5,446 matches
-
De profesie inginer aeronautic, Prunariu a fost șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Rusia. În prezent, este președintele Comitetului pentru explorarea pașnică a spațiului cosmic din cadrul ONU și are gradul de general maior, cu două stele, în rezervă. -Se poate vorbi despre un cult pentru cosmonauți, în Rusia? -Da, indiscutabil. Ei merg în continuare pe educația patriotică, pentru că Rusia nu poate fi o mare putere fără oameni devotați. Cultul eroilor mobilizează societatea, iar
INTERVIU cu Dumitru Prunariu: Criza se vede din Cosmos. Faţă de asteroizi, suntem la fel de neajutoraţi ca dinozaurii () [Corola-journal/Journalistic/70289_a_71614]
-
E menționată - profesionalism, încă, de stil vechi... -data premierei, 17 septembrie 1938, deschizînd stagiunea la Teatrul Comedia, și distribuția, V. Maximilian în rolul domnului Bogoiu, Vraca în Ștefan Valeriu, Leny Caller în Corina (biensûr!), Sandina Stan (Doamna Vintilă), Coti Hociug (Maiorul), Mircea Axente (Jef), Agnia Bogoslava (Agnes), Marcel Anghelescu (Un mecanic), Mișu Fotino (Un călător), Renée Amy (Nevasta lui). Regia era a lui Sică Alexandrescu, iar decorurile le semna Siegfried. Miza acestui text care poate fi citit à la legère, deși
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
ale unui om fără orizont, rătăciri pe mare: „de unde să știe ei, că în timp ce caută dosarul care s'a pierdut, eu sunt în Insulele Azore?". Foștii funcționari care se defulau la o bere și o înjurătură alunecă, ușurel, în absurd. Maiorul e și el o sumă de obligații, mai degrabă decît un om. Mme Vintilă, o sumă de secrete nu foarte bine păstrate. Fraulein Weber, stăpîna casei de vacanță, descinzînd din reala, în viața lui Sebastian, Fraulein Wagner, a cărei pensiune
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
cheag, avea cinci copii, toți băieți, nevasta lui Anuța încă nu se îmbolnăvise și toată ofițerimea din oraș la el își potcovea caii. În al treilea an al Crizei Chițoiu s-a dus la București cu o recomandare scrisă de maiorul Scipion și cu o ladă de potcoave. A stat o săptămînă la un hotel ieftin, pînă l-a primit ofițerul ațist de la Regimentul de Gardă căruia îi era adresată recomandarea. Ațistul l-a luat la sigur: "Cît i-ai dat
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
Nimic, ce să-i dea! Îi potcovea calul. Și, cu respect, nu era țigan! Era ardelean de-al domnului Maniu. "Și potcovești cai în Medgidia de ardelean ce ești! Dl Scipion te-a învățat să-mi răspunzi?" Cu respect, dl maior îi dăduse această scrisoare și îi zisese să vină cu ea la dvs. și el se socotise să aducă și o ladă cu potcoave. "Vezi că ești țigan! Cînd te recomandă dl Scipion mai vii cu potcoavele după tine la
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
țigan! Cînd te recomandă dl Scipion mai vii cu potcoavele după tine la Regimentul de Gardă?!" Dar dacă tot le aduse, să le lase aici! Măcar știa el ce-i scrisese dl Scipion despre potcoavele și caielele lui? Nu, dl maior îi dăduse scrisoarea închisă. "Să te duci să-i pupi mîna, ai înțeles! Să-i pupi mîna!" Chițoiu s-a întors în Medgidia cu contract de probă ca furnizor al Regimentului de Gardă. N-a spus nimic în oraș. Om
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
duci să-i pupi mîna, ai înțeles! Să-i pupi mîna!" Chițoiu s-a întors în Medgidia cu contract de probă ca furnizor al Regimentului de Gardă. N-a spus nimic în oraș. Om de cuvînt, s-a dus la maiorul Scipion să-i pupe mîna, cum îi ordonase ațistul și dacă nu se supăra dl maior, ce-i scrisese domnului ofițer de la București? "Chițoiule, vezi-ți de potcoavele tale! Nu te interesează pe tine corespondența mea cu Bucureștiul!" După vreo
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
Medgidia cu contract de probă ca furnizor al Regimentului de Gardă. N-a spus nimic în oraș. Om de cuvînt, s-a dus la maiorul Scipion să-i pupe mîna, cum îi ordonase ațistul și dacă nu se supăra dl maior, ce-i scrisese domnului ofițer de la București? "Chițoiule, vezi-ți de potcoavele tale! Nu te interesează pe tine corespondența mea cu Bucureștiul!" După vreo doi ani, la un chef la popotă maiorul a povestit cum ajunsese Chițoiu furnizor al Regimentului
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
ordonase ațistul și dacă nu se supăra dl maior, ce-i scrisese domnului ofițer de la București? "Chițoiule, vezi-ți de potcoavele tale! Nu te interesează pe tine corespondența mea cu Bucureștiul!" După vreo doi ani, la un chef la popotă maiorul a povestit cum ajunsese Chițoiu furnizor al Regimentului de Gardă: Îi scrisese amicului său de la București că dacă voia să fie sigur de funcția lui de la Regiment trebuia să cumpere cele mai bune potcoave și caiele pe care le putea
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
spre gară, în mare secret, s-au dus fetele de la stabilimentul din deal să-și conducă simpatiii. Îi stropeau cu parfum, să le poarte noroc și răspundeau fără jenă la glumele și la întrebările nerușinate ale soldaților. În fruntea regimentului, maiorul Scipion, cu capul cam în pămînt, alături de un colonel care cică urma să-i ia locul. Lătrau cîinii prin curți și ieșea lumea la poartă. Șeful de post primise ordinul să vegheze în mod special la liniștea orașului în această
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
română!" Un tren lung aștepta pe linia întîi. Cîrciumarul Fănică adusese pe peron niște putini cu brînză și altele cu măsline. Mai trăsese și vin în zece damigene mari și i le-a prezentat pe toate lui Scipion, salutînd militărește. Maiorul le-a repartizat pe vagoane, apoi i-a trecut comanda colonelului. Se aude un vuiet în trupă. Scipione îl acoperă: "Regiment, drepți!" apoi strigă îndrăcit, ca la instrucție: "Vin și eu cu voi, cu aprobarea dlui colonel!" De fapt, cum
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
demisionase din armată. În noaptea aceea însă, dacă Scipion nu s-ar fi urcat în tren împreună cu regimentul, cu toată voioșia de pe străzi și din gară, soldații, întărîtați de ofițeri, se vorbiseră între ei să rămînă pe peron. Aflaseră că maiorului i se luase comanda trupei care pleca la război, ca să facă instrucție cu rezerviștii și că nu acceptase asta. Or, chiar dacă Scipion îi chinuise mai rău ca pe hoții de cai pînă atunci, iar unora dintre ei le pusese pistolul
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
pleca la război, ca să facă instrucție cu rezerviștii și că nu acceptase asta. Or, chiar dacă Scipion îi chinuise mai rău ca pe hoții de cai pînă atunci, iar unora dintre ei le pusese pistolul la tîmplă, tot regimentul știa că maiorul ținea la onoarea lui mai mult decît la orice altceva, în afară de soldații lui. După ce a plecat trenul, fetele de la Chelu au intrat în restaurantul din gară la clasa a doua. Nu voiau să le tulbure pe soțiile ofițerilor care au
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
a cîrciumii lui Fănică nu se prea legau vorbele, ci se pornise o consumație cu de toate, fetele de la Chelu beau pentru sănătatea foștilor lor clienți și își povesteau care dintre ei le plăcuseră mai mult. Unii dintre ei, inclusiv maiorul Scipion, erau căsătoriți sau logodiți iar nevestele lor îi așteptau noaptea fiindcă nu știau sau uitaseră cum să-i aducă acasă. La clasa întîi, ofițeresele și notabilii au plecat pe la vreo două noaptea, care pe jos, care cu birja. Fetele
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
se lege de copilării din astea. Trebuia să stea cu ochii în patru pe dușmanii tînărului stat legionar, nu să-și piardă vremea cu prostii. Judecătorul era primul pe lista celor pe care trebuia să-i supravegheze, îl urmau dl maior Scipion, șeful gării și cîrciumarul. Pe lista suspecților era și văduva profesorului Caraeni, care la instigarea judecătorului, îi acuzase pe camarazii din oraș că i-ar fi ucis soțul. Pomenea era convins că se afla și el pe o asemenea
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
dus să mai aducă vreo cîțiva la bașcă. Pe unii îi dibuise judecătorul. Pe ceilalți îi ochise el mai demult, dar nu se putuse atinge de ei. I-a arestat cu birja. Pînă seara nu mai avea loc în secție. Maiorul Scipione nici nu voia să audă să-i primească și pe ăștia la regiment. El nu știa cum să scape de legionarii lui. După toate telefoanele lui că se demoralizează trupa dacă stă cu civili arestați în cazarmă și că
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
ai lui. I-a scos într-o dimineață la plimbare pînă la gară, unde îi aștepta un vagon de pușcăriași, care urma să fie dus la București de un tren de marfă, special. Cînd a aflat asta de la șeful gării, maiorul a bătut o telegramă la București: tren de persoane sau le dau drumul. Apoi a pus mîna pe telefon, de față cu șeful gării - el n-adusese vite la gară, domnule general, și onoarea îl împiedica să-i lase pe
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
apoi au început și sirenele locomotivelor din triaj, iar după ele au început să urle, stîrniți, cîinii din oraș. Locomotiva care șuierase prima a pornit furioasă îndărăt și după vreo două minute a intrat pe linia moartă unde aștepta vagonul-pușcărie. Maiorul Scipione cîștigase. Amenințase Bucureștiul că dacă prizonierii lui nu sînt tratați omenește îi eliberează, cu somația de a se prezenta fiecare de bună voie acolo unde i se va spune că era așteptat. Vagonul a fost legat la coada acceleratului
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
Cristian Teodorescu Parcă înnebunise maiorul Scipione. Ratase din nou avansarea în grad. Aflase că legionarii capturați de el fuseseră totuși trimiși la București cu un tren de marfă. Trimisese o scrisoare de protest la Ministerul de Război. În locul avansării, fusese notificat să nu se mai
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
la București. Fetele de la Chelu șomau, încît patroana i-a transmis lui Scipione rugămintea să nu-și mai istovească trupa. Într-o seară, la popotă, în timpul discuției despre ceea ce se întîmplase la instrucție, căpitanul Chițu, comandant de companie, îi spune maiorului că de-abia își mai stăpînește oamenii. Acest Chițu era unul dintre ofițerii lui devotați. De cînd se căsătorise începuse să se îngrașe, dar făcea liniștit față marșurilor forțate și își trăgea compania după el pe dealuri. De la el dezertaseră
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
radio! Căpitanul Chițu i-a cerut permisiunea să vorbească: După părerea lui și nu numai a lui, generalul Antonescu nu va băga armata în război! Să nu uităm că fusese atașat militar în Franța. Asemenea chestiuni nu se uită, domnule maior. De aceea terminase generalul cu statul legionar. Lui Scipione nu-i venea să creadă că ofițerii lui, în care turnase lecții de tactică și stragie și la regiment, și la cîrciumă puteau fi atît de naivi. Cîinele Roșu făcea din
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
continuă să trăiască fascinant. Politicul îi dă târcoale, dar de placat nu se plachează peste mica localitate dobrogeană. Chiar dacă nu o dată acesta face victime, o anume soluție morală difuză îi supraviețuiește laolaltă cu protagoniștii. Fănică Theodorescu și soția lui, Virginia, maiorul Scipion, moșierul Caludi, ospătarul Ionică, doctorița Lea sau cafegiul Sarkis duc mai departe, atât cât îi țin puterile, legile lumii lor. Care lege oferă materia celor mai bine de o sută de capitole ale cărții. Toate personajele par să conspire
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
se termină capitolul Steaua din frunte. Nici n-ar fi avut de ce să continue explicativ. De altfel, explicația va fi (atunci când va fi) una strict acționistă: în timpul rebeliunii, Stelian și acoliții lui vor fi busculați de regimentul aflat în subordinea maiorului Scipion. Interesul e dat de tehnica senzaționalului estetic. Același ofițer se va îngriji apoi ca întregul grup să fie trimis în capitală într-un tren de persoane, iar nu, așa cum i se comandase de sus, într-unul de marfă. Ordinul
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
Securitate tovarășii de viață. Acele orori ale epocii "nu s-ar fi putut întâmpla fără ajutorul informatorilor, fie plătiți, fie șantajați, fie voluntari." De obicei, li se spune pe nume în cartea despre care vorbim, ca amintitul Nichifor Pietriș, ajuns maior sau colonel de Securitate (în decembrie 1989, cu aceeași lașitate caracteristică, și-a ascuns uniforma sub saltea) sau ca Ion Mihai Popescu, și el fost bun prieten. Condamnat pentru misticism, ca "dușman al poporului", după câtva timp, reușește să i
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
cîțiva foști combatanți în Răsărit, din oraș. Îl luaseră pînă și pe profesorul..., așa olog cum era. Primarul n-a venit, ca să nu se creadă că era inițiativa lui. Au apărut în schimb, neinvitați, dar primiți cu recunoștință, judecătorul și maiorul Scipion. Judecătorul se nimerise să vină. Maiorul aflase ceva despre întîlnire și nu-l răbdase inima să stea acasă. Fănică, pe a cărui prezență contau toți, avea o treabă urgentă la Constanța. Luase de la una dintre fetele din deal o
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]