708 matches
-
așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a murit niciodată și a continuat să trăiască și să compună peste milenii. El este autorul, în afară de cele două poeme ce i se atribuie de obicei, al unei mari părți a celor mai cunoscute narațiuni scrise. Ermes Marana, apropiind un magnetofon de deschizătura grotei unde bătrânul se ascunde... Dar dintr-o scrisoare precedentă, din New York, originea ineditelor oferite de Marana pare să fie cu totul alta: „Sediul OEPHLW, cum puteți vedea din hârtia cu antet, e situat în vechiul cartier Wall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cui e? Ce vrei să spui? Irnerio apucă volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere de Ermes Marana. Rămâi trăznit. Citind scrisorile lui Marana ți s-a părut mereu c-o întâlnești pe Ludmila... Explicația ta era că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cipriano Algor răspunse că, dacă i-ar vorbi de gândurile lui, ar fi ca și cum ar turna apă în fântână, ea cunoscându-le la fel de bine sau chiar mai bine decât el însuși, nu cuvânt de cuvânt, desigur, ca o înregistrare de magnetofon, ci în esența lor profundă, și atunci ea spuse că, după umila ei opinie, lucrurile stăteau exact pe dos, nu știa nimic despre esența profundă, multe dintre cuvintele pe care le auzise de la el nu erau decât perdele de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de negândit, în fizionomie și în inimă. Dar avea destulă stăpânire de sine pentru a se controla. Represuriză cabina și-l eliberă pe Jones din cușcă. Acesta, cu o fantastică ușurință, comună tuturor pisicilor, uitase tot. Ea apăsă pe clapa magnetofonului și începu să dicteze: ― Ar trebui să ating frontiera în aproximativ patru luni. Cu puțin noroc, rețeaua de supraveghere va intercepta SOS-ul meu și se va organiza salvarea. Am o declarație importantă de făcut pentru media. Un dublu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale, elevi studenți ingineri medici, rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Banda mi-a adus-o Coco, colegul meu de la chirurgie. S-a întors dintr-o vizită în Cuba. — Cuba? Care Cuba, că asta-i o bandă super. Muzică de anul trei mii, bătrâne. Mileniul patru, bătrâne,moartea pe bandă de magnetofon. — Sigur, Coco se pricepe. Și muzică bună au și cubanezii. Că moartea e peste tot, doar știi, ca și muzica. — Vezi că s-a oprit, întoarce-o pe partea ailaltă. — Eu zic să accepți provocarea. Indiferent dacă e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în aplicație o mai veche cercetare de-a sa, din timpul războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape că reușise, când trimisese echipa instruită. Fiecare avea un reportofon pe care-l pornea în momentul când începea lectura. Cel care pretindea că citește dădea numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
numai vara, când era vacanță la studenți, s-a răsturnat barca și a murit chiar unde-i Ghiolu de la Lintițaru mai adânc, adică nici în vremea de azi nu au mai dat de el, doar barca au găsit-o și magnetofonul, unul mic, albăstrui și face maca-maca de-i dai drumul, care era în geamantan și ce mai avea el pe acolo, pixuri și un binoclu și a rămas niște casete mai de demult care le uitase la mine, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
misterios făcea să mă gândesc la Muntele Kogaion de lângă casă, ascuns departe, în cețuri. La fata cea mică a împăratului. Cum iubim???, a rămas obsesia mea. Am început să scotocesc prin muzica populară românească veche, aplecat pe niște benzi de magnetofon pe care tata-preotul mi-l cumpărase cu greu, că nu se găseau, nu că nu avea el bani, aveam înregistrări din toate provinciile României, le ascultam atent, furam inflexiuni, melodii, Of, dor, dor, dor, ș-aolică, țațo, mor,/ Ia-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un cântec pe care l-ai găsit mai târziu pe niște benzi de magnetofon cu muzică veche, românească, dar tu începuseși din copaie să cânți, atunci l-am auzit prima dată. La Spune-mi, spune-mi, moș bătrân, măi,/ Spune-mi caii cum se fură? Noaptea pe fulgerătură!, râdeai să mori, eu mă îngrijoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eram vedetă, vedeta școlii, luam notele ușor, unii profesori aveau grija mea, mă menajau, la mate aveam eu ceva probleme, dar s-au rezolvat și alea. Drăguță, îmi zice într-o zi profa de franceză, vreau să te înregistrez pe magnetofon! Adică, să înregistreze ea cum recit, măcar o baladă, ceva, poate-mi spui Mănăstirea Argeșului, că aia-mi place mie, chiar dacă tu ești specialist în Toma Alimoș, te-aștept mâine la mine, zice ea graseind, vino pe la cinci. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
găsesc în pat, sub plapumă, se vedea doar capul tânăr și frumos, noi, la școală, o iubeam toți, nu era nevoie să facă nimic pentru strălucirea aia a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi, dă-i drumul dacă știi, zice profa pisicindu-se, am simțit asta. Pân la buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe mătasea aia, deloc în ochii profei sau pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dracu’ îi cheltui? Ascultă-mă pe mine, Martin Amis ăsta trăiește ca un student. I-am inspectat apartamentul cu ochiul specialistului în reclame, atent la cheltuieli și la stilul de viață, la cheltuielile profesionale. Și n-am descoperit nimic, nici magnetofoane, nici cartoteci, nici mașini de scris electrice, nici computere. Doar mașinuța de scris portabilă, deschisă la culoare, care seamănă cu o tavă străveche. Doar pixuri, topuri de hârtie, creioane. Doar două camere pline de praf, într-o piațetă murdară, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru țăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui și le spunea cum se zice la toate por căriile în franțuzește... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dai jos toate rândunelele“, mi-a răspuns, cu aceeași ex presie de melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma să le interpretăm acasă. Fă ră-ndoială, poetica și semiotica aveau să facă un mare pas îna inte în urma experimentului nostru. Aveam să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la Cozia“, discipolii marelui Sincu. Mu ream de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de a mai sta de vorba cu el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude toate gândurile și durerea din ele. În camera unde se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... " Își
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare să se ridice măcar pînă la jumătatea condiției de bipezi, acuma eram acolo înăuntru, de gît cu securiștii, strîngîndu-l de boașe pe Pitic, dar nu s-a putut, așa că ne-am zis
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de santal, își luă avânt și sări, ca la jocul de lapte gros, între picioarele ei copilăros ridicate. Nelăsîndu-i roșcovanei decât atâta vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga butonul magnetofonului Maiac. Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul și spălîndu-și, de data aceasta, odăița cu un al doilea val. Sonor. Cel al dublului album al formației Pink Floyd, de toate gheorțăiturile și gâfâielile cuiva obișnuit să reguleze, mai de grabă într-un taxi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imprimate, prin ostenelile unor firme de îndelungată tradiție, pe bandă magnetică. - Lăsați banda. N-aveți pick-up? Mirosise el că trăsnaia pe care i-o azvârliseră în nas la sosire, cea cu Hei-rup, Hapy birthday to you, fusese redată de pe un magnetofon. - E-hei, domnule Floyd, trebuie să se fi scurs mai bine de șaizeci de ani de când unchiul Ulrich, pur și simplu, mi-a parașutat, cu fundă, prin coșul șemineului, de ziua mea, primul meu gramofon. - Nu e vorba de gramofon
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putut înfrîna și s-a gândit să te urecheze. - Eu?... Să mă urecheze pe mine? - Da, și-n ziua aceea nu dădeai semne c-ai să uiți... În chip firesc, în locuința noastră ai fost mai tare absorbit de un magnetofon "Unitra" și de un pick-up "Belcanto", decât de ambalajele cadourilor și de globurile ce împodobeau pomul de Crăciun. Dar noi nu ți-am dăruit decât o păpușă, o acadea și-o tamburină. După multe parlamentări, ne-ai făcut favoarea de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
profesorul a ajuns cu povestea la episodul manuscriselor. Am așteptat mai mult decât interesat să văd dacă va reitera sau nu considerațiile dezlânate despre textul lui Georg Simmel și dacă va mai reuși s-o facă În stilul bandă de magnetofon cu care tocmai mă uimise. Nici una, nici alta: l-a amintit În treacăt și a mers liniștit mai departe. 32 - Cele câteva tentative eșuate de a reproduce vocea doctorului Wagner m-au și Îngrijorat, dar, În primul rând, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici o privire Înapoi. Un fel de epilog De mai bine de două săptămâni, am terminat de transcris povestea incredibilei aventuri a profesorului Adam Adam, așa cum am auzit-o din gura lui. Mă rog, aproape așa, că nu sunt bandă de magnetofon... În spiritul adevărului, am consemnat și opinia despre caz a medicilor de la sanatoriul unde l-am Întâlnit. Au fost câteva luni mai mult decât istovitoare: pur și simplu, chinuitoare. În primul rând, m-am mutat În garsoniera din Berceni, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spre bătrîn: Sânt tâmpit, ai? ― Iremediabil! ― În regulă! Nu însă și lipsit de memorie. Ca să țin minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]