse căscatul, doar vodă asculta, asculta netulburat și, când Ștefan își lăsă ochii în jos vinovat că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treia formă de motivație, care seamănă cu descrierea homerică. La nivelul fabulei, actorul realizează o acțiune cu un obiect. Descrierea devine, atunci, pe de-a-ntregul narativă. Un exemplu este scena din Bestia umană de Zola, în care impulsivul asasin Jacques lustruiește fiecare piesă a dragei sale locomotive. Motivația apare la nivelul textului cînd personajul însuși descrie un obiect, ca un NP; la nivelul istoriei, cînd privirea sau viziunea personajului oferă motivația; și la nivelul fabulei, cînd autorul realizează o acțiune cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ea se îndră- gostise de mine, fiindcă îmi spunea "domnișorule" și avea grijă să nu mă simt printre streini, îmi făcea patul, îmi punea mâncare în farfurie... Ca s-o văd la joc, luată de acel flăcău cu cizme bine lustruite peste cioarecii lui strânși pe pulpe, (mă întrebam cum dracu îi trăgea pe picioare) mândru, cum să nu, blond ca și ea, cu tundră sură, ce să mai vorbim. Se ținea de el răpită, pierdută în vârtejul dansului, prea strâns
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eventual verifica din nou exactitatea. În continuare se finalizează lucrarea în laborator (8). Înainte de arderea glazurii, se impune o nouă verificare pe câmpul protetic, fixându-se șuruburile. După corelările de rigoare, se definitivează placajul ceramic prin arderea glazurii și se lustruiesc părțile metalice neplacate. La montarea suprastructurii pe infrastructură, se respectă ordinea de strângere a șuruburilor descrisă anterior. Din această prezentare sumar făcută se poate lesne înțelege gradul ridicat de complexitate a RPF cu sprijin pur implantar. De aceea, nu trebuie
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
sau “vardiști” și cậnd răscoleam pădurile în cete. Odată, ape rebele au adus cu ele pistoale adevărate, iar noi, în nebunia noastră, visậnd mereu la arme adevărate, le-am curățat cu grijă, le-am ars în foc și le-am lustruit și ziua întreagă au răsunat văile de pocnetele noastre: Poc! Poc!... mort!... cazi!... stai!... stai că trag!... Eram sigură că unul dintre noi “va ciripi” și de aceea, am hotărật ca în dimineața următoare să predăm pistoalele la Miliție și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dispare... Și nori se-ncrețesc risipiți și s-avînt. În lună stau stâncile rare - Iar junele-iubit E-un brad putrezit Pe trunchiu de granit, pe ruine Bătrâne. {EminescuOpIV 103} ODIN și POETUL Ei cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruesc în rime și-n cadențe Dulci ca lumina lunei primăvara Într-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pământ cu întrebările fundamentale aproape nederanjate. Se înmulțesc momentele când îmi vine să scuip în oglindă. Neselectivă, memoria devine un depozit insalubru. În tine, caută-l pe cel de mâine! Talentul înseamnă chin, dar și furnicături genetice. Sufletul meu e lustruit de jug precum gâtul boului. Filosofii nu coboară în detalii. Important este pariul cu noi înșine. Celelalte sunt arbitrate de alții. Ca să ajungă la sens, cititorul de astăzi trebuie să defrișeze păduri de simboluri. Dintr-un univers infinit, omul nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]