8,306 matches
-
majestuos că ți se curma răsuflarea, privindu-l. Numai norii cerului de vară din unele zile se mai puteau compara cu cei doi veterani veghind pădurea din aceeași poiană unde-și răcorea și-și umplea ea zilnic trupul cu vitalitate. Mândră că-n poiana aceea se petreceau toate minunile: nu numai boncăluitul prietenului bătrân, dar și nunta cailor, a iepurilor, veverițelor și-a vidrelor care se iubeau în apă. Până și lupii, cu îngăduința Tudorei, veneau aici să se-mperecheze. În cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Caută în cană. Vei găsi o amintire. Am și eu una, identică. Măcar amintirile să dăinuie, pentru că viața ne-a părăsit într-o bifurcație a ei. N-am iubit niciodată o femeie, așa cum te-am iubit pe tine ! Poți fi mândră, ești UNICA pentru mine. Ori poate, mai bine, dă-mă... dracului! Oricum, știu că nu merit mai mult. Doamne, câte aș vrea să-ți spun! Lacrimi, regrete, revoltă, TU, TU, TU!!! Dac’ai ști?!!! Am încercat și după tine... Cad
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Rătăceai, Umbră, prin cimitire, Atunci am dorit să-ți fiu mire (Portretul vechi) Înhață-mă, Singurătate! Bicele tale mă zvânte, facă din mine luntre și punte. (Magica) În starea de umbră nevăzută de ochi omenești, cuvine-se acum, umbra de mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scris în culori și cu linii care cer cunoașterea alfabetului secret al artistului. De la autoportrete și până la compozițiile sale, care au puritatea copilăriei, Boancă ne prezintă lumea lui, o lume altfel construită decât aceea a tuturor. Se crede și este mândru, pe bună dreptate, că face parte din categoria „naivilor” artiști. Nu mă interesează categoriile, împărțirile, criticile pe care le întâmpină, ci îmi iau libertatea de a fi doar un comentator al operei lui. Și pentru mine, totuși, Boancă este un
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zarzavat și multe flori. De plantatul florilor se ocupa Letiția În mod special. Alegea tot ce găsea mai frumos pe la colegele de liceu, păstra semințele și primăvara numai ce vedeai cum răsăreau acele minunății, de care bunicii ei erau foarte mândri. Oameni În vârstă, creștini ortodocși, cu frică de Dumnezeu, nu mai conteneau cu sfaturile pentru nepoata lor să fie cu mare băgare de seamă, să nu cumva să facă o prostie să le Flora Stănescu - facă familia de râs. Bunica
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aveți posibilități infinit mai mari ca ale mele, ca să pătrundeți cât mai multe adevăruri. 11 martie 2004 A fost odată, ca-n povești, A fost ca niciodată Din rude mari împărătești O preafrumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Către fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Îl vede azi, îl vede mâni Astfel dorința-i gata. El iar
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Se duc la casă, mai perie o dată câinii, le pun lesele și pleacă la stadion. Shelley merge cu Blackie la grupul de caniși, iar Lucy cu Whisky la setteri. Începe concursul. Emoțiile sunt mari. A venit rândul canișilor. Blackie defilează mândru, dând din coadă. Cineva din juriu aruncă trei bumerange, strigând: − Aport! Câinii o iau la fugă, dar pe drum uită probabil comanda că încep să se joace. Doar Blackie se ține de treabă, adună bumerangele și le duce vesel lui
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
nevoie? Curaj și înainte! Căci viitorul merită să fie frumos. Mă uit și mă mir cât de diferiți pot fi oamenii; unii sunt iresponsabili, alții, încăpățânați, unii, buni, săritori la nevoie, și o altă cateorie ar fi aceea a oamenilor mândri, care poate și ei au nevoie de ajutor sau de un sfat, dar cărora nu le trebuie nimic, căci ei cred că știu totul, au totul, dar beau zi de zi și copiii lor sunt vai de capul lor! Acești
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în special contribuția factorilor geografici. Se încearcă totodata, stabilirea profilului economic actual, cât și a procesului conturării lui, ca urmare a acțiunii exercitate de condițiile de natură economică, socială, istorică și fizico-geografică. Lucrarea s-a născut și dintr-o admirație mândră față de trecutul istoric și cultural, din iubire pentru oamenii și locurile lor, bogate în tradiții și obiceiuri cu adâncă rezonanță etnografică și folclorică. Ea reprezintă o tentativă de a sintetiza tot ceea ce este mai reprezentativ, mai trainic în trecutul și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
era cântată odinioară, cel puțin așa miamintesc, de Edith Piaf, cam în vremea când P.H.L. era încă tânăr și nu prevedea ce-l așteaptă: Siberia! Aceea reală și crudă, dar și o „Siberie” a iubirii,„răcirea” simțirii lui de bărbat mândru, aflat în deplinătatea puterilor intelectuale și fizice. Era o perioadă când nu se vedea meditând prea mult asupra eternei teme, a iubirii. Pe atunci, nici cântăreața franceză nu bănuia că se va stinge de un cancer necruțător (mi-amintesc bine
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Te pomenești că ai venit să ne inviți la nuntă! Virgil nu mai avu timp să răspundă, căci de grup se apropiase și Vlad smulgînd sacoșa din mîna Ilincăi și geamantanul din mîna mamei ei. Dați-le la mine, zise mîndru că poate astfel să-i dovedească Ilincăi cît este de cavaler. Cum de vă încumetați să duceți asemenea greutăți? Dar nu-s grele deloc, Vlad, rîse Ilinca. Virgil se fîstîci și rămase aproape paralizat de supărare că nu-i trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cel mai mic din familie și apăruse pe lume mult mai tîrziu ca ceilalți frați? E vina lui?... Auzi tu expresie: "rămășiță"! Și nu era pentru prima oară cînd Matei îi spunea așa! Vru, așadar, să treacă pe lîngă Matei mîndru, fără să-i mai acorde nici o vorbă în plus, dar se trezi deodată prins de guler și țintuit locului. Nu pleci nicăieri! se arătă foarte autoritar Matei. Și doar n-avea obiceiul ăsta, dar nu știa ce-i venise atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un plan superior, cum Ilinca nu mai întîlnise la altcineva. Și nu numai că-i lăudă Bărzăunului talentul de povestitor, dar nu știu ce-i veni că-l întrebă dacă nu cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva deosebit... formidabil... ceva ieșit din comun... Le putem rupe gura cu propria lor armă, de-or să se facă singuri de rîs! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum să-i distrugă, a doua oară în viață, încrederea în sine și în semeni? Lupino, norocoși sîntem și noi, că te-am cunoscut. Sînt mîndru că în haita mea a crescut un tînăr de valoarea și de modestia ta. Te-am urmărit îndeaproape; m-am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să articuleze: Nu știu cum să spun asta. Îți mulțumesc pentru că l-ai cruțat. Îți mulțumesc pentru că ne lași în viață. Nu înțeleg, dar nu asta contează acum. Important e că ai o inimă în piept de care ai ținut seama, și mîndră trebuie să fie mama ta de un asemenea urmaș! Mama mea? Aș vrea să fie așa cum spui. Aș vrea să ajung seara acasă și să-i povestesc ce-am făcut peste zi, și să mă mustre sau să mă laude
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
n-a încetat nici o clipă să se gîndească la tine și să spere că te va afla. Dacă ai un tată, atunci fără îndoială că nu-și va găsi liniștea pînă nu va ști ce ți-a hărăzit soarta. Și mîndri vor fi ei de tine, cînd te vor vedea sănătos, puternic, curajos, milostiv... Nu te ajută nimeni, spui? Îți sînt datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine răspunsuri la întrebările
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu-i era rușine. Un destin crud îl smulsese de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bine să procedeze. Vrei să-ți cunoști teritoriul, fiule? Ești sigur, tată?, se interesă Lupino, hotărît să amîne acțiunea dacă s-ar fi dovedit dureroasă pentru părintele său. O, fii fără grijă. A trecut acum. Nimic nu mă face mai mîndru decît să-ți pot arăta ținutul nostru. Am luptat pentru el, Lupino. Aceasta e măsura forței tatălui tău! Și a fost o zi cu adevărat specială. Înțeleptul își amintea cu precizie fiecare colțișor. Lupino era curios să vadă, să cunoască
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera, urma să rescrie istoria. Nu crezuse că va fi chiar el cel care să conducă lupii în confruntarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-a încredințat. Li s-a părut totul extraordinar de simplu, de parcă ar fi jucat astfel secole la rând. Nu vor executa decât comenzile, intrând în careul indicat. Dacă acesta nu e liber, ocupantul trebuie
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
altfel, foarte precisă asupra acestui articol; astfel, o dată, ea a făcut public faptul că unul dintre miniștrii săi se întorsese din misiune fără a fi primit darurile de uzanță, blamându-l pentru aceasta. În Anglia, regina Elisabeta, care era foarte mândră, făcea la rându-i daruri foarte scumpe, în timp ce un vechi autor spunea despre Papă "că nu era niciodată zgârcit cu binecuvântările, cu medaliile și cu indulgențele, care sunt fructele pământului". În acea epocă, nimeni nu putea să conceapă că aceste
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a alunga singurătatea care se cuibărise în sufletul ei. Urmărea transformările din natură apoi le găsea corespondență oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de privilegiile fiecăreia din ele. Își găsea liniștea în brațele veselei și caldei primăveri, care îi oferea dragostea ei nemărginită. Dar soarele avea nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]