1,766 matches
-
sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând târcoale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit cu încetul de doi jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și trei de ani, vei trăi până la bătrânețe, când vei muri înecat. Nu încerca să urci muntele, căci o dată ajuns în vârf va trebui să-l cobori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce Înseamnă să bei o zi Întreagă alcooluri tari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta Îl amuză atât de tare, Încât Subotin uită și de durerea sa de cap, și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te pomenești că au dat nenorociții de gustul Royal-ului și beau acum de sting?“ De altfel, aceste creaturi aveau un grad de inteligență care te punea pe gânduri. „Nu cumva, Își frământă mintea Ippolit, șobolanul din fața mea are și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
propriul tată. Știu cum e. — Da, Margotte e cumsecade. Nu puteai spera la cineva mai bun. — Deci ține minte, unchiule, fără griji. — Mulțumesc, Elya. Un moment de confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept, cap, și chiar jos În măruntaie și Împrejurul inimii, și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de cumpărat. Vălurile negre erau transparente. Vedeai fețele cu osatură grea bărbătoase dedesubt - nasuri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orgă de lumini. În sală luminau ca de pe altă planetă postere imaginând dansatori sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de anul II și printre ei am zărit-o pe Creața. M-am ascuns după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-i rămân în amintire ca un sărut care nu a avut curajul să unească buzele noastre... "Și toamnă e-n sufletul meu, mă-ntreb cinea greșit?” Dintr-o dată, un vânt stârnit de nicăieri veni cu nori negri și din măruntaiele lor începură să cadă primii fulgi. Sini deveni veselă ca un copil cu privirile pironite spre cer, cu brațele larg deschise, rotinduse ca într-un dans al iubirilor neîmpărtășite. Deschise gura și vâna fulgii mari ca să-i prindă cu limba
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de la lucru. Cred că tocmai sosise un autobuz. Privindu-i, eram tentat să accept ideea că omul nu este altceva decît un fel de animal umblător care, purtîndu-și de colo-colo povara trupului ca pe un sac Îndesat cu carne și măruntaie, pare angajat Într-o veșnică luptă cu gravitația. Toți se Întorceau. Da, reveneau la locurile pe care le părăsiseră. Ca să aibă unde veni, bineînțeles că trebuiau să plece. Cred că se duceau să-și procure materiale de zidărit, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nu Încă... Aseară observasem că bețele de chibrit au capetele diferite. Simțindu-mă respins de fereastra lămîiatică, m-am urcat În mașină și am deschis aeroterma. Nu mai Îmi era frig, În schimb parcă mi se instalase amorțeala În toate măruntaiele. Senzația de năruire a tuturor speranțelor se transformă Într-un tremur neîncetat pe care nu-l mai puteam controla și presimțeam că nu sînt În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test de rezistență; zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă În bucățele În orice clipă. Dacă intram Într-un șanț sau se defecta din cauza vreunei pietre ce-i pătrundea În măruntaie, eram pierdut. M-am trezit drept În față cu un crîng de sălcii pe o ridicătură de teren. Exact cum prevăzusem, am dat și aici peste un grup de scandalagii. Erau cei care o Întinseseră cu femeile. Am mai Încetinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
său? Să mă rușineze într-atât? Cred tot, stăpâne; înțeleg tot, stăpâne; însă cred și înțeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintăi să bănuiesc; de la început nu mi-au plăcut purtările acestui nenorocit copil pe care l-am purtat în măruntaiele mele. L-am socotit dar de dragoste; îl urăsc acuma. Dacă a pierit Mustafa nevinovat, să piară de zece ori în chinuri Baiazid, care e viclean cu adevărat domnului și părintelui său. Să moară! Voi muri și eu, după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iubitoare, Mama P.S. Deci, chiar a băgat mâna și a scos-o de acolo? E mai dură decât pare, zău așa. Eu una aș fi în stare s-o fac, căci, „într-o viață anterioară“, eram obișnuită să umblu cu „măruntaie“ de curcan, dar nu toți au stomacul destul de tare pentru asta. P.P.S. M-am gândit la un „calambur“. Jacqui a „răscrăbluit“ în chiloții lui Joey. Am pus mâna pe telefon. Trebuia să vorbesc cu Jacqui. Era incredibil - ea și Joey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Joey. Împinge, împinge. —Să-i spună cineva să-și țină gura. —Jacqui... Mă uitam între picioarele ei, cuprinsă de panică. Se întâmplă ceva! —Ce? — E capul, a zis moașa. Oh, da, capul. Desigur. Pentru o clipă crezusem că-i ies măruntaiele lui Jacqui. Se vedea din ce în ce mai mult din cap. Oh, Doamne, era o ființă omenească, o nouă ființă în carne și oase! Lucrul acesta se întâmplă în fiecare zi, de milioane de ori, dar când îl vezi cu ochii tăi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau și dintre cei care-și etalau privirilor plăgi și pustule. Îmi întorceam repede fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă cu apă îndulcită și parfumată cu iasomie, care pe dată îmi destinse măruntaiele. Mă aflam la Khan el-Khalili, iar binefăcătorul meu era unul dintre cei mai bogați neguțători persani din piață, un anume Akbar, Dumnezeu să-i facă parte de binefacerile Sale! M-a pus să stau jos, jurându-se că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doar să mă tem de cei bogați și puternici. Aici, mă bat cu necredincioșii, pe care principii noștri îi lingușesc, apăr orașele pe care ei le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton: — Sora ta a fost minunată. O leoaică din Atlas. Se află în casa mea de la Jijil, la șaizeci de mile de aici, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu să devină urmașul lui? Cocoșatul lăsă sturzii și se duse lângă bucătarul-șef, care curățase iepurele, iar acum îi scotea măruntaiele. — Așteaptă - cu degetul mâinii drepte scoase inima și ficatul. Să vedem dacă Galba îl va numi pe Otho urmașul lui... — Acum ești și prezicător? — Câteodată - cocoșatul examină ficatul iepurelui, întorcându-l pe o parte și pe alta. Ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
continua să ardă. Guvernatorul se ridică puțin și adulmecă. Nu-i vin! — E o băutură din mărar - alungă toate gusturile. — Pe Listarius l-am descoperit într-o tavernă, îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care se născuse zeul. De la Poetovium, cultul lui Mithra se răspândise în ținuturile danubiene. În mithraea, sub bolțile reprezentând cerul înstelat, guvernatori, procuratori, magistrați, funcționari și mulți luptători din legiuni încheiaseră un pact divin de înfrățire și credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]