1,275 matches
-
isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale globuri metalele topite, si sfredeli Canale245-n dur oțel, si combustibili îndesa, si roți Alcătui și lanțuri, scripeți în jurul Cerurilor lui Los; Ținut-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ei răspîndit-au cuvintele mortale, Femeia-Întunecată absorbind Enormele Științe-ale lui Urizen, vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Țesut ale lui Cathedron, Fiicele lui Enitharmon țes ovarul și integumentul 254 Cu gíngaș borangic, din propriile măruntaie tras cu o lasciva desfătare, 210 Cu cîntec dulce cadențat pentru vîrtelnița și fusul ce se-nvîrt, Alinind spectrele morților ce plîng, Înveșmîntîndu-le mădularele Cu daruri și cu aur din Eden. Uimite, de-încîntare năucite, Groazele-și pun dulcile acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul spațiului pentru o vreme, pînă cînd 215 Somnu-ngrozitor al lui Ulro trecut-a. Însă Satan, Og și Sihon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se-Întindeau cu desfătare-n cerurile dimineții În jos le-am aplecat cu plumb topit în mugitoarele-mi cuptoare. Sufletul meu este șapte cuptoare, necontenit foalele mugesc Peste cumplit de-nflăcărata-mi inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc. O iubire! O indurare! O durere! 305 O chinuri, amare chinuri a' iubirii părăsite! Efraim era sălbatic loc al bucuriei unde îmi alergau toate jivinele. Rîul Kanah trecea rătăcitor pe lînga dulcele meu Mănase. Mergi, Noa259, adu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
úită, În chipuri ale preoției, în sumbrele-amăgiri ale căinței 460 În inima și spirit tînguindu-se că peste totul Orc împărățea, Si ca înțelepciunea-i nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o simțiră înălțîndu-li-se-n Mădulare. Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita, si capu-i se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acei de pe Pămînt Nu vedeau încă Viziunea cea Divină; ochii ei sînt îndreptați spre Urizen, Si astfel cu tărie strígă-Ahania spre-ale Mormîntului Caverne: "O haită de lupi298 voiești să ții și să conduci? vrei viforul 299 să-ți fie-al Mădularelor acoperămînt, ori vrei urgia verii să-ți fie cort în care să rămîi? 490 Voiești să nalți lăcaș dăinuitor în Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina 300? Ori o coloană și-un palat al Veșniciei în fălcile înfometatului mormînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
morți Pe Urizen zadarnic căutîndu-l; zadarnic caut dimineață. Omul cel Veșnic doarme în Pămînt, și nici nu simte soarele puternic, Nici luna cea tăcută, nici toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i301. Îi sînt întunecoase sălile de foc, și-n jurul mădularelor Șarpele Orc 505 Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde 302, Și ale sale mădulare, care la desfrînare-mbie303, Varsă afară solzoasele dihanii ale neodihnitului adînc. În rîuri se ivesc și tulbură părțile de jos A' Omului ce zace peste țărmuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nici nu simte soarele puternic, Nici luna cea tăcută, nici toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i301. Îi sînt întunecoase sălile de foc, și-n jurul mădularelor Șarpele Orc 505 Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde 302, Și ale sale mădulare, care la desfrînare-mbie303, Varsă afară solzoasele dihanii ale neodihnitului adînc. În rîuri se ivesc și tulbură părțile de jos A' Omului ce zace peste țărmuri, veștedul cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și-au tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme trîmbița súnă, din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 45 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Apoi, ca porumbeii de pe stîlpi de Fum, tremurătoarele familii De femei și de copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rasară soarele, urmară corbul și Vulturul Hoitar. Hai să fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu buruieni de moarte, rece și palid în chin și-întristare. El își ridícă făcliile albastre ale Ochilor și cu cerească voce strígă: Plecîndu-și capu-asupra Universului care se mistuiește, el strigắ: "O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vină va deveni precum în zile de demult? O, viață-ostenitoare! de ce șed eu aici și nepăsării-mi dau Toate puterile, si nopții morții, cînd nepăsarea și durerea Plutind stau așezate peste întunecatu-mi prag? deși mă nalt, privesc Războiul din mădularele-mi și îl detest, totuși mi-e slabă inima 120 Și capul mi-e neputincios. Și totuși iar mă voi uita spre dimineață. De unde-i răcnetul acesta de Oameni furioși ce unul altuia sîngele-și beau, Și-s rumeni îmbătați de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
răcnească în sumbrele străfunduri, chiar pîn' la Mistuire, Căci dacă nu-i hrănești mînia, se potoli-va-n pace. Dar daca încăpățînat cutezi aspra-mi porunca s-o refuzi, 145 Îți lua-voi sceptrul și coroană, și-mi rîndui-voi toate mădularele Cu aprigă asprime, si in nedeslușire te-arunca-voi, Unde nimic nu viețuiește 312, să rătăcești acolo; și dacă ostenit te-ntorci, Plîngînd la pragul Existenței, îmi oțeli-voi inima-mpotriva-ți În veci de veci, si nu te-oi mai primi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pruncul cel Rece Stă în văzduhul furibund; strígă: copiii celor șase mii de ani, Care muriră-n fragedă pruncie, înfuriați răcnesc: sodom măreț răcnește înfuriat Stînd în picioare gol și palid pe aerul gravid, spre a se naște. 255 Frîng mădular de mădular războinicul și cu tiranul, reînchegîndu-se-n durere. Stîrnitul vînt tot suflă-n jur tăios; ei fug sforțîndu-se alene; Cerșesc, implora în zadar acum; nu ascultară rugăminți; Ei roșiile vîlvătăi le văd rostogolindu-se nainte prin largul univers Din fălcile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Rece Stă în văzduhul furibund; strígă: copiii celor șase mii de ani, Care muriră-n fragedă pruncie, înfuriați răcnesc: sodom măreț răcnește înfuriat Stînd în picioare gol și palid pe aerul gravid, spre a se naște. 255 Frîng mădular de mădular războinicul și cu tiranul, reînchegîndu-se-n durere. Stîrnitul vînt tot suflă-n jur tăios; ei fug sforțîndu-se alene; Cerșesc, implora în zadar acum; nu ascultară rugăminți; Ei roșiile vîlvătăi le văd rostogolindu-se nainte prin largul univers Din fălcile întunecate ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și securea, Greul tăvălug să sfarme bulgarii de lut, să treacă peste neamuri. Fiii lui Urizen răcnesc. Tatăl lor se ridicắ. Caii cei Veșnici 319 fiind acuma Înhămați, Ei către Urizen strigat-au; se clintiră cerurile la chemarea lor. 310 Mădularele lui Urizen străluciră cu ardoare. Își puse mîna peste Plug320, Prin negura îngrozitoare trase Plugul vremurilor peste-Orașe Și toate Satele lor; peste Munți și toate Văile lor; Peste morminte și peșterile celor morți; Peste Planete 315 Și pește spațiile vide
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu bucurie văd recolta omenească răsărind. Și un răstimp în dulce tihna și-l petrec, pînă se coace recolta întreaga. Și Iată, că Luna secerișului, Ahania își azvîrli veșmintele-i de moarte; 345 Le-nfășură cu grijă, în tăcere, si mădularele-i care se luminau Se îmbăiară-n șipotul cel limpede al stîncii; apoi din peștera-i întunecoasa Ieși-n divină măreție. Urizen se ridicắ de pe scaunul său de domnie Pe áripi de-nzecită bucurie, bătînd din palme, din picioare, din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și se jeli ușor printre-ale verii vai. Vala stătu-n picioare pe stîncile lui Tharmas și glasul lui cel tînguios îl auzi: "O Enion, capul mi-e ostenit pe patul morții, Căci ale morții buruieni mi-au năpădit în jur mădularele în înghețatele străfunduri. Șed în lăcașul scoicilor și mă jelesc, și tu în nouri ești închisă. 490 Cînd oare vremea Norilor va trece, și-ngrozitoarea noapte a lui Tharmas? Înalță-te, O Enion! Înalță-te și îmi zîmbește peste capu-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce chipul omului îl dizolvați, De fiare însoțite și de viermi și tîrîtoare, întuneric, deznădejde. Nourii cad de pe sprînceana-mi jílavă, si colbul de pe recile-mi mădulare În marea lui Tharmas. Curînd reînnoita, o Molie de Aur, Îmi arunca-voi hainele de moarte și iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci Iată, iarna s-a sfîrșit peste îndepărtatele colníce, Și toată neagră glie cîntă". Ea seminției
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale Tainei străzi? Unde vi-s fiarele și cei care corvezile vi el împart? aceștia-s oare prizonierii? Unde vi-s lanțurile? unde va sînt lacrimile? de ce priviți în jur? 680 De sînteți însetați, există rîul: mergeți, spălați-vă pîrjolite mădularele, Ce-i bun din tot Ținutul este naintea voastră, căci Taină nu mai este". Apoi Toți Sclavii de pe fiece Pămînt din largul Univers Cîntă un Cîntec Nou, înecînd haosul în armoniile-i voioase, În timp ce al lui Urizen îmblăciu răsunắ tare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi ținut natal? Cum de-am ajuns aici? Îmi pare că-s așa precum eram în tinerețe Cînd într-a tatălui meu casă eu ședeam și-i auzeam glasul cel vesel. 690 Îmi pare că-i văd turmele, cirezile și mădularele-mi le simt reînnoite, Și Iată Frații mei în corturile lor, și-ai lor micuți în juru-le!" Cîntecul se înalță la sărbătoarea Daurită; Veșnicul Om se-nveseli. Apoi Omul cel Veșnic zis-a: "Luváh, Via e coapta: înalță-te! Fiii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nțeapă cu puf moale; și-acolo (e) Scaietele cel revoltat a cărui jale-amară este crescută-n laptele-i Și care viețuiește prin disprețul față de-al său vecin; acolo toate leneșele buruieni, 765 Ce se tîrăsc prin sumbrele cotloane, multele mădulare și le-arată Goale în toată frumusețea lor, dansînd în jurul Teascurilor Vinului. Dansează-n jurul muribunzilor și urletul îl beau și geamătul; Prind în potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Marea de văpaie, reînnoite umblă pe Pămînt; Căci Tharmas turmele pe dealuri și le-aduse, și-n Văiugi În jurul cortului cel luminos al Veșnicului Om, Pruncii se joacă 840 Printre turmele lînoase. Ciocanul lui Urthona súnă Dedesubt în peșterile-adînci; mădularele-i fiind reînnoite, Leii săi răcnesc În jurul Cuptoarelor și Seara se joacă pe cîmpii. Ei își înaltă fetele de la Pămînt, vorbind cu Omul: "Cum de-am umblat prin focuri și totuși n-am fost mistuiți? 845 Cum de-s schimbate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vesel, Cu chip de parte femeiasca, luminos că vară, dar părțile iubirii 15 De parte bărbăteasca, si fruntea-i radioasa precum ziua, săgeta un minunat dispreț. Tharmas privi de pe stînca-i și ¶2 Oceanu-i liniștit, norii se-adună-n jur, si vîlvătăile iubirii Mădularele nemuritoare le-nfășoară, luptînd în bucurie aprigă. Nu îndelung; tunete, iuți fulgere, vînturi năprasnice și frîngeri Se năpustesc asupra-mperecherii ce se zbate, în crunte suferințe zvîrcolindu-se 5 Ei zac, în agonii se zbuciuma sub cerurile ce le sînt acoperămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]