1,063 matches
-
mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu-mi mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiare. În pustiu orice e cu putință și mai ales victoria fiarei din om. Căci în fiecare dintre noi, lângă Dumnezeu se află și o fiară, nu-i așa? Fiara doarme și așteaptă. Și cum adulmecă singurătatea, deschide ochii și mârâie. Iar în pustiu se trezește de-a binelea. Se proptește dinaintea lui Dumnezeu și începe lupta. Dumnezeu din noi contra fiarei din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și el fiară. Dar cel mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deșert. Voi găsi, poate, o oază unde să beau apă. Nu mă tem nici de șacali. Mă tem numai de fiara din mine care, simțind deșertul, va mârâi și mai tare decât până acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ienupăr. Iată, îndrăznesc să sper că ma înțeles; felul în care a dat din cap trebuie să însemne că argumentele mele l-au convins. Se duce într-acolo grăbindu-se cu o încetineală de înțelept. Aveți noroc, n-a mârâit. Când refuză să servească, e de-ajuns să mârâie o dată: nimeni nu mai insistă. Numai marile animale au privilegiul de a fi, după voie, în toane bune sau rele. Dar îngăduiți-mi să mă retrag, domnule, prea fericit că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
felul în care a dat din cap trebuie să însemne că argumentele mele l-au convins. Se duce într-acolo grăbindu-se cu o încetineală de înțelept. Aveți noroc, n-a mârâit. Când refuză să servească, e de-ajuns să mârâie o dată: nimeni nu mai insistă. Numai marile animale au privilegiul de a fi, după voie, în toane bune sau rele. Dar îngăduiți-mi să mă retrag, domnule, prea fericit că v-am putut fi de folos. Vă mulțumesc, și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară dreaptă ca o săgeată, pe care o știa ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine. Droguri. Eletroșocuri. Chiar și operație, dacă e nevoie. I-aș lăsa bucuros înăuntru din nou, dacă de data asta le-ar ieși cum trebuie. Nu pot să mai trăiesc cu rahatul ăsta făcut doar pe jumătate. Închide ochii și mârâie ca un lup încolțit. —Urăsc senzația asta, că am inventat eu totul. Că sunt un dobitoc inventat cu totul. Dar un lucru știu sigur că nu l-am inventat. Își contorsionează corpul, se întinde spre noptieră și scoate afară biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mea În puterea nopții, iar unul din ei mai fricos, a bătut În retragere spunînd: — Văleu! Mi-e rău! Nu mă simt bine! Stați o clipă! Duceți-vă și faceți treaba singuri! Vreau să beau o cafea! Iar ceilalți au mîrÎit violent: — Hai, hai! Ești un tîmpit și-un laș! Te omor dacă nu vii! Și-au plecat pășind ușor În noapte În timp ce urletele smintite ale bețivei se auzeau slab de la capătul străzii și apoi au Încetat. Gazda ta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care nu poartă semnul distinctiv al norocului și succesului care să-i Înalțe În ochii lui. Neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prostii! rosti tînărul. Exact cum Îl spuneam unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el, ca și cum În momentul acela apăsau pe umerii lui poverile Întregii societăți organizate și nevoile a cincisprezece copii. Nu, domnule! spuse el. Copiii mei să-și poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el, ca și cum În momentul acela apăsau pe umerii lui poverile Întregii societăți organizate și nevoile a cincisprezece copii. Nu, domnule! spuse el. Copiii mei să-și poarte singuri de grijă, așa cum am făcut și eu! spuse el. Pentru mine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În tăcere pe vagabondul cel scund. — Ia ascultă, Mug! spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parcă anume făcută pentru a o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca Discipolul să mă fi pus aici cu un tâmpit? Își reveni. - Amice, habar n-am cine ești, dar noi vorbim, tu și cu mine, yalestena. Și-ți zic eu că o brodești ca unul născut pe-aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de teroare maniacă dorit, dar și ceva în plus. Mârâind ca o fiară, omul încercă să atingă contactele distorsorului. De trei ori îl similariză Gosseyn în poziție inițială. Dar a treia oară, celălalt încetă tentativele lui demente. Se opri, scoase dintr-un buzunar un cuțit și, până ca Gosseyn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bună și tu n-o mănînci. Nu ți-e rușine? Thaw își lăsa capul în pămînt. — Vreau să-i ceri scuze. Nu știu ce-nseamnă ‘cuze. — Spune-i că-ți pare rău și-o să mănînci ce-o să ți se dea. Atunci Thaw mîrîia. — Nu, n-o să mănînc! și era cotonog. în timpul bătăii, țipa mult și după aceea dădea din picioare, urla, își smulgea părul și se dădea cu capul de perete pînă cînd părinților li se făcea frică și domnul Thaw țipa: — încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se simțea indiferent, bănuitor, fără simpatic. Pentru că. dacă fata era inocentă, ce căuta singură într-o asemenea noapte? Cu brutalitate îi mârâi respectiva întrebare: ― Sunt fără protecție, șopti ca, mi-am pierdut serviciul săptămâna trecută pentru că nu voiam să ies cu patronul și n-am nici un ban pus de o parte. Proprietăreasa m-a dat afară azi dimineață, când i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze x
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]