10,420 matches
-
teme, alte texte, cu mult mai frumoase și mai pline de miez: Două pâini rotunde și negre, calde, de doi lei cincizeci/ o juma de mastică și un pachet de Naționale, desigur/ și un iepuraș de bomboane/ tanti Tincuța mă mângâia pe frunte, îmi dădea caramele/ și cumpărătura/ fugulița la bunicul sculptat pe prispa casei/ nu-mi pot închipui nici o prispă fără bunic/ plecam apoi în chiot de copii/ de cățelandri bătătorind cerul cu visele lor/ le duceam să-mpărțim iepurașul
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
Mă ostenesc și mă grăbesc în pat. Dar noi călătorii încep atunci, În minte, când din trup m-am aruncat. De-aici, departe, gândul peregrin Spre cerul tău se urcă,-ntrezărind Un chip iubit, ce numai orbul prin Întunecimi îl mângâie, clipind... Dar nu și umbra-ți, singur giuvaer Al hăului cu soarele zidit, Ce scaldă în splendori al nopții cer și-i dăruiește chip întinerit. Ce viață! Ziua drum și noaptea gând, Odihnă nu ne mai găsim nicicând... XXXIV De ce
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
o doare capul său stomacul. Dacă nu ai chef să fii zdruncinata, mai degrabă spune-i adevărul. Cu siguranță va înțelege și nu se va simți nici el prost din cauza minciunilor tale. - Nu își epilează picioarele. Cine își dorește să mângâie un picior plin de păr? Dacă bărbatul s-ar fi excitat când ar fi pus mâna pe un picior păros, atunci și-ar fi îndreptat atenția către cluburile gay. - Așteaptă că el să se dezbrace singur. Preludiul este extrem de important
Greşeli majore pe care le fac femeile în pat () [Corola-journal/Journalistic/69003_a_70328]
-
că melodicitatea ei trasă la față nu ajunge, nicidecum, țipăt pur de vioară rănită. E o tărăgănare, destul de fără simțămînt, a unor teme, grave, dar care nu ating, pe o muzică oarecare: " Acum cineva plânge un regret/ Că nu a mângâiat cum se cuvine/ Sufletul de floare al unui rob/ Care putea fi oricine." Mai inspirată e imaginea Samuraiului bătrîn, de a cărui istovire fug gîzele, viața simplă și colcăitoare, îndrăgostit de o tînără gheișă: "Joc pe brațe de fier și
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
psihologia personajelor care trăiesc într-un astfel de mediu: "Hodorogeau pe drumurile cu gropi ale câmpiei camioanele Molotov cu prelată kaki și botul teșit, zdruncinau din arcurile tari la trecerea peste găurile din macadam, împroșcau în jur noroi și pietriș, mângâiau cu lumina galbenă a farurilor bolnave cocenii de porumb uscați pe tarla, gardurile căzute într-o rână, cumpenele obosite ale fântânilor și ici-colo pereții cu tencuiala căzută de la silozurile risipite și goale" (p. 116). Arania lui Daniel Drăgan este un
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
reacționa imediat cu o erecție rapidă și te va răsplăti pe măsură. Îi place să te dezbraci în fața lui și să te analizeze pas cu pas. Bărbatul Balanță Cel mai fierbinte gest erotic pentru un bărbat Balanță este să îi mângâi testiculele, cu răbdare și tandrețe. De asemenea, trebuie să îi atingi cât mai multe zone erogene în timpul preludiului pe care îl vrea lung și asta pentru a scăpa de anumite inhibiții. Bărbatul Scorpion Mare amator al practicilor sadomasochiste și de
Ce gesturi erotice preferă bărbaţii în funcţie de zodie () [Corola-journal/Journalistic/69158_a_70483]
-
ruși, Sorica o întreabă pe modistă, care se lăuda că e feministă, cu vederi socialiste, dacă nu le-ar primi în rînd cu ea și pe fetele ei. O iau căldurile pe Cici cînd se gîndește că le-ar putea mîngîia și altfel decît atunci cînd le măsura cu centimetrul pe fetele Soricăi. Dar din singurătatea ei de unică feministă a orașului îi spune patroanei că mișcarea ei respinge prostituția, chiar dacă o constată cu înțelegere pentru femeile care se îndeletnicesc cu
Austeritate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6940_a_8265]
-
Marina Constantinescu Plimbîndu-mă prin amețitul București de astăzi, care poartă amprenta a ceea ce am devenit, într-un soi de involuție incertă și indecentă, mă întreb, uneori, cum era atunci. Atunci, în anii treizeci. Atunci cînd lumina cădea firesc și mîngîia siluetele oamenilor, ale clădirilor armonioase, ale cutelor ample făcute de catifeaua grea. Dincolo de dificultăți pe care nimic nu poate să le elimine - și nu amintesc aici de ce a fost, pe urmă, al doilea război și cumplita schimbare adusă de comuniști
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
este explicată nici compoziția chimică a acestora și nici gama coloristică. D. Av. - Ce anume apreciezi în spiritualitatea românească? H. R. - O anume componentă cu care se identifică folclorul ancestral, atât de perfect șlefuit de istorie. Ca un fluviu care mângâie toți bolovanii până ajunge la mare. De aici decurge și o anume înțelepciune. Muzica face și ea parte din acest complex spiritual. Mă refer la muzica ritualurilor, spre exemplu. D. Av. - E firească întrebarea următoare. Ce anume te enerveză mai
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
mele pline cu apă/ prin marginea de aluminiu a gurii// Eram acolo și podurile care se întindeau peste mine/ eram acolo și plantele nu mă vedeau/ plantele care înconjuraseră piața/ în nemaipomenita lor foame carnivoră/ plantele care sugrumau statuile și mângâiau trecătorii/ acești trecători goi ca niște pahare cu apă/ acești trecători ca niște suliți." (Certitudinea eruptivă). Niște emanații, ca sufletele dispăruților, sînt acești translucizi oameni din vis. Apărarea de o lume instabilă, amenințînd la fiecare pas, e această delicată pierdere
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
care transformarea spirituală se produce la nivel de mase, prin trezirea conștiinței reziduale interioare, printr-un experiment concret, perceput la nivelul sistemului nervos central. Ea a acordat cu iubire și compasiune necondiționate tuturor căutătorilor experiența Realizării Sinelui, a sfătuit, a mângâiat și a salvat. India, Anglia și Italia au fost principalele țări de reședință, binecuvântate de prezența Sa, dar a călătorit neobosit pe cele cinci continente pentru a aduce căutătorilor darul Său, oferind tuturor cheia pătrunderii în lumea interioară. Scurt istoric
Omagiu Mamei Sfinte Shri Mataji Nirmala Devi () [Corola-journal/Journalistic/70572_a_71897]
-
lipsit de-un adăpost,/ Din care cald să te'npresoare/ Cuvintele ce le'nfirip.../ Din obositele-ți picioare,/ A ta sandală de nisip/ Ce-s eu, cădea-va împreună/ Cu formidabila-ți mantie,/ Și ochiul tău blajin ce știe/ Să mângâie obrazul meu,/ Mă va căta mereu, mereu,/ Și va depune'n poala lui/ Stângi vitrege'n amurg de soare.../ Ce faci tu, dacă mă răpui?/ O, Doamne, ce-ai să faci? Mă doare..." Între duioșie și descompunere, aceeași durere. Crudă
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu, DA; pentru expresie, și de Lazăr Șăineanu, în studiul său asupra turcismelor din română). Bătaia este văzută ca un act pozitiv, în avantajul victimei, și în alte cazuri similare: a altoi, a cârpi, a mângâia. În cazul căftănirii - în sens propriu, învestitura în funcția de domnitor sau boier - contrastul ironic al metaforei este și mai mare. Rămâne, totuși, problematică diferența dintre forme, care nu poate fi explicată în mod foarte convingător. A cafti a fost
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
care se cufundă în tăcere, îndată ce interesul a dispărut... Am senzația unui om care-și ascultă vocea înregistrată demult pe o bandă magnetică - Faceți dese deplasări, invitat fiind prin orașele țării, uneori sînteți chiar subiectul unor colocvii literare. Cît vă mîngîie acest gen de recunoaștere? - Da, sînt invitat cîteodată, în unele orașe ale țării, în semn de "recunoaștere". Dar nu vă ascund că, în pofida bunăvoinței amfitrionilor cărora le mulțumesc din inimă, ele au pentru mine un gust cumva postum, gustul celui
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
la scotocirea casei de către harnicii zbiri, ore și ore în șir, tatăl meu, grav bolnav, a suferit un șoc din care nu și-a mai putut reveni, stingîndu-se peste cîteva zile... Așadar, stimată Dora Pavel, cum m-ar mai putea "mîngîia" tipul de "recunoaștere" pe care-l menționați în întrebarea dvs.? Am senzația unui om care-și ascultă vocea înregistrată demult pe o bandă magnetică ori își privește chipul de odinioară fixat pe o peliculă. Cuvintele măgulitoare, gesturile curtenitoare ce mă
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
nu mai poți să faci performanță și nu mai are rost. În plus, e timpul să îmi fac și eu o familie, trebuie să-i găsesc o mămică lui Soni (privește către cățelul lui, un shar pei albastru, și îl mângâie pe cap, iar câinele drept recompensă îi linge mâna și toarce).
"În Germania am rupt o discotecă în două"- Interviu cu un circar by Stoica Iulia Maria () [Corola-journal/Journalistic/81046_a_82371]
-
gen muzical. Alexandra este minionă și firavă, are părul roșcat închis, iar bretonul lung și gros nu-i împiedică în vreun fel prestația. De fapt, probabil că privirea este doar una de ansamblu, pentru că degetele ei, deși nu foarte lungi, mângâie, lovesc și tresaltă pe claviatură cu grație, repeziciune și precizie, calități căpătate în cine știe câte sute de ore de muncă. Îți spui că ar putea să o facă și cu ochii închiși. Singurele momente în care zâmbește încurcată sunt cele în
Metrou în ritm de "Bolero" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/81077_a_82402]
-
litere cu-avînt, / Nici n-am luat seama, luați pe sus de Grații, / Hulite, cele patru operații / Că lege trupului, Sfînt Duh ne sunt" (Tablă). Mai presus de toate se cuvine a indica acea delicatețe aspră, cum o coajă de copac mîngîiată cu degetele, pe care poetul și-o manifestă în chip curent, interpunînd între sine și lume filtrul propriu de percepție: "Sosesc, / își dau cu pumnul în frunte, / își spun Ťeste!ť / și ŤNu l-au luat!ť / și fac un
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
să-mi vii, / retrage-ți gheara labei tale, / dă-mi voie să m-afund în ochii-ți vii / și dragi, de-agată și metale. // Pe cînd te-alint cu degete de orb, / dă-i voie mîinii,-atît cît cere, / ca, mîngîind electricul tău corp, / să mi se-mbete de plăcere. // Îmi văd în gînd iubita. Ochii săi, / ca și ai tăi, superbă fiară, / adînci și duri, împrăștie văpăi, // iar sub mănușă,-i simți o gheară, / în timp ce carnea-i smeadă, o simți
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
cu o panteră,-n clar de lună, / Ce se prelinge-n zarea grea de nori. De parcă porunci-ne-ar Demiurgul, / ne ostenim zadarnic, pe cît cred, / Să dezlegăm străvechiul tău secret, - / Mai vîrstnică ești, tu, decît amurgul. Îngădui să te mîngîi, pe cînd arc / Făcîndu-te, electric mi te-ncarc / Pe tine ce cobori dintr-un străev / Și de aiurea vii: dintr-o virgină/ Pădure, -a cărei taină s-o relev / Nu știu, - o, tu, a visului regină" (Jorge Luis Borges).O
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Un pui de pisică închide ochii și începe să cânte la o harpă imaginară în momentul în care stăpânul începe să îl mângâie. Cu siguranță, animăluțul nu-și imagina o harpă, dar mișcările lăbuțelor sunt absolut adorabile.
Un pui de pisică cântă la o harpă imaginară - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69747_a_71072]
-
cocoș” (1927) - datând din perioada în care artistul catalan s-a apropiat de suprarealism. Referiri sub o formă sau alta la o scară sunt însă mereu prezente. În „Ferma” apare, sprijinită de un perete, printre alte ustensile gospodărești. În „Stea mângâind sânul unei negrese” (1938) reprezintă, poate, o constelație. În fine, dând titlul manifestării de la Washington, „L’Echelle de l’évasion”, o guașă din seria „Constelațiilor”, este o adevărată „Ars poetica” în versiunea Miró. Introdus în cercul suprarealiștilor de colegul său
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
Mă trezisem din somn, cu ochii înfipți în televizor. Lîngă mine dormea Ondina. N-o auzeam că respiră, vedeam doar plapuma care ne acoperea pe amîndoi ridicată și coborîtă egal. Am luat-o în brațe și am început s-o mîngîi încet, grijuliu, cu pupilele lipite hipnotic de lumina ecranului. Discuția celor doi soți mă atrăgea. Trupul pe jumătate dezbrăcat al femeii blonde, cu gesturile lui ușoare și somnambulice, stîrnea în mine un fel de plăcere otrăvită, insuportabilă. O contemplam încîntat
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
al catedrei, la universitate. Faptele sunt acestea și nu-l surprindem în niciun loc pe Ianoși dezicându-se de ele, sau prezentându-le ca rezultate ale unor constrângeri. Dimpotrivă. „Am acceptat. Nu aveam încă rețineri față de funcțiile politice. Oricum, îmi mângâia orgoliul chemarea în «Sfânta Sfintelor», fie și printre instructorii de rând. Receptam oferta ca pe o ștergere a blamului care planase asupra mea din cauza «originii burgheze»”. Deci planase asupra memorialistului și un asemenea blam. Am citat în mai multe ocazii
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
fiind că erau făcute din coasta lui. Acuma însă, și io te iubesc, floricică... Repetînd de-a surda i-ar fi trebuit mai multe perechi de palme ca s-o simtă, să și-o apropie, s-o îmbrățișeze, s-o mîngîie, ca și cum ea l-ar fi făcut să se îndoiască de propriile simțuri. N-ar fi fost mare lucru să fi intrat în anul morții după cît de pornit era, iar ea părea și mai pornită decît le pomenise cîndva pe
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]