2,300 matches
-
răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
grindă, parsechi (dulap) cu blide, războiul de țesut, furcă de tors cu fus, canapeu (ladă cu spătar, în care se ținea zestrea fetelor și pe care se putea sta). În camera dinapoi sau tindă (bucătărie) se află fiteu (sobă), o măsuță cu ulcioarele de lut cu lapte prins, blide cu ștergare, canapeu, cămară în care se ține berbința (un vas în care se bate brânza), covata, pe jos se află preșuri țesute în război, din lână sau de cârță (coade făcute
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
simple, mi-a explicat ce însemnă Ikebana în traducere - „floare care trăiește”. Mi-a arătat, în grădinița casei, doi pomișori: un „ume” deja îmbobocit și un piersic ce înflorea mai târziu, zicând că vom folosi ceea ce avem la îndemână. Pe măsuța de pe care nora sa adunase ceștile de cafea, a așezat un vas din ceramică. În interiorul vasului se afla un suport din lemn cu o fantă pe mijloc. Lângă vas a așezat 3 instrumente de tăiat: un cuțit ascuțit; un fel
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
în aranjamentul său. Un alt simbol de care se ține seama în aranjamentele florale este „scurgerea” Timpului, care își pune amprenta atât asupra omului cât și a Naturii. Timpul sugerează Anotimpurile. - Uite, vezi? îmi atrage atenția asupra aranjamentului floral de pe măsuța din fața noastră, putem spune că acest aranjament mai poate sugera și Timpul. Crenguța, ce pare uscată, ar putea simboliza Trecutul, crenguța cu flori reprezintă Prezentul iar cea îmbobocită - Viitorul. - De ce ai pus suportul de lemn în vază? întreb eu. - Ca să
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
i se lumină și se îndreptă spre șopron. Șopronul era lipit de bucătărie, care, de fapt, era o casă cu două încăperi: bucătăria cu vatră și țăstul, din paie, pământ și balegă de vacă, atârnat oblic în cârlig, dulapuri, o măsuță cu trei picioare care stătea și ea în cui, după ușă, mașina de gătit cu petrol, scăunele mici, făcute de tatamare, dar care erau luate mereu în picioare din pricina mea pentru că, niciodată nu le puneam la loc, spre disperarea lor
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
-nseamnă dor și zbucium înaripat? S-o fi gândind la a ei viață, Și crede că nu mai are importanță? S-o fi gândind la al ei destin Ce are un gust amar, ca de pelin? Ea doar stă la măsuța ei rotundă, Lacrimile seci ochii-albaștri îi inundă, Doar se pierde în flacăra de lumânare, Ce-i face inima suferindă să zboare, Și-are încredere că va fi bine, În viața ce de mâine-i aparține. Referință Bibliografică: MELANCOLICA / Irina Bbota
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
Suntem față în față cu o problemă serioasă! Încă o oră până la prânz! Îi exploră absorbit rădăcina nasului prin ochelari. - Te simt enervată. Hai să considerăm situația cu mintea limpede. Victor apucă biscuitele orfan rămas în cutia din carton de pe măsuța de toaletă și-l ronțăie cu poftă. - Au! Cred ca mi-a căzut plomba. - Victor, trezește-te la realitate. Trebuie neapărat să ne mutam. Cât se poate de repede. Tropăie peste demnitatea noastră. Nu vezi cum se poartă cu Colonelul
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
a continuat: Am căzut în acel abis al morții egoului datorită lipsei mele de susținere morală, ajutat și împins de cei pe care nimicul și nimicnicia mi adusese aproape de fiindul meu. Ora șaptesprezece și șaptesprezece minute. Telefonul, aflat pe o măsuță joasă, alăturată unui taburet acoperit cu o husă grena din mătase groasă, începu să sune, un zbârnăit care îmi făcu să-mi tresalte inima, un gest ce nu mi se întâmplase niciodată. Venisem de o jumătate de oră de la școală
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
a mai știi ceea ce facem, se auzi sunând ceva. În momentele acelea nici nu-mi mai dădeam seama ce poate să sune, soneria de la ușă sau zbârnâitul telefonului. Când m-am dumirit nu se mai auzea nimic. Telefonul tăcea pe măsuța lui iar soneria se poate să fi încetat dacă nimeni nu s-a dus să deschidă. Îmi amintesc scenele de urgie, o sodomizare a fiindului cum numai în filmele răului se pot vedea. Când îmi aduc aminte nu-mi vine
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri, ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante, pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate, răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri, ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante, pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate, răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri,ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante,pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate,răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul.Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzude pe măsuța pe care era așezat.Asta-l înfurie și mai rău.Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea,se aplecă să-i ridice carcasa golită,dar se răzgândi imediat,zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din țărână[9]aruncatăpeste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea sau ceai din ibric,sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
noiembrie 1978, de ziua mea, când colegele au venit pe scări, prin încuneric, până la etajul 9, fiindcă nu se deschisese instalația electrică și nici cea sanitară și am sărbătorit și noi cum am putut: cu mobila în mijlocul casei și cu măsuțe improvizate. Ele mi-au dăruit atunci un ceas cu cuc, pe care mi-l doream, fiindcă mi se părea tare nostim cum pasărea ieșea, din oră-n oră, cucăind vremea. L-am păstrat zeci de ani până s-a stricat
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
sărac, dar harnic și să-i placă fetii, și nene!... să fie respectuos și îndatoritor cu părinții soției. Cum ajunsei în crâșmă, Doamne!... raiul de pe pământ: căldură, muzică, joc și voie bună, iar bădia Costache mă așeză frumușel la o măsuță mai retrasă, unde-mi prezentă pe „unchiu Pandele” poștașul satului, cel care-mi ducea scrisorile Anicuței. Luarăm o țuiculiță fiartă care îmi puse sângele în mișcare cât ai clipi din ochi, iar „moșulică” nu a așteptat ca să vadă cine sunt
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
motiv anume: știam că atunci, tot familionu’ urma să se așeze la masă, iar mie tare-mi mai plăcea să gust din ceea ce mâncau ei! Acasă, mâncarea nu mi se părea atât de bună ca la verișorii mei. Pe o măsuță ru¬dă- rească joasă, rotundă, care se plia, lea Florica răsturna o mămăligă mare, aburindă, pe care o tăia cu ața. Lua apoi de pe foc zama și o turna într-un castron mare de blefi, adică din tablă smălțuită, din
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
a fi, spunea cine este. Cum a văzut-o, asistenta s-a grăbit, să o informeze, că este convocată de urgență în biroul patronului. -Bine ai venit Olga, te rog să iei loc , cu mâna i-a indicat o mică măsuță, așezată într-un colț retras al biroului, în jurul ei se găseau trei fotolii joase, unul dintre ele era ocupat de Sonia. Au luat loc, secretara adusese cafele aburinde, fetele se priveau, cu o reală dușmănie mascată de zâmbetele înghețate în
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
a „mijoarca”, ne dam tumba la vale pe iarbă, făceam pătuli în copaci tineri cu crengi mlădioase și sorbeam împreună din linguri cu cozi foarte lungi și din același vas mare și foarte evazat, chișleag sau „dzamă” de pui, la măsuța lor pe trei picioare, joasă și rotundă, alături de masa mare la care mâncau părinții și bunicii.” Prin Ultimatul din 26 Iunie 1940 sovieticii au impus României cedarea Basarabiei în numai trei zile. Aflat la Sadova la familia inginerul silvic Metodiu
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
o pot răsplăti sorții în nici un fel. A depășit cu mult imaginația mea. O sală specială, în care, încă de la ora prânzului erau fixate camerele de luat vederi și aparatele de înregistrare radio, cartea de onoare aștepta impozantă pe o măsuță la intrare... O organizare nemțească, nu cum credeam eu că sunt cele de origine latină. Prezența la Radio Vatican, la emisiunea în limba română, datorată părintelui Lucaci, născut în satul lui Alecsandri, pentru mine a fost cel mai luminos moment
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
rele prostu’ ăsta de Doru... E greu să aleg. Sunt jucăușe și frumoase cu adevărat. Poate acceptă să se rânduiască în cursul nopții”. Ajunși în camera de oaspeți, fetele s-au aruncat pe fotoliile largi. Și-au luat țigări de pe măsuța din mijlocul încăperii și așteptau să li se ofere foc, chiar dacă erau și două brichete elegante lângă țigările din caseta sidefată. Doru a fost mai atent. Mișu era preocupat de cu totul altceva. Nu știa cu ce să înceapă petrecerea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
voi sunteți duși cu pluta! Lăsați naiba separeul, că v-o trageți și aici... Hai s-o facem în grup! Vreți? Păi, ce să zic?... Hai, amice, să facem loc, a hotărât Mișu după câteva secunde de nehotărâre. Au scos măsuța din salon, au împins fotoliile la perete și au aruncat câteva perne pe covorul mare, persan veritabil, care acoperea toată pardoseala de lemn a încăperii. Doru a dat muzica mai tare, de parcă nu s-ar fi auzit până la uliță, iar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
terminarea clădirii The Shard care, cu cei 310 m, va fi cea mai înaltă clădire din Uniunea Europeană. Altfel stau lucrurile în Paris, care e renumit pentru ale sale “grand boulevards”. Pe trotuarele largi, în fața bistro-urilor, vezi două rânduri de măsuțe, cu scaunele orientate obligatoriu spre stradă. Nu găsești niciodată o clădire de sticlă, lipită de una cu arcade, așa cum vezi în Londra destul de des. În general, în central Parisului nu prea găsești clădiri moderne, cele vechi -multe din ele palate
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
dornici să vadă un preot, îl rugau pe părinte să îi boteze. Mergeau la râu și se botezau în grupuri mari”. În spatele frontului în fiecare duminică se făcea slujbă, Sfânta Liturghie ori Sfânta Agheasmă. Eram dotați cu altar portabil, o măsuță cu vasele de slujbă, antimis, o pâine soldățească și cărți de strană. Odată, la un Paști, într-o zi am împărtășit un regiment întreg în Basarabia, într-un sat răzeșesc. Erau 3.600 de oameni. Toți, cu colonelul în frunte
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
trece mâine pe la spital! răspunse ea cu hotărâre, total nemulțumită. - Noapte bună...! Sărut-mâna! Dezamăgirea ce se simțea pregnant în tonul cu care a salutat-o pe Emanuela nu poate fi descrisă în cuvinte... Emanuela își privi chipul în oglinda de la măsuța din dormitor. Chipul ei era încă acoperit de paloarea pe care o imprimase o zi atât de grea, inexplicabilă pentru ea, lungă cât o viață și scurtă cât o clipă. O zi concentrată prin întâmplări, dar despre care aproape nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
mare. -Să te auzim! Dar întâi noroc, să ne ajute Dumnezeu să rezolvăm problema cu bine! Mihai a ciocnit paharul cu paharele femeilor, apoi a luat o gură bună, s-a scuturat după ce l-a înghițit, a pus paharul pe măsuță s-a așezat comod în fotoliu, privind la cele două femei care stăteau pe canapea a spus: -Începe te rog! -Directorul astăzi m-a trimis acasă de la 12, a zis că nu mai are treabă cu mine. Am plecat, aproape de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]