4,645 matches
-
treapta unui povestaș care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei fraze de rasă, și filosofilor care vor să învețe cum poți mînui nuanțe contrare fără a
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
generoasă latifundie dorsală! Membrele să i se termine ca niște tulpini, dar să nu le lipsească Nici coapselor unele rotunjimi Fiind ele evident delicate, foarte delicate și netede ca petalele Acoperite de puful lor mătăsos, Dar și sensibile foarte la mângâierile Aplicate din joooos.... în sus. Se recomandă la subsuori o ierbișoară dulce Cu mirosul ei propriu Abia perceptibil (și doar foarte vagi produse farmaceutice!) Și preferabile fără-ndoială sunt gâturile lungi Așa încât uneori capul să dea impresia Că nu are
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Port blândețea celor care acceptă cu multă malancolie Și îți pot spune că marea mea pasiune pentru tine Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc sufletul... E o odihnă, o miruire, o revărsare de mângâieri Și ea te roagă doar să te odihnești, calmă, foarte calmă Și să lași mâinile ardente ale nopții să întâlnească fără fatalitate privirea extatică a aurorei.
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
privighetoarea A plecat privighetoarea, făr^ de veste, și-am rămas Paraxin ca nunatak-ul muntelui cel mai cărunt, închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
cea de grație, cină e luată în camera cu ample dezbateri asupra evenimentelor furtunoase precedente. a doua zi superbă,din toate punctele de vedere, iar traseu (am inventariat vreo 5 copaci rupți de furtună din seara precedentă), alt traseu, fapte, mângâieri, pisiceli. e imposibil de educat! am zis! nu i le scot din cap,așa că m-am sacrificat de amorul romantismului profund,clasic și nealterat,cum zice el că îl are. iote că vine a treia zi,cea cu plecare.vine
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
știință care contribuie esențial în dezvoltarea culturii naționale. Iar operele literare scrise sunt dedicate unui scop nobil și anume: de a respecta valorile divine ale omenirii. Una din poeziile Domniei Sale se prezintă astfel: „Ieși și stai pe crestele munților,/ În mângâierea zorilor,/ În atingerea norilor,/ Ieși dinaintea Domnului Dumnezeului tău,/ Stăruie cu iubire/ Și cu multă dorire,/ Stăruie spre răsăritul cel de sus,/ Și un vânt puternic s-a lăsat, Despicând munții și sfărâmând stâncile,/ Și încovoind pădurile,/ Ori spulberând arăturile
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
nemuritori Ca o muzică vie. Cluj Napoca, 14 februarie 2016 Viața cu Tine Viața cu Tine e cântec... Prin câmpii înverzite mereu E orchestră de îngeri Care cântă în sufletul meu. Viața cu Tine e pace Prin încercări și necazuri. E mângâierea ce aduce, A Duhului Sfânt sacre daruri. Viața cu Tine e soare, E Viață, lumină, iubire. E senin prin ploi și ninsoare. E putere în clipele grele. Viața cu Tine e zâmbet, Prin lacrimi amare și dor. E credința, speranța
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
pe umeri uzi, de dor și de candoare... Iubit îmi ești, de dor, cănd desenezi în noapte cu ale tale șoapte pe trupu-mi, doritor... Iubit îmi ești, durere, cănd clipă ne desparte și-n pagina din carte îmi lași o mângâiere... Iubit îmi ești, senin, când peste nori și ceață răsari de dimineață pecete pe destin... Iubit îmi ești, iubite, de dincolo de vreme ascuns printre poeme și vise răvășite... Referință Bibliografica: Iubit îmi ești / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarnă ce plimbi talazuri De zăpadă prin sufletul meu... Deșarta ochiul-fulg Peste secundele clipei. Sărută-mi străfundul minții Cu buze de amintiri albastre... Răcorește-mi visul cu mângâieri De vestala cărunta... Iarnă ce plimbi telegarii nebuni Pe drum de ianuarie, Prin inima mea elegiaca, ( De iubiri...) Răcorește-mi tâmpla troienita, ( De amintiri...) Din alt vechi alb deceniu, Cu noi... Altă cale?... E o întoarcere! Doar noi... Mugurel Pușcaș
IARNĂ, IANUAR.... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373739_a_375068]
-
nostru Românesc, precum și vivacitatea ori tinerețea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu - Cel în Treime Slăvit și Lăudat, pe devotatul și iubitul Său fiu - slujitor, și, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri și de nemărginite împliniri duhovnicești, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă - a Împărăției Cerurilor, unde să se bucure de înveșnicita comuniune cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
sufletele mari viața bate ca valurile în stâncă, și cei mai mulți înțeleg din ele numai nisipul ce cade” spunea atât de frumos Nicolae Iorga. A fost o bucurie pentru ochii sufletului meu să admir sculptura valului pe stânca Boris și o mângâiere divină pentru tălpile sufletului să calc nisipul prețios al operei sale... Personalitate remarcabilă, generos în trăiri și acțiuni, aspru cu sine și îngăduitor cu cei din jur, oază de bine, de dragoste sinceră, de prietenie adevărată - așa era omul Boris
,,N-A FOST SĂ FIE”, AUTOR BORIS DAVID – EDITURA MUŞATINIA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373811_a_375140]
-
o nobilă ființă, Că liniștea și fericirea, Este sădită-n fiecare, Dar am lăsat ca ațipirea Acestui veac, să ne doboare, Ce este oare fericirea? E-o luptă-acerbă, resemnare, E dor de veșnicie sfântă, E dragoste și e iertare, E mângâiere-n suferință, O mână-ntinsă în nevoi, Eliberare-n conștiință, Credință-n viața de apoi, O viață-n care doar iubire Trona-va peste-orice ființă, Vino și tu în fericire, Vei fi primit, de ai credință. 16/04/11, Barcelona-
CE ESTE OARE FERICIREA? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384782_a_386111]
-
Pablo nu a fost la fel și nu știu nici acum dacă nu cumva dintr-o pură abstracțiune matematică, pentru că el nu avea sufuciente falange pentru foamea de sunete a pianului său nărăvaș în seara concertului, el nu avea destule mîngîieri care să așeze în trup ființele mici aruncate direct în stradă de un clopot în implozie, el nici măcar nu știa că fiecare sunet este expresia unei stări prin care trupul se descotorosește de Univers și prin care oul se sparge
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
necunoscuți miros de țuică ne dăm mîna peste un cîine întins pe bocanci și sandale între două rînduri de dinți inima ta ușoară ca întruparea unei particule de heliu în scrînciobul poeziei nu se petrece niciodată nimic se toarce sub mîngîierea unei mîini fără mînă într-un abstract continuu mă gîndesc la o plasă cu miliarde de ochiuri am în față aburul unei locomotive care înghite subit oamenii senzația de irealitate pe raftul bibliotecii pachetele aurii de țigări dunhill pe care
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
mici hurducături dezastre ale gustului cum o fi sîngele tău pe limba mea cu ochii închiși l-aș putea recunoaște cînd stau la o masă cu un bărbat chiar și cu luca nepotul meu simt cum simte pielea mea sub mîngîiere plăcerea mîinii care mîngîie o fi venit apa caldă de cîte ori mă grăbeam la întîlnire veneam de la facultate nici nu mîncam simt și acum înfiorarea brațelor sub apa rece la fel cu cămașa din noaptea nunții pe care o
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
dar la marginea mea de lume violet - în cabina de vot a unei ceaprăzării soarele răsare din nou, ca în patruzeci și șase, de-a lungul fostului Bulevard 6 Martie Nu vom vedea căința lunii față de soare, pielea oceanului întinsă mângâierii rușinate a privirii. Nu vom vedea. Suflet care ai zburat cu marile catastrofe, vei sta și vei îmbrățișa războiul, vei tăcea în jarul șemineului de pupile arse Și palmierii depărtărilor, foșnetul de bani al bikinilor vor întrista pelicanii De la-nceput
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
în telefon, silabisind) Ah, cât de... mult mă do... FACEBOOKISTUL: Ce faci? FACEBOOKISTA: Scriu pe Facebook că mă dorești. FACEBOOKISTUL: Hai, mă, termină, că mi-e rușine. FACEBOOKISTA: (râde) Hai, lasă, că nu te-am taguit. E ok. Se reiau mângâierile și pupaturile. Se aud zgomote de Facebook, clinc-clinc. FACEBOOKISTA: Stai că mi-a scris cineva. (se uită în telefon) Mama, câte like-uri! Enorm de multe. Oau! FACEBOOKISTUL: Câte? FACEBOOKISTA: Două. FACEBOOKISTUL: Daca știam că o să am așa succes, te lăsăm
Cum fac dragoste facebookiștii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19135_a_20460]
-
Tănase , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. DORUL, DULCE MUZĂ Întrebările au prins miros de naftalină, doar ecoul mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
de tine?'' 12 Mai 2017 MI-E DOR ... Citește mai mult DORUL, DULCE MUZĂÎntrebările au prins miros de naftalină,doar ecoul mai împinge poarta dorului;îl îmbrățișează aceeași lumină divină,rămasă icoană-n dreptunghiul timpului.Dorul, o dulce muză... caută mângâiere,iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie,întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiereși poemul înveșmântează coala de hârtie.Cuvintele trag seva din vechi curcubeie,răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit,iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie,vor
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
2016. Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe, nu există sufleur chiar, de te-ncurci, te folosești de intuiție și de reflexe, iar pe scena vieții mereu, te-ntorci. Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții, totdeauna
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
MIT Citește mai mult Simt adieri prin faldurii de perdea,apoi am văzut fereastra deschisă,am tresărit, căci vântul se trudeasă-mi prindă în păr o stea prezisă.Închid pleoapele sub palida-adiere,gândurile-mi rătăcesc, fără adresăși dincolo de-a vântului mângâiere,sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe,nu există sufleur chiar, de te-ncurci,te folosești de intuiție și de reflexe,iar pe scena vieții mereu, te-ntorci.Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții,totdeauna
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
o soartă mulți ca mine, pentru că voi ne-ați jefuit și umilit, de durere am învățat a ne abține, atunci când inima în lacrimi s-a topit. Am plecat de acasă și mă doare, lăsând pământ, părinți, poate și cerul, cuvinte, mângâieri ce aveau culoare și-un suflet care duce astăzi greul. În propria sa țară, ea se pierde, doar hoția și minciuna vă este stiința, copiii noștri cine să-i dezmierde, voi ne-ați vândut și glia și credința. Ne-ați
MĂ TEM CĂ-L VINDEȚI ȘI PE DUMNEZEU... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385280_a_386609]
-
orice adiere Iar inima ni se făcea... furnică. Ma este-n noi dorința de poveste Așa cum numai mama știe-a spune, Cu Prâslea cel Voinic și mere bune Și zâne, colindând, pe la ferestre. Mai este-n noi un dor de mângâiere Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut, De palma care-a dat... și n-a durut, De lacrima-ți căzută în tăcere. Atâtea gânduri, mamă, vin la tine, Bătătorind cărări fără de rost, Nu poți întoarce timpul care-a fost Și nici
ATÂTEA GÂNDURI, MAMĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385297_a_386626]
-
Nichita... M-ai alinta cu degete de Lună nouă și mi-ai prinde de suflet un surâs tandru împletit cu stele ce dansează printre lacrimi... De la tine primesc orice! După un “alo”, o tăcere, un “mi-e dor” rătăcit prin mângâiere, un sărut, un alint, gesturi tandre, susur de șoapte calde... Primesc de la tine orice! Îmi deschid sufletul pentru o spovedanie și primesc de la Tine ascultare, înțelegere, mângâiere- uneori, alteori doar tăcere- acea tăcere care spune mai mult decât o mie
DARURI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385295_a_386624]