1,741 matches
-
nu voi uita niciodată gestul meu. Îmi va fi scârbă de el, orice s-ar mai întîmpla în viitor, chiar dacă aș afla că Ioana este și mai vinovată. Abia acum remarc: Ioana și-a făcut sprîncenile subțiri, artificiale. Desigur, tot madame Pitpalac a învățat-o să și le facă așa! Poate ca să-mi placă mie! Prima carte citită de Ioana de la mine a fost La femme et le pantin a lui Pierre Louys. Aveam pentru ea multă admirație, parcă se suprapunea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi bine că s-a eschivat să ne invite! - Avea o scuză plauzibilă: scutura casa. Acum este totul aranjat, după spusele lui madame Pitpalac. În definitiv, o putem lua pe Lidia la plimbare, dacă îi face plăcere. - Ce umilință, să depinzi de plăcerea acelei fete stupide. - Nu știu de ce o numești stupidă. Nu poți să o taxezi așa dupăscurta noastră cunoștință. - O să vie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi între vis și viață, confundând mirajul visului cu al realității. Am ajuns la începutul dimineții acasă. Portul Cavarnei era mai puțin pustiu de cum ne așteptasem, căci aci oamenii se scoală devreme. Pe ponton, domnul Jianu stă de vorbă cu madame Pitpalac. Cum ne-a văzut, domnul Jianu s-a retras timid la el, dar doamna ne-a venit în întîmpinare, ne-a întrebat, a avut păreri. A vrut să apară Arabellei drept o persoană cu distincție. Pe Arabella o cunoșteam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de departe. Marea și tot decorul portului continuă să aibă miragiu asupra noastră și să se înfiltreze în noi. Cum servitoarea pleacă de dimineață la Cavarna, suntem în cea mai strictă intimitate. Nici o frică de a fi surprinși de cineva. Madame Pitpalac, care ne făcea vizite odinioară, acum nu mai vine, căci simte că ar deranja. Curiozitatea și-o calmează de departe, sau acum a trecut la alte întrebări, deoarece despre noi știe tot. Ioana aranjează în cameră, prepară ceva de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de obicei, se încăpățînează cu atât mai mult în gândul ei. Și o bucată de timp uită complect de boala lui Viky, și toată discuția evoluează nu-mai dacă trebuie să ne facem injecții sau nu. La plecare am întîlnit pe madame Pitpalac. Ea ne-a spus misterios: - Doctorul Abramoff susține ca el a știut totdeauna că nu e tifos.Mai degrabă tuberculoza intestinelor. Trăind aceste scene și transcriindu-le, îmi dau seama ce ridicole sunt, ce amuzante chiar, parcă imitație după
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca un țigan), sunt sigur ca e un reprezentant al familiei prietenului nostru. Hacik nu-i iubește, cu toate că face sacrificii imense pentru ei, își împarte mica lui leafă ca să-i hrănească și să-i dea la școală (știm asta de la madame Pitpalac). Sau poate că-i iubește, căci el e tot numai nevoie de a iubi și de a sacrifica, dar nu mărturisește, de rușine, căci știe ce impresie proastă ne face această droaie de copii obraznici și fără de nici o delicateță
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
impresie proastă ne face această droaie de copii obraznici și fără de nici o delicateță. Nu l-am văzut pe Hacik stând de vorbă cu vreunul din ei. El se strecura pe cărările portului ca și cum ar fi fost singur pe lume, dar madame Pitpalac pretinde că în fundul unei magazii se petrec deseori sindrofii de familie. Pe Mașinka am remarcat-o, roșie și pistruiată ca și ceilalți, însă domnișoară care nu umblă cu picioarele goale și care-și păstrează o ținută de fată ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unei magazii se petrec deseori sindrofii de familie. Pe Mașinka am remarcat-o, roșie și pistruiată ca și ceilalți, însă domnișoară care nu umblă cu picioarele goale și care-și păstrează o ținută de fată ce se crede frumoasă. Cu madame Pitpalac se salută, dintr-amîndouă părțile o înclinare delicată din cap și un zâmbet fin, și cred că le-a persecutat mult timp chestiunea care trebuie să salute mai întîi, iar acum fac tot posibilul să dea din cap în aceeași
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu-și facă seama și să-i viu în ajutor la ceea ce se va întîmpla. Aș vrea s-o ascund undeva, să nu afle nimeni. Dar unde? Și ce vom face cu copilul? Lumea e rea, bagă de seamă orice. Madame Pitpalac trebuie să și fie în curent. Ce prieteni trebuie să ne socoată Hacik că ne spune astfel de lucruri! Și mai ales ce singur trebuie să se simtă! - Și eu, care voiam să plec imediat. Niciodată n-am avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
face cum va fi mai bine, nu te poți împotrivi soartei (și doamna Axente, după ce asistase în gând la moartea lui Viky, abia acum, cu ocazia reumatismului domnului Axente, constată că nu te poți împotrivi soartei). Bineînțeles, printre primii vizitatori, madame Pitpalac pozând ca totdeauna în persoană remarcabilă, cu toate că probabil nu mănâncă decât o dată pe zi acasă. Domnul Jianu nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva lumea să bănuiască ce se petrece
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Jianu nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva lumea să bănuiască ce se petrece între ei. Ca și cum lumea nu a văzut totul de la început. Ce diferențe între ei doi! Pe cât e madame Pitpalac de agitată, de bună de gură, de voluntară, pe atât domnul Jianu este moale, timid, incapabil să spuie o frază până la capăt. Fără îndoială, ea s-a agățat de capul lui! L-o fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie să-i fie rușine să se dezbrace în fața unei femei. Trebuie să-l fi găsit fecior. Poate că nici nu știa bine ce se întîmplă între o femeie și un bărbat! I-a explicat madame Pitpalac! La urma urmei, n-au decât să facă după pofta lor. Tot erau singuri pe lume, și, de altfel, domnul Jianu e mai îngrijit, mai periat. Orice se poate spune despre madame Pitpalac, dar e bună gospodină. N-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeie și un bărbat! I-a explicat madame Pitpalac! La urma urmei, n-au decât să facă după pofta lor. Tot erau singuri pe lume, și, de altfel, domnul Jianu e mai îngrijit, mai periat. Orice se poate spune despre madame Pitpalac, dar e bună gospodină. N-ar putea veni la înmormîntare și domnișoara Lidia? Ar fi chiar obligatoriu, oricât de mare boieroaică s-ar ține. Trebuie să aibă recunoștință către Sandu, și Sandu a fost intim cu Viky. De la moară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și punerea în mormânt, clipă cu clipă. Iar eu voi cugeta asupra morții, a dezastrului iremediabil al tuturor planurilor și la ceea ce mi se pregătește mie. Și unul și celălalt vom exploata pe Viky. Pe cer, un șirag de berze. Madame Pitpalac glumește: "A venit toamna, se duc sezoniștii!" Preocupați cu boala lui Viky, care ne ține jumătate din fiecare zi la Cavarna, Ahmed nu mai are pentru noi importanța de odinioară. Noaptea ne întoarcem obosiți, copleșiți de soarta lui Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să facem în fugă bagajele, și noroc că vestea plecării noastre s-a răspândit imediat, și toți cunoscuții au venit să ne ureze drum bun, altfel n-am fi avut timpul să-i vizităm cu toate distanțele mici de aici. Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toate distanțele mici de aici. Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o semnificație, ci, bineînțeles, o sonoritate: "Voiam să redau sunetul unei dezolări care plana pe întreaga carte ca într-o tragedie greacă. Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul cel mai vast posibil, cred". Și Flaubert își dorise prin Madame Bovary un roman cafeniu, iar prin Salammbô unul purpuriu. Atracția "lucrului" le este dealtfel comună iar posibilitatea" varierii nuanțelor unei imagini îi fascinează în egală măsură. Dar, revenind la romanul lui Anton Holban, substituirea cu dinamicul poate părea forțată. Romanul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spui unui scriitor, după ce l-ai rugat să-și aprindă stelele, nu constituie decât sfaturi literare. Sunt convins în noaptea asta că toate sfaturile literare „bune“ nu sunt decât Louis Bouilhet și Max Du Camp care i-o ursesc pe Madame Bovary lui Flaubert. Și, mă rog, cei doi, cu gustul lor rafinat, l-au făcut să scrie o capodoperă. Dar i-au ucis șansele de a-și despuia inima în scris. A murit ca o celebritate, adică singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de mentor local, e aproape cu neputință să nu devii și monitor. Dar chiar și monitorii au forme, dimensiuni și culori individuale. De pildă, când Seymour îi spunea unuia dintre gemeni sau lui Zooey sau lui Franny sau chiar lui Madame Boo Boo (care era numai cu doi ani mai mică decât mine, dar o făcea adeseori pe cucoana) să-și scoată șoșonii când intră în apartament, fiecare dintre ei și toți laolaltă știau că le cere acest lucru pentru că altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scurtă pauză, problema e, ce vreți să facem? Nu știu. Are dureri mari? — Acum, da, are dureri, aș putea spune. Ne-am uitat amândoi la Portia. Pieptul i se ridica și se lăsa ca al Frumoasei din pădurea adormită de la Madame Tussaud. — Mi-ați putea... credeți că i-ați putea da ceva pentru asta? am întebat. Pentru dureri? — Da, e posibil. Eu... pot să-i dau ceva pentru dureri. Dar, uitați, am să fiu sincer cu dumneavoastră. Nu cred că medicamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îndelung cu Petrit albanezul despre felul deștept în care ne descurcam noi, pe vremea lui Enver Hodja și a lui Ceaușescu, astfel încât să driblăm statul comunist la rația de alimente. Stăteam cu spatele la hotel, la sorbonezi, la lausanezi, la merçi infiniment madame pe care mi-l spuneau chelnerii când ceream simplement de l’eau și mai ales la occidentalul acela gol, cu telecomanda în mână. Cu spatele la viața lor de laborator artificial și la istoria lor călduță. Și spuneam tribului meu (în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Măcar întrebările cruciale și le puneau des: de ce mai trăiesc, ce ar trebui să fac, ce diferență e între mine și bou, cine naiba mi-s io? Dacă nu au înțeles ce au zis monseurii Kant, Jaspers, Heidegger, Epicur, Foucault, madamele de Beauvoir, Gilligan sau Yris Young despre toate astea e fiindcă noi ca șleahtă i-am ținut departe de ei și de noi. Miroseau a bălegar, a fum, a șaibă, a cocs, a umezeală de subteran. Mai bine ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la mese, cu chiftelele în gât, și se țucau pe amândoi obrajii: liberalii cu România Mare, țărăniștii cu pedeseriștii, pediștii cu cine mai apucau. Apoi, ca să-și arate juneța de spirit, se apucau, așa cum erau, în costume și cravate, cu madamele în strasuri și mătăsuri grele, să încingă o horă, să chiuie și să se țuce iar, într-un consens fripturisto-țuicăresc pe care „boboru” nu-l vede niciodată în mass-media. Pe fondul cu pricina, într-o pauză de chiuituri și tropăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Atunci îi trecea un fior prin vine și rămânea cu ochii ațintiți la chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la alămurile sclipitoare. Madama Ernestina umbla îmbrăcată bine prin casă și avea două slugi cărora le dădea porunci. Iar fata lui Avramovici era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine... Iar Beti umbla atuncea veselă și râdea, cu ochii umezi. Pricepea Haia dragostea aceasta, și-i era milă de fata stăpânilor... Și asculta ca într-un vis un glas melodios care spunea: „E tânăr, deștept și vorbește frumos...“ Și madama Ernestina suspina: „Și are legături cu lume bună...“ Iar Meer Avramovici stătea la masă ca totdeauna, și se gândea adânc, palid, cu tâmpla sprijinită în mâna stângă. Ceva s-a întâmplat pe urmă. Ce anume, nu-și dă sama fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]