6,722 matches
-
cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și eventual, să mă aducă de acolo. Atunci plângeam și-i făceam pe toți cei din jur proști sau îi împingeam împroșcându-i cu vorbe de aur (ceva cu p. m.) așa cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inimioară, cultivat cu multă gura-leului, cu chișosoni - papuco, adică cu domnișori turcoaz, bej, roz, mov și bordo. Încă de pe vremea aceea, când ai mei se vedeau obligați să meargă la vreo nuntă într-o altă localitate, mă lăsau în grija mătușii. Atunci, adică aici în fotografia de pe radio, Karin-tante era deja îmbătrânită, dar la fel de zâmbitoare și optimistă. Făcea parte din categoria oamenilor care, încărunțind prea devreme, dădeau impresia că stopau pur și simplu procesul de îmbătrânire, fiindcă rămâneau după aceea, pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
până se umezesc pozele cu totul. Gata umezite, acestea se rup, iar el le bagă ușor în guriță cu personaje cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu avea timp de interpretări. Fiind mai tânără, fără răbdare, ea repede lua jordița și mă articula peste mânuțe. Mama credea că, de flămând ce eram, rodeam poze. Atâta îi trebuise lui tanti Karin să audă, că de foame
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă, ceea ce trăda un mare orgoliu. Scopul muțeniei era să-și impună ea punctul de vedere în fața celorlalți. După ce se calmase, mătușa luase repede decizia să-i spună mamei: Să știi că ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care să ne convingem unul de fidelitatea celuilalt. Da, cred că aceasta era cheia consolidării relațiilor noastre: o iubire înfiripată pe fidelitate. Acest fapt o impresionase în scrisori, și pe Karin tante căreia îi scrisesem și despre Relia. Până și mătușa credea într-o iubire bazată în primul rând pe încredere. Următorul pas forte, traversat de prietenia mea cu fata pictorului, avea să apară după câteva săptămâni de la scurtcircuitarea poveștii mele de iubire cu doamna Sima. Eram la cinematograf, în odaia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu avea cine să-i aducă o găleată cu apă, cine s-o încălzească, cine să-i facă cumpărăturile, cine să-i ducă nevoile, mătușa îi povestea cu amănunțime ultimul ei vis, ca și cum persoana ei de acuma, aparținea mai mult lumii visului și nu realității. De-ar fi trăit mama mea, jumătate româncă, de aici din Ardeal, nu s-ar fi încumetat să nu interpreteze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câini și cu ce apă... cu boală, cu frisoane, cu tuse măgărească...dacă am fi visat vreodată că ni se va întâmpla așa ceva... Ce ați fi putut face? - îndrăzni Gerard să întrebe, fără să dea prea mare atenție faptului că mătușa vorbea la persoana întâi, ca și cum chiar ea fuse acolo, în lagăr, de față. Nimic răspunse ca trezită din somn. Și atunci? N-am să iert niciodată umilința la care am fost supusă. Poate că nici nu știi. În lagărul din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mic spațiu unde să-și crească cât de cât, copiii. Venea la Karin-tante, o curăța, o spăla, îi făcea cumpărăturile și, în schimbul unei brume de bani, îi dădea o vorbă bună. Să se fi tot împlinit vreo zece săptămâni de când mătușa lui Gerard zăcea pe pat fără să se poată ridica să meargă măcar la toaletă. Ar fi vrut să locuiască în camera mai mică. Ar fi fost pentru ea mai ușor și cu căldura. Ar fi făcut economie la gaz
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de zeci de ori. Problema era nu că n ar fi putut locui cu Karin-tante. Serviciul era, de fapt, problema majoră. Ce va face el în Ibiș? Portița de salvare care-i surâdea la un moment dat, o deschise tot mătușa Karin. Zicea că-l roagă pe tatăl unei fetițe care ia ore de germană de la ea, și care era director adjunct la liceul din localitate, să-i aranjeze lui Gerard cu postul, adică să lucreze cumva, ca profesor suplinitor, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
repete măcar poantele finale. Nu agrea bancurile cu perdea. Zicea că dacă bancurile sunt spuse cu perdea, își pierd tot ce au mai bun în ele. Era greu pentru Gerard să îndrăznească dintr-o dată să le spună așa, pe șleau. Mătușa îl tachina: Spune, Pruncule, bancul așa cum e el. Nu-l castra. Dă-i drumul. Eu sunt cea care îți permite să rostești toate prostiile care aici, în bancuri, de fapt nu-s prostii. Îți permit să le rostești numai când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Karin - tante care nu mai putea trăi singură, fie din dorința e a se stabili definitiv în acest oraș, în care aveai senzația că nu se întâmplă nimic, într-o seară, urcând scările în fugă, Gerard o găsi pe mătușa în picioare, în mijlocul camerei, cu părul vâlvoi, aruncând de zor, apă cu o cană, dintr-o găleată, pe pereți și pe mobilă zicând: Așa. Stinge-te! Stinge-te! Dând cu ochii de Gerard, îl întrebă de ce stă și n-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noapte, și mai înțepător. Să fi stat cu geamul deschis, se răcea prea tare apartamentul și tot nu se aerisea. Gerard îl deschidea totuși în reprize, mai ales când simțea că-l doare prea tare, în ceafă. Coralia îi dete mătușei un calmant și aceasta adormi urgent. Într-un târziu, interesat de soarta mătușei, Gerard îndrăzni s-o întrebe pe Coralia dacă o mai surprinsese pe Karin vreodată, într-o astfel de postură. Știam - îi răspunse tânăra femeie. Și de ce nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tare apartamentul și tot nu se aerisea. Gerard îl deschidea totuși în reprize, mai ales când simțea că-l doare prea tare, în ceafă. Coralia îi dete mătușei un calmant și aceasta adormi urgent. Într-un târziu, interesat de soarta mătușei, Gerard îndrăzni s-o întrebe pe Coralia dacă o mai surprinsese pe Karin vreodată, într-o astfel de postură. Știam - îi răspunse tânăra femeie. Și de ce nu mi-ai spus nimica? Crezând că își va reveni... A mai făcut așa ceva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt aceeași persoană, dar transformată în mod pozitiv. {i ceea ce am învățat, nu intenționez să țin doar pentru mine într-un egoism tacit, doar pozitivitatea, sănătatea și fericirea mea actuală face diferența dintre Eu (vecina, colega de muncă, soția, verișoara, mătușa, etc) și eu psiholog. E același lucru, doar am mai adăugat un pic de pasiune și fericire vieții, eu sunt și voi fi aceeași persoană, cu valorile mele sentimentale, cu afectele și iubirea mea pentru tot, singura diferență vizibilă va
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
începem să plângem, eu mă duc în zămnic, să aduc o oală cu vin. Iaca și o vorbă înțeleaptă pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un flăcău... În acest timp, s-a arătat și mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi... iaca am venit și noi de pe drumuri și... și Dumitru m-o poftit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fără așternut îi ca nunta fără lăutari. Dacă îți zăbovi oleacă, am să vă fac niște turte coapte pe plită și alături am să pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele mătușii Catinca. Moș Dumitru a umplut ulcelele aduse de nevasta lui și, ridicând-o pe a lui, a grăit: De azi înainte, mă ai musafir în șir Catincă. Așa că bucură-te ca de-o casă aprinsă. Iar tu, Pâcule, nu uita
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ta... Cu boulenii de lanț. Așa să faci, Pâcule! Până atunci, însă, să trăiești! Să trăiți și voi - a răspuns, ridicând ulcica cu vin. Au băut cu năduf până la fundul ulcelelor. Apoi au rămas fără vorbe. Fiecare cu gândurile lui. Mătușa Catinca trebăluia de zor, pregătind turtele. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la bărbați... Mai umple, Dumitre, ulcelele celea și nu mai stați ca la priveghi - a poruncit în felul ei mătușa Catinca. Moș Dumitru a mai turnat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fără vorbe. Fiecare cu gândurile lui. Mătușa Catinca trebăluia de zor, pregătind turtele. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la bărbați... Mai umple, Dumitre, ulcelele celea și nu mai stați ca la priveghi - a poruncit în felul ei mătușa Catinca. Moș Dumitru a mai turnat vin în ulcele, în timp ce pe masă au poposit turtele calde, alături de slănina tăiată potrivit... Nici de această dată însă cuvintele nu și-au găsit cale... Mâncau și beau în silă parcă. Abia într-un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
casa lui - a răspuns Cotman. Atunci ne vedem luni în Poiană, dacă vremea n-a fi mai rea ca astăzi - a stabilit Mitruță. Asta am s-o aflu eu de la cocoșul năzdrăvan al lui moș Dumitru - a râs Cotman. Al mătușii Catinca, nu al lui moș Dumitru. Al lui îi clapon de când hăul și dudăul - a sărit cu vorba Pavel Puicuță, care între timp se apropiase de ei. Mai ai glas, Puicuță? - l-a întrebat Mitruță. Mai am, pentru că l-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
limpezi lucrurile... Ar trebui să-i luați pentru banii care i-au cheltuit și nu mai au de unde să vi-i dea. La asta ne gândeam și noi, dar judecata are să hotărască - a intervenit Cotman. În timp ce gospodarii ședeau la cislă, mătușa Catinca pregătea de-ale gurii, ca să aibă după ce merge vinul. Dumitre! Până așez eu ce-oi avea pe masă, tu fă-o pe gospodarul și adu niște vin, că oamenii iștia or fi însetați! Dacă tu nu ai vreme, lasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din coteț nu-ți iau decât cocoșul năzdrăvan, ha ha ha! I-auzi, Catincă, ce vrea să facă pezevenchiul ista! D apoi încă nu și-o găsit nașul. Da’ îi vin eu de hac, de-ar îndrăzni numai! - a răspuns mătușa Catinca, cu voie bună, intrând și ea în jocul bărbaților. Uitați-vă și dumneavoastră, oameni buni! În casa asta nu ai voie să șăguiești, că ai feștelit-o! De nu te ia la împrejur zăvodul ista de Dumitru, îți sare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
între țări. / Una e de la (...), adresa Ninei, care în dradostea ei se pare că se va mai interesa de soarta mea, dacă îi va fi posibil să o facă. Ți-o scriu pe rusește. Celelalte 2, ale tatălui și unei mătuși ale ei în Siberia, unde poate soarta mă va duce. Gândurile, greu de adunat, nu sunt capabile să se exteriorizeze, decât prin unica salvare ce mi-a mai rămas. Sincer îți spun, că, dacă, totuși, viața mi-o permite să
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
Muncii Socialiste, Împreună cu medalia Secera și Ciocanul, „pentru merite deosebite În activitatea de apărare a cuceririlor revoluționare“. CÎt despre Hughes, vom vedea că Maggie Hughes, care a moștenit o cotă importantă din averea lui, este una și aceeași persoană cu mătușa lui Bill Waks; la moartea ei, treizeci de ani mai tîrziu, Îi va lăsa moștenire acestuia o fermă de struți În Brazilia, cu condiția de a se stabili definitiv pe insula Roland. Iar Bill Waks nu este nimeni altcineva decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nimeni altcineva decît bogatul soț al prietenei Christinei Domestica, Naggie Waks, pe care o vom regăsi de asemenea printre personajele acestei cărți. Bill și Naggie s-au stabilit pe insula Roland abia după 1992, dînd curs solicitării executorilor testamentari ai mătușii Maggie. Să ne Întoarcem acum cu o sută de ani În urmă, În 1899, cînd celebrul inventator Nikola Tesla și-a Început seria de experimente din Colorado Springs. Deși, potrivit biografilor săi oficiali, Nikola Tesla ar fi de origine sîrbă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]