2,090 matches
-
de luat vederi. -Oprește! spuse locotenentul și mașinăria greoaie se opri cu un balans scurt în direcția de mers. Locotenentul apucă o centură pe care atârnau două arme. Spuse către soldatul Lup: -Ies afară! Trimite o dronă în spatele meu și mătură terenul iar dacă vezi ceva suspect îmi dai de veste. Și fii atent la Shantal Perlyn. Ceva îmi spune că fostul meu partener nu a abandonat încă. -Vehicolul lansat de dumneavoastră e pe o mică înălțime la un kilometru și
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
de Kafka). Poetul Serghei Esenin,ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale,are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul,tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale,edenul ca ultima speranță:Vânturi,o furtuni înzăpezite/Măturați viața mea trecută! Această luptă cu propriul său trecut va domina existența și poezia lui din perioada următorilor ani pe care-i mai trăiește,după 1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că”adevărurile”pe
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul diurn se târăște pe sine ca pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Sau răspunzi în doi peri, Pentru tine eu vreau Să urc azi în cer, De acolo privind Să-nțeleg de ce tu Poți să spui mereu nu, De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! Boris Marian Referință Bibliografică: Romanță foarte târzie / Boris Mehr
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
aproape. • Învățând ajungi să afli ce e mai e de știut. • În artă e importantă originalitatea nu dimensiunea operei. • Rușinea te face să te ascunzi de tine însuți. • Nu contează lungimea biciului, ci usturimea loviturii. • Ploaia te spală, furtuna te mătură. • Mișcarea e benefică, dar benzina costă bani. • Ospiciile nu mai au locuri pentru câți nebuni așteaptă la rând. În doi e mai comod, dar singur e mai slobod! • Umorul deschide multe porți. • Femeia e vorbăreață... că are limba creață. • Bărbatul
GÂNDURI REBELE (37) – AFORISME (14) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369533_a_370862]
-
de stea surâde stins, de unda unui gând se lasă prins, țese prin nouri fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de lumină, căzuți din a cerului grădină, cu ramul aplecat
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > MOCIRLA - VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mocirla Personajele: Vicu, Maur, Mama, Femeia care mătură strada, un grup de oameni. Actul I Decorul: O cameră cu mobilier clasic de lemn. Pe birou se află un laptop. Personajele: Vicu, Maur, Mama. Scena I Personajele: Vicu. (Vicu caută ceva în dulap. Scoate haine. Caută în buzunarele hainelor
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ridică cu greu și fuge pe ușă.) Actul II Decorul: O stradă luminată. Stelele și luna se pot zări pe boltă. In fundal clădiri. Unde și unde se află câte o bancă. Personajele: Vicu, un grup de oameni, Femeia ce mătură strada. Secena I Personajele: Vicu, un grup de oameni. (Vicu merge cu greu. La un moment dat se sprijină cu mâinile de o bancă ivită în calea lui.) Nu găsesc stelele mele. (Plânge. Se așează lângă bancă și privește spre
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
cu ochii verzi? (Privește spre cer.) Și voi ce vă uitați așa? Râdeți de mine? (Își sprijină capul de bancă.) Mi-e cald. Mă sufoc. Câtă nevoie aveam de himera mea! (Cade în noroi.) Secena II Personajele: Vicu, Femeia ce mătură strada. (S-a luminat de ziuă. O femeie mătura strada. Ajunge lângă Vicu. Se apleacă și îl scutură, dar Vicu nu reacționează.) Femeia ce mătură strada: L-au omorât și pe ăsta. L-au aruncat în mocirlă ca să nu mai
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
vă uitați așa? Râdeți de mine? (Își sprijină capul de bancă.) Mi-e cald. Mă sufoc. Câtă nevoie aveam de himera mea! (Cade în noroi.) Secena II Personajele: Vicu, Femeia ce mătură strada. (S-a luminat de ziuă. O femeie mătura strada. Ajunge lângă Vicu. Se apleacă și îl scutură, dar Vicu nu reacționează.) Femeia ce mătură strada: L-au omorât și pe ăsta. L-au aruncat în mocirlă ca să nu mai zărească adevărata lumină, pe urmă i-au scos ochii
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Câtă nevoie aveam de himera mea! (Cade în noroi.) Secena II Personajele: Vicu, Femeia ce mătură strada. (S-a luminat de ziuă. O femeie mătura strada. Ajunge lângă Vicu. Se apleacă și îl scutură, dar Vicu nu reacționează.) Femeia ce mătură strada: L-au omorât și pe ăsta. L-au aruncat în mocirlă ca să nu mai zărească adevărata lumină, pe urmă i-au scos ochii și mi-au lăsat mie misiunea să-i mătur hoitul. (Începe să adune cu mătura noroiul
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
scutură, dar Vicu nu reacționează.) Femeia ce mătură strada: L-au omorât și pe ăsta. L-au aruncat în mocirlă ca să nu mai zărească adevărata lumină, pe urmă i-au scos ochii și mi-au lăsat mie misiunea să-i mătur hoitul. (Începe să adune cu mătura noroiul și să-l arunce peste trupul nemișcat al lui Vicu.) Suntem captivi în mocirala celor ce conduc lumea. (Continuă să arunce noroi.) O să te eliberez prin acest noroi sfânt. Acum o să-ți fie
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
cu mătura noroiul și să-l arunce peste trupul nemișcat al lui Vicu.) Suntem captivi în mocirala celor ce conduc lumea. (Continuă să arunce noroi.) O să te eliberez prin acest noroi sfânt. Acum o să-ți fie mai bine. (Se depărtează măturând strada.) Cortina cade. Referință Bibliografică: Mocirla - volumul „În colivie“ / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ei de bere. - Berea asta e amară! Cum de le place, șușoteam în drum spre casă, în timp ce strângeam în mâini trompetele cumpărate de la bâlci și gentuțele umplute bine cu alune și multe bomboane. Mergeam înaintea părinților și cu palma întinsă măturam gardurile în trecere ca și cum aș fi vrut să iau cu mine acasă locurile pe unde treceam, spre exasperarea mamei care nu putea să mă dezvețe de acest prost obicei. * Arareori aveam voie să mergem în oraș singure. Una dintre aceste
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
și noi, cu toate că mama era văduvă de război, aveam în pod niște rezerve. N-ar fi trebuit să moară nici un suflet, cu toată seceta, căci și cei mai sărăcuți mai aveau ceva rezerve. Dar au venit păgânii și ne-au măturat podul. Chiar și la noi, cu tot că mama era văduvă de război, au urcat și ne-au măturat podul și nu ne-au lăsat nici un grăunte. De aceea, au murit mai mulți ca în război. Țin minte că mama
„POEZIA MEA VINE DIN MAREA SINGURĂTATE ŞI GREAUA SUFERINŢĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369617_a_370946]
-
nici un suflet, cu toată seceta, căci și cei mai sărăcuți mai aveau ceva rezerve. Dar au venit păgânii și ne-au măturat podul. Chiar și la noi, cu tot că mama era văduvă de război, au urcat și ne-au măturat podul și nu ne-au lăsat nici un grăunte. De aceea, au murit mai mulți ca în război. Țin minte că mama pleca la Cernăuți - eu sunt născut în preajma Cernăuțiului - pleca în căutarea unui pumn de făină, de grăunțe, scotea din
„POEZIA MEA VINE DIN MAREA SINGURĂTATE ŞI GREAUA SUFERINŢĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369617_a_370946]
-
afla prin cameră. Fiecare cameră avea cel puțin vreo opt paturi iar în cazuri de forță majoră se mai aduceau câte unul sau două paturi. Pe jos totul era pavat cu cărămidă roșie. Exista și o femeie de serviciu care mătura când își aducea aminte. Condițiile erau destul de modeste. Hainele cu care lucram le atârnam de picioarele patului după ce le scuturam de praf în fața barăcilor. Astfel când s-a anunțat că la Zlatna va fi dat în folosință un cămin de
1961 MUTAREA LA CĂMINUL DIN ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369783_a_371112]
-
ce dau naștere la trări atât de apropiate de cele reale.... III. CHEMARE, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015. E toamnă iubito, afară Pune-mă să număr frunzele Tratează-mă că odinioară Și ia mătură-mi gândurile. Pune frunză lângă frunză, Galben lângă galben Ieri și astăzi adunate Fă coliva din ele și dă-le foc. E toamnă iubite, în mine Jarul verii înc-arde tare Ai grijă, căldura ce vine Pârjolește până ce doare. Pune frunză
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
le foc. E toamnă Doamne, în jurul meu Nu mă aruncă în afara Lasă-mă să intru că ateu Tratează-mă că odinioară. Pune frunză-n frunză, ... Citește mai mult E toamnă iubito, afarăPune-mă să număr frunzeleTratează-mă că odinioarăși ia mătură-mi gândurile.Pune frunză lângă frunză,Galben lângă galbenIeri și astăzi adunateFă coliva din ele și dă-le foc.E toamnă iubite, în mineJarul verii înc-arde tareAi grijă, căldura ce vinePârjolește până ce doare.Pune frunză peste frunză,Roșu lângă roșuAzi
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
inelul cu rubine. Tata părăsi camera cu pași de motan, lăsând-o pe mama să răscolească micul munte de bijuterii. Piesă cu piesă, le așeză la locul lor în cutie, după care trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă. - Gigi, nu mi-ai văzut inelul ăla de aur cu rubine? Tata băgă uimit capul prin deschizătura ușii: - Nu ți-e în casetă? - Nu-i
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
urcă în ultimul metrou la colț de stradă se plătește cash sexul mecanic săracii trăiesc la Suleyman euforia serenitatea sterilă miroase a ghetou a efluvii bahice clor cloroform femeia beată își caută parteneri pe care să verse refulări băiatul care mătură străzi scurmă în gunoi discret aprinde fericirea edulcorată care ține cât un muc de țigară întoarsă cu spatele la caldarâm țăranca bătrână își face cruce înodând baticul de două ori scrie în caietul mototolit surâzând cald pe asfaltul rece departe de piața
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
e mut. Învățase a-i tălmăci semnele, mișcările, mai ales ochii ce-ți vorbeau mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de îmbărbătare, de chemare spre atingerea țintei, căci omul obosise, era mai anevoie să străbată câmpul măturat de vânturi și spălat de ploile reci ale toamnei. Tot Câine îl trezea lingându-i fața, când stăpânul, năpădit de oboseală, s-ar fi lăsat mai mult somnului. Ar fi vrut să zboare, dar osteneala și dorul îl sfârșiseră. Simțea
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Comemorari > ODĂ POEZIEI!! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: Filosoful vede cam multe obstacole în calea sa și se împiedică non-stop, misticul le mătură, iar poetul nici nu le vede... Poezia este capabilă ca numai printr-o strofă să cuprindă toate adevărurile vieții, ale iubirii, sau ale morții... Numai poetul autentic are capacitatea de a vedea viața și lucrurile printr-o anumită simplitate care
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
lasă nici măcar pentru o clipă... Pe când aveam 16 - 17 ani, elev la Oradea fiind, mergeam aproape săptămânat acasă la părinți, dacă nu-i găseam acasă fiind plecați la munca câmpului mai ales vara, eu mă apucam de curățenie, udam și măturam prin casă, în curte, ba chiar pe stradă. Dacă nu aveau mâncare gătită mă apucam și făceam de mâncare și când veneau părinții seara obosiți de la muncă spre satisfacția lor, găseau curat peste tot și mâncarea caldă. In sufletul nostru
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
de la plecare să se plaseze în spate. Treiˮ e așezată la fel ca și Cocor unu. Beel Zebul nu se așteaptă că fie lovită din spate. Ea are după cum știi niște sisteme pulsatorii în față care fac curățenie. Și alea mătură un anumit unghi. Și vede dacă ceva pleacă sprea ea la un unghi foarte mare. Însă în spate are un unghi mort pe care nu-l vede. Doiˮe în coada ei și deși reacția combustibilului dă bruiaje mari ,,doi ˮ
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]