1,120 matches
-
-i nici un deranj, am asigurat-o eu. — Ei, dacă sunteți sigur că nu vă Încurc, ar fi tare frumos din partea dumneavoastră. Am avut un șoc. Ridică o cutie așezată jos, la picioarele ei care dădeau pe dinafara pantofilor negri, bine lustruiți, cam cum ar arăta degetul mare al măcelarului Într-un degetar. O chema Frau Schmidt. — Sunteți de treabă, Herr Gunther, zise Wilhelm. — Ei, na, exagerați, i-am spus și așa era. Nu se putea ști ce informații despre foștii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
descoperitorul Americii. Etajul opt adăpostea un adevărat country-club alcătuit din doctori, avocați și editori, care se descurcau, săracii de ei, cu doar vreo 30 000 de mărci pe an. Ușile duble de la intrarea În biroul lui Jeschonnek erau din mahon lustruit, pe care era prinsă o plăcuță cu litere aurii: „GERT JESCHONNEK. COMERCIANT DE PIETRE PREȚIOASE“. În spatele acestor uși era un birou În formă de L cu pereții zugrăviți Într-o nuanță plăcută de roz, pe care atârnau mai multe fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poartă ca fiind programate În zorii zilei următoare. Gardianul m-a condus dincolo de o ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din mahon lustruit În care a ciocănit. A așteptat un moment și apoi m-a poftit Înăuntru. Guvernatorul Închisorii, Dr. Konrad Spiedel, s-a ridicat din spatele biroului ca să mă salute. Erau câțiva ani de când făcusem prima dată cunoștință cu el, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
receptorul În furcă. Clar? — Da, domnule, zise el, Înghițind cu zgomot. Apartamentul lui Haupthändler era impresionant, cu camerele pe două nivele, cu arcade la uși și pardoseala din lemn lucios acoperită cu covoare orientale groase. Totul era ordonat și bine lustruit Într-o asemenea măsură, Încât apartamentul nici nu părea locuit. În dormitor erau două paturi mari identice, o măsuță de toaletă și un taburet. Schema coloristică era alcătuită din culoarea piersicii, verde-jad și crem, prima dintre ele fiind predominantă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a Prusiei Imperiale. Arătând mai mult a francez decât a german, locul este un adevărat muzeu, În care vechile feluri de a vorbi și de a simți sunt păstrate cu respect, unde conservatorismul este absolut și unde ferestrele sunt la fel de lustruite ca sticla de pe fotografiile Kaiserului. La doi kilometri mai Încolo pe drumul spre Lehnin, pitorescul făcu loc În mod abrupt haoticului. Acolo unde altădată fuseseră unele dintre cele mai frumoase priveliști de țară din afara Berlinului, se afla acum mașinăria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să scoată husa impermeabilă verde care acoperea barca și am făcut eu plinul rezervorului, cât el a conectat bateria și a pornit motorul. Șalupa prinse viață cu un turuit puternic și corpul de cinci metri lungime al navei din lemn lustruit se Îndreptă, trăgând de parâme, dornic să pornească la drum. I-am aruncat lui Six prima parâmă și, după ce an dezlegat-o și pe a doua, am urcat repede În barcă alături de el. Apoi el a rotit volanul Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din trupele aparținând statelor din Commonwealth. . Parc de distacții. . Abrevierea din lb. germană pentru Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - Partidul Național-Socialist al Muncitorilor din Germania. . Tehnica prin care unei pietre prețioase i se dă o formă de dom, cu suprafața curbă, extrem de lustruită, dar nefațetată. . Pietre mici, tăiate În formă rectangulară și fațetate. . Efect stilistic bazat pe transcrierea fonetică a cuvintelor - „Ssigars and ssigarettes“ hissed a voice (engl.) - Ssigars and ssigarettes, sâsâi o voce. . Armata germană Între 1919-1935, alcătuită conform prevederilor limitative ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
miraculos, pachete de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne, pe scările cărora somnolează uneori un bătrân, privind strada fără s-o vadă, ca statuile sculptate de strămoșii săi; o catedrală unde printre băncile de lemn lustruit simți fantomele zeilor azteci... nu poți să confunzi această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să precizez, dincolo de detalii, ce anume o deosebește... Cândva, am aflat că indienii se împotrivesc în America arheologilor care, își zic ei, vor să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate de stuc, cu o mare poartă neagră la mijloc. Două cariatide, cu cornuri ale abundenței în mâini, își scorojeau în frig ipsosul roz, lustruit. Atunci am simțit junghiul acela în stomac, mi s-au muiat picioarele și-am căzut, sau m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea ei nebunească! Intrasem cândva pe poarta cea neagră! Mi-am simțit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca niște plăcute diapozitive color, cu soare și brazi, cu băieți și fete ieșind la înviorare. Alergam împreună cu ei în jurul parcului prin aerul rece, râdeam și ne înghionteam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
intrăm, Lee mă rugă: — Să nu pomenești de De Witt. Nu i-ar pica bine lui Kay. Am încuviințat din cap și am pătruns în camera de zi, ce părea desprinsă dintr-un decor de film. Era lambrisată cu mahon lustruit, iar mobila modernă reflecta lumina ce cădea pe lemnul deschis la culoare în vreo cinci-șase nuanțe. Pe pereți erau agățate reproduceri după tablourile unor artiști contemporani în vogă și covoare cu design modernist: zgârie-nori care se pierdeau în pâclă, copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să mă conducă înăuntru. Holul de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l lăsăm pe ticălos să ne scape Încă o dată. În noaptea aceea, visele lui Logan fură pline de copii putrezind. Alergau prin apartament, voind să se joace. Unul ședea pe podeaua sufrageriei, cu bucățele de piele căzându-i pe podelele lustruite, făcându-și de lucru cu un xilofon pe care Logan Îl primise la cea de-a patra aniversare a sa. Clang și cling și bong, o cacofonie ce semăna mai mult cu soneria de la telefon decât cu muzica. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ești? Țipă din nou, de data asta obscenități, blestemându-l pentru că era atât de prost. Umbra lui Martin Strichen se Întinse În bucătărie. Încă mai avea fierul de călcat Într-o mână, iar picături roșii groase acopereau suprafața de metal lustruit. De cheaguri atârnau fire de păr creț, unsuros. Ochii i se ațintiră de la fier la fața lui Martin. Pistrui stacojii acopereau partea dreaptă a trăsăturilor sale, Însemnate de vărsat. O privi trist, apoi luă telefonul, Îl ținu o clipă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rare, vecină cu camera lui, la nivelul de sus. Gajus se întrebă cine și în ce scop adunase muntele acela de scrieri care nu interesau pe nimeni. Apoi descoperi un volumen foarte vechi, închis într-o apărătoare arhaică din scoarță lustruită. Îl scoase din învelitoare și pe sittybos, eticheta cu titlul, citi, în latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu pulverizare în ploaie, sauna și camera cu aburi din baia principală. Nicio persoană întreagă la minte, cel puțin. Tocmai de-aia Adriana a trebuit să se îmbrace și să fugă cât mai repede: în numai patru ore, sanctuarul ei lustruit devenise un câmp de luptă. Nu că nu-i iubea, nu despre asta era vorba. Tatăl ei era bătrân și, în acest moment al vieții lui, mult mai blând decât atunci când Adriana era copil. Părea mulțumit s-o lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
secțiunea cozii fuseseră smulse, dar cabina pilotului rămăsese intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane de la Tsigntao. Dar, În ciuda stratului de rugină, acest avion de luptă japonez Încă aparținea cerului. De luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca filtrul să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui, Vera, cei nouă servitori, șoferul și grădinarul ar fi putut să fi plece cu toții În același timp. Se auzi un fel de explozie Înăbușită la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu un miros de sudoare străin. Hainele mamei sale erau răspîndite pe patul nefăcut, iar pe jos zăceau valize deschise. Cineva măturase periile de păr și sticluțele ei de parfum de pe măsuța de toaletă, iar pudra de talc acoperea parchetul lustruit. Se vedeau zeci de urme de pași, tălpile goale ale mamei lui amestecate cu urmele clare ale unor ghete grele, semănînd cu figurile de dans complicate tipărite În manualele de foxtrot și de tango ale părinților lui. Jim se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se de ușile duble care duceau În sufragerie, le deschise și Începu un circuit sălbatic În jurul mesei lungi, lustruite. O luă apoi prin cămară, Împrăștiind apa din balta de sub frigider, răsturnă cratițele de pe rafturile din bucătărie și Încheie În mare viteză spre oglinda din vestiarul de jos. CÎnd cauciucul din față atinse oglinda murdară, Jim se răsti la imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la intrare. CÎnd motorul se opri, Jim se simți tras din camion și trîntit la pămînt. Japonezi În chimonouri ieșeau alergînd din casă, ca un grup de femei furioase tocmai ieșite din baie. Jim zăcea pe pietrișul ascuțit, Între cizmele lustruite ale sergentului japonez, ale cărui coapse furioase loveau În tocul revolverului. Soldații Îl prinseseră pe Frank În interiorul cabinei. Acesta lovea cu picioarele, În timp ce ei Îl pocneau cu bețele lor de bambus, peste fața și pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păzea și bulele de mucus pe care această santinelă plictisită le trăgea și le scotea pe nări. Privi pata umedă care se Întindea În jurul coapselor misionarelor Întinse pe podea și flăcările care Înconjurau oala de pe platforma stației, reflectate În paturile lustruite ale puștilor stivuite. Dar o dată mai văzuse Jim lumea atît de viu ca acum. Oare avioanele americane aveau să vină iar? Cu o Încrucișare exagerată a ochilor, menită să-l indispună pe doctorul Ransome, cercetă cerul. Voia să vadă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Transit, care transportau laolaltă cîteva sute de civili olandezi și belgieni. Jim se uită cu interes prin gardul dublu de sîrmă ghimpată. Grupuri de soldați britanici stăteau culcați lîngă barăcile lor sau ședeau afară pe terenul de adunare, pe băncile lustruite luate din capela seminarului, părînd congregația unei catedrale În aer liber. Dar nu existau civili, bărbați, femei sau copii. Gărzile japoneze erau ocupate cu nesfîrșitele apeluri nominale și nu aveau timp pentru nou-veniții care sperau să fie primiți. Jim stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Brewster Buffalo. Se Întoarse spre avionul de transport parcat lîngă șoseaua de perimetru. Pilotul japonez și ofițerii În uniformă mergeau prin iarbă, spre pistă. Se opriră la marginea noroioasă, rîzÎnd unul către celălalt, În timp ce inspectau lucrările. Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păruse să se Întoarcă o clipă din morți. — O să mai fie mîncare, doctore Ransome? Sperăm că o să mai căpătăm cîte ceva. Dar japonezii nu se mai pot hrăni nici pe ei Înșiși. Submarinele americane... Jim se uită fix la bombeurile lustruite ale pantofilor lui. Dorea ca mama și tatăl său să-i vadă Înainte de a muri. Se Îmbărbătă, Încercînd să-și adune vechea lui voință de a supraviețui. Se gîndi Înadins la plăcerea ciudată pe care i-o dădeau cadavrele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]