845 matches
-
dar devenise mai pretențioasă de când numele ei alături de al voievodului era pomenit în toate bisericile ctitorite. Era atentă cu ținuta ei, de aceea își mângâia blana de samur pentru ca firele moi să-și găsească locurile lor și blana să lucească mătăsos. Știa că, deși era întuneric, domnul îi va remarca eleganța. Vodă întinse mâna să i-o întâlnească pe a ei. A lui era mare și fierbinte, a ei moale, cu pielea dulce și cu degete ca de copil. Cu o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să-i adreseze cuvântul, așa că-i spuse în turcește: Dacă nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
daruri pentru cei dragi de acasă. Până și vodă a comandat fructe zaharate, dantelărie și brocarduri pentru domnițe, cercei cu ametiste cu lucrătură bogată de aur pentru doamna Marica, patru ligheane de argint aurit pentru Safta, o scoarță moale și mătăsoasă cu motive turcești pentru Ilinca, manuscrise vechi bizantine pentru Constantin și Radu, caftane pentru cei apropiați, papuci și condurei cu alesătură din fir de aur și argint pentru Mateiaș și pentru domnițe. Doamne, cât aur dăduse în stânga și în dreapta, ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță. Porumbul fusese semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile erau sub stăpânirea turmelor ce se trăgeau spre munte venind dinspre Balta Brăilei unde iernaseră. La Mogoșoaia grădinile își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine grecește, dar niciodată nu se gândiseră că Pistruiatei cineva i-ar putea spune Callia, adică Frumoasa. Știau grecește foarte bine doamnele, ce nu știau și nu știau deloc era că fratele lor, în afară de ochii verzi ai fetei și genele mătăsoase de culoarea cojii de alună, nu văzuse nimic, nici pistruile și nici sprâncenele depărtate, drepte și subțiri ca o linie trăgând obrazul în sus ca la tătari. Dar nu era obiceiul comentariilor și nici timp, pentru că dinspre odaia doamnei Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere, deoarece ea are un ascuțit simț al observației, un bun-gust dovedit, iar portretele beneficiază și de o căldură care catifelează atît de mătăsos stilul, Încît realizezi că-s făcute cu tandrețe, de bună voie ( nu-s impuse de varii conjuncturi, cum se mai Întîmplă cu redac torii-șefi care, pentru binele gazetei lor, pentru atragerea sponsorilor, musai să mai facă și unele pardonabile com
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine-nțeles că aici și acum. Când crezi că o să ți se mai ofere un asemenea prilej? Nu știi ce-i fata asta care doarme lângă tine? Ia uită-te puțin la nasul ei. — La care nas? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
păstrează încă forma umerilor lui. Se întinde peste trupul gol și depune cu voluptoasă bucurie un sărut pe umărul rotund și perfect ca un măr din Eden al fetei. Neastâmpărate, mâinile sale se strecoară sub pieptul cald, cu pielea mai mătăsoasă decât aripile unui fluture și strâng puternic cupele dulci ale sânilor. Ești frumoasă și te doresc, așa cum pământul uscat dorește ropotul ploii, șoptește el în urechea ei. Într-o zi aș vrea să avem un copil. Cu o mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rar de cele vreo sută de ornice câte a socotit el în Bălțătești. Haim Duvid e un gânditor. Poate filozoful târgului său. (Fiecare târg din Moldova are un filozof evreu.) Îl arată și înfățișarea: mic, slab, palid, cu barba neagră mătăsoasă, chel până la jumătatea capului, cu fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o conversație când metroul s-a oprit din nou. Biciclista a ridicat privirea. Părul i-a căzut pe spate, dezvăluindu-i chipul splendid, Încadrat de glugă, și, pentru un moment, privirile ni s-au Întâlnit. Blândețea expresiei ei și pielea mătăsoasă Îi făceau chipul să arate ca o mască, Îndărătul căreia străluceau ochii vii, umani. Săgeata acestei priviri se desprinse acum de ochii mei, iar tânăra apucă ghidonul bicicletei și-și Împinse marele vehicul pe două roți afară din vagon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
târziu, când mi-am luat lumea-n cap.) Mirosul se combina cu lipsa tatălui și cu sărăcia copilăriei. Jimmy Zizmo. Tot ce rămăsese din el era ce lăsase pe trupul lui Tessie. Avea conformația delicată, ca și el. Părul, deși mătăsos, Îi era negru, ca al lui. Când nu Îl spăla suficient de des, devenea gras și, adulmecându-și perna, fata se gândea: ― Poate că așa mirosea tatăl meu. Pe timpul iernii făcea herpesuri (pentru care Zizmo luase vitamina C). Dar Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
miliard de spermatozoizi Înoată Împotriva curentului, cu masculii În frunte. Poartă cu ei nu numai instrucțiuni despre culoarea ochilor, Înălțime, forma nasului, producția de enzime și rezistența la microbi, ci și o poveste. Înoată pe un fundal negru, un fir mătăsos, lung și alb, deșirându-se. Firul Începe Într-o zi de acum două sute cincizeci de ani, când zeii biologiei, ca să se amuze, s-au jucat cu o genă de pe al cincilea cromozom al unui bebeluș. Fetița aceea Îi transmisese mutația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vast Încât părea să posede propriul lui sistem climatic, pentru că vârfurile, uscate și despicate, trosneau de electricitate statică, În timp ce mai spre interior, aproape de pielea capului, atmosfera devenea caldă și umedă, ca Într-o pădure tropicală. Părul Desdemonei era lung și mătăsos, dar eu moștenisem soiul mai țepos al lui Jimmy Zizmo. Pomada nu reușea niciodată să-l supună. Primele doamne n-aveau să-l cumpere niciodată. Era un păr care ar fi putut-o transforma pe Meduza În stană de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce Întreprinde, ochii ei frumoși lăcrimară cuprinsă fiind de o fermecătoare duioșie, Îi cuprinse mâinile mângăindu-și fața cu ele, sărutându-i-le. Îi șopti. „Te iubesc...!” Mișcat de magicul cuvânt, Tony Pavone o sărută pe vârful nasului, dezmierdându-i părul mătăsos. „Atunci când sufletul meu rătăcea În singurătate, În deznădejde, pierdut În imensitatea timpului, ai apărut tu fată dragă, calăuzindu-mi mersul către ziua de mâine.La rândul meu te iubesc, neânchipuit de mult...!!” Atena fu de părere: „Sunt destul de Îngijorată de sănătatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atât de des în vise (și eu am visat de mai multe ori, de atunci, fluturi uriași, multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Felix, făcîndu-i un semn amical cu mâna. Ajuns acasă, intră de-a dreptul în odaia Otiliei și căută poeziile lui Samain. Le răsfoi, se lăsă pe un scaun cu ele în mână, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoasă, mătăsoasă îl umplea de înfiorări noi. Nu-i plăcea în fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile volumului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
secretă de prezență pe care o încerci în obiceiurile ortodoxe, în acest amestec de mireasmă și penumbre, chiar cuprins sub bolta acestor penumbre, într-o formă de prezență care se sustrage prezenței directe și care plutește de jur împrejur cu mătăsoasa ei materialitate. Nu poți să știi dacă e vorba aici, în felul acesta de a simți, care este în același timp și o experiență a simțirii, o experiență de simțire a simțirii, nu poți să știi dacă această înfăptuire se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei și singura mea măsură de modernizare, după atât timp de când rămăsesem stăpân, fusese să aduc lumina
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera de bronz și anvelopele mătăsoase îmi foșnesc sub degete, Tavernier à Paris scrie în mijlocul cadranului, cum să te împaci cu gândul că un drum până la Paris a ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de televiziune. Apoi și-a încrucișat mândră mâinile la piept, insinuând prin atitudinea ei că, de fapt, Mai era cea care trebuia pusă la punct. —A! Gura bosumflată a lui Mai sugera dezamăgire. S-a întors să plece, părul ei mătăsos tăind aerul din jurul corpului său. Îl poți aștepta, dacă vrei, se trezi Ashling spunând. Mai s-a întors. —E voie? Sigur! De fapt, de ce nu bei un pahar? Imediat ce a spus aceste cuvinte, Ashling s-a pregătit pentru furia Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sub aspectul unei simple foi Împăturite, dar, cînd am ajuns la vîrsta la care Îmi putea trezi interesul, revista avea mai mult de douăzeci de pagini și o copertă tipărită pe o frumoasă hîrtie tratată special pentru ilustrații și ușor mătăsoasă. Așteptam cu nerăbdare sosirea teancurilor de șpalturi, cam În jurul datei de cincisprezece ale lunii. Vara, ne duceam să le corectăm În grădină. Unul dintre avantajele vieții la Bruxelles era că putuseră Închiria o casă cu trei etaje și grădină. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]