826 matches
-
mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să-i adreseze cuvântul, așa că-i spuse în turcește: Dacă nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
daruri pentru cei dragi de acasă. Până și vodă a comandat fructe zaharate, dantelărie și brocarduri pentru domnițe, cercei cu ametiste cu lucrătură bogată de aur pentru doamna Marica, patru ligheane de argint aurit pentru Safta, o scoarță moale și mătăsoasă cu motive turcești pentru Ilinca, manuscrise vechi bizantine pentru Constantin și Radu, caftane pentru cei apropiați, papuci și condurei cu alesătură din fir de aur și argint pentru Mateiaș și pentru domnițe. Doamne, cât aur dăduse în stânga și în dreapta, ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță. Porumbul fusese semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile erau sub stăpânirea turmelor ce se trăgeau spre munte venind dinspre Balta Brăilei unde iernaseră. La Mogoșoaia grădinile își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine grecește, dar niciodată nu se gândiseră că Pistruiatei cineva i-ar putea spune Callia, adică Frumoasa. Știau grecește foarte bine doamnele, ce nu știau și nu știau deloc era că fratele lor, în afară de ochii verzi ai fetei și genele mătăsoase de culoarea cojii de alună, nu văzuse nimic, nici pistruile și nici sprâncenele depărtate, drepte și subțiri ca o linie trăgând obrazul în sus ca la tătari. Dar nu era obiceiul comentariilor și nici timp, pentru că dinspre odaia doamnei Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dezavua numele, orice e bun ca să-și justifice etimologia; se ridică peste tot, ca în vremurile cele mai bune ale mitologiei, temple pentru zeița din Paphos, din înaltul scării sociale și până la baza ei, de la românca cea albă cu păr mătăsos până la țiganca arămie cu pletele-i aspre, tămâia, delicată sau vulgară, arde zi și noapte pe altarele sale. La Șosea se afișează tinerii aflați în căutarea unei protectoare coapte sau cei care, fiind deja în posesia acestui sprijin rentabil, aspiră
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
frumuseții româncelor. Tinerele fete și tinerele femei se întreceau în farmece. Se văd aici fizionomii grecești, italiene, spaniole, încât le poți confunda. Nimic nu e mai catifelat decât marii ochi negri ai acestor doamne, mai bine arcuit decât sprâncenele, mai mătăsos decât bogatul lor păr, mai atrăgător decât gura lor rumenită, mai alb decât dințișorii lor, mai micuț decât piciorul lor delicat, mai proaspăt decât umerii lor rotunzi, mai fin și mai bogat în același timp decât talia lor. Omagiul just
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
izbitoare: în mod hotărât, regina nu avea frumusețea clasică a surorii ei. Însă linia nasului și a maxilarului, rotunjimea obrazului și, în general, forma feței erau aceleași. Nu te puteai înșela. Era îmbrăcată într-o rochie cafenie dintr-un material mătăsos, care îi ajungea mai jos de genunchi. Marin înaintă, făcu o plecăciune, iar regina îi răspunse cu un semn ușor al capului. Când se îndreptă văzu un tehnician care intra printr-o ușă laterală, aflată în spatele ei. Fără să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în afară de unul dintre negri, care-și răsucea o țigară din hârtie groasă. Omul privea către locul unde fluviul se ivea din marea pădure braziliană, coborând către ei. Lat de mai multe sute de metri, apăsa cu apele lui tulburi și mătăsoase marginea bacului, apoi, slobod la cele două capete, se așternea din nou într-un singur val puternic, curgând lin prin pădurea întunecată, către mare și noapte. În aer plutea un miros veșted, venit din apă sau din cerul spongios. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
obișnuit cu maniere mult mai grosolane. Farmacistul flautist roșește, obligat să ia paharul. Gustă sfios câteva picături și îl depune pe masă. Zâmbetul tânărului se lățește, satisfăcut. Râtul gros și ochii mici, fruntea îngustă. Gulerul înalt al puloverului alb și mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă profesoară de desen într-un sat sau într-un târg. A plecat după câteva zile, ca dintr-o pușcărie. — Pentru a nimeri într-alta... vociferează, somnolentă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și neliniștit, privind fix în gura de broscoi care clămpăne ritmic cuvinte : deschisă, închisă, deschisă. — Leonardo, și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uleiul din palme pe spatele rănit, apoi și pe pulpe, în jos, până la glezne. Masaj delicat, ațâțător. Refuză să-și întoarcă fața, primi doar vocea plină, încărcată, ritmările trupului svelt, încetinit de-o lene grea și fierbinte, dar proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din revistele de alături. Manole lipsea, și sora, acum Vera parcă dormita, întinsă pe spate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albastră. Desprinse încet cotul, zâmbea. — Vrei să ne vadă cineva ? Nu înțeleg, nici nu vreau să înțeleg. Și- apoi, ți-am spus, vine peste o oră să mă ia. Îl usturau cumplit tălpile. Gâtul uscat, ars. Îi apucase iar brațul mătăsos, mai sus de cot. Plimba palma încet, încet. Văzu nasul, gura, bărbia de burete, dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
caute fântâna și fructele cu pricina. Dar, Doamne, în seara aceea a văzut ceea ce nu crdea că va vedea vreodată. După ce a mâncat și a băut apa fermecată, în fața lui stătea acum o zână de o gingășie aparte. Avea părul mătăsos, din fire de aur, ochii îi erau din cristal albastru, iar pielea îi era ca de catifea. Avea o rochie țesută-n diamante multicolore, conduri de argint, multe brățări, inele, coliere din cele mai nobile materiale, iar în mână, nu
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
plăcut aici în lan și atât de rar avea parte de asemenea desfătări, încît se gândi să mai stea. Soldații îl mai așteptau două zile. Nu mâncase, dar nu-i era foame. Își sprijini ceafa de pământ. Apoi simți ceva mătăsos și rece trecîndu-i ușor pe frunte. Zâmbi, fără să ridice pleoapele. Simți gustul vântului molcom pe buze. Se gândi la aceea pe care de câțiva ani, cu încuviințarea ei, o prefăcuse în zeiță, fără să aibă nici parte de ea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Tefnaht. Auta suspină: va trece viața lui, și Nefert nu va fi niciodată pentru el altceva decât un idol de zeiță zărită de departe, și numai câte o clipă, ca fulgerul sau rândunica. Din nou simți pe frunte ceva mătăsos și rece, ca o mână care l-ar mângâia. Dar era prea rece pentru o mână omenească. Totuși parcă avea degete... Tresări și se sculă în picioare. Se întoarse. Lângă el stătea o ființă, mai scundă decât el, altfel decât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încet când se apropie de el. -Ramona!, exclamă Radu, surprins. -Ce înseamnă asta?, referindu-se la aruncatul cu pietre. -Fiecare își omoară nervii cum poate, răspunse Radu, cu privirea undeva departe. Ea se așeză lângă el pe iarba crudă și mătăsoasă. Orice ar zice mama, el este al meu, gândi Ramona, mângâindu-l pe ceafă. Radu își scoase tichia neagră de pe cap, care Ramonei îi plăcea foarte mult considerând că-i dă un anume farmec, și i-o întinse pentru a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
filozofică; amoniac este „extras“ din numele unei regiuni din Deșertul Libiei, Amonia, unde s-a obținut pentru prima oară substanța respectivă, prin distilare din urina și balega cămilelor; angora se referă la anumite specii de animale cu păr lung și mătăsos care trăiau în jurul orașului Angora, denumirea veche a actualei Ankara; baldachin provine din vechiul nume italienesc, Baldacco, al orașului Bagdad; bazalt pare a fi fost inițial „piatră de Basan“, numele unei regiuni din Palestina; brașoavă era o „palavră“ a negustorilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie"21, Algazy "este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată..."22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras"23, eroul din După
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe cerul plin de stele... „Cât‟îs di multi!...“, se minuna ea. Observa că unele sunt mai mari, altele mai mici... unele strălucitoare verzui, altele gălbui... „Oari, di ci nu‟s tăti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cenaclului umoriștilor ,,Valentin Silvestru” al Casei de cultură din Vaslui și frecventează, în paralel, și ședințele Cenaclului literar ,,Ion Iancu Lefter”, având la dispoziție un timp nelimitat în ipostaza de tânăr pensionar. În cel dintâi cenaclu a apărut discret și mătăsos, integrând-se fără nici o dificultate unei echipe eclectice de spirite orgolioase și, câteodată, imprevizibile. Lam apreciat pentru delicatețea detașată și înțeleaptă pe care a afișat-o în fața spectacolului derutant al vanităților literare. Este axiomatic adevărul că umoriștii, aidoma fraților mai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
prin sfinți. 26 mai 2011 Lacrimă o lume pregătită să se rostogolească bulevardul agonizează înghițit de noapte tramvaiul îl spintecă de la un capăt la celălalt în intersecție s a oprit o mașină fata de la volan are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic mușcătură letală semaforul clipește în urma ei nu rămâne nimic nici măcar fumul doar o lacrimă cât o lume la colțul intersecției pregătită să se rostogolească din gând în gând 28
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
odăi cu perdele lăsate, pentru o lume ce n-avea să se mai întoarcă niciodată, pus dintr-o dată în fața nenorocirilor de pe front m-am trezit neputincios cu minuscula mea trusă medicală cumpărată din Zürich și plin în cap de firele mătăsoase ale unor concepte medicale ineficiente în fața trupurilor însemnate de schije, și în astfel de momente te apucă deznădejdea, Și eu am impresia că povestea părintelui e istoria propriei mele vieți, spusă de o gură străină, Operam de multe ori fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de televiziune. Apoi și-a încrucișat mândră mâinile la piept, insinuând prin atitudinea ei că, de fapt, Mai era cea care trebuia pusă la punct. —A! Gura bosumflată a lui Mai sugera dezamăgire. S-a întors să plece, părul ei mătăsos tăind aerul din jurul corpului său. Îl poți aștepta, dacă vrei, se trezi Ashling spunând. Mai s-a întors. —E voie? Sigur! De fapt, de ce nu bei un pahar? Imediat ce a spus aceste cuvinte, Ashling s-a pregătit pentru furia Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strigă celor din cohortele pretoriene: — Curățați palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]