940 matches
-
involuntar), trebuie să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică, ritm rapid și sacadat; își întrerupe interlocutorul; are întotdeauna ceva de amendat/completat/precizat; vorbește în locul celuilalt; celălalt este vinovat; dă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
formă reglată, poate că operele sale nu ar fi fost atât de puternic impregnate de pecetea originalității. Dacă nu ar fi trăit douăzeci de ani ignorat într-un sat obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine. Inteligența sa a rămas multă vreme repliată asupra ei înseși, inactivă în aparență, dar ce buchet bogat a câștigat îmbătrânind! Cea dintâi scriere a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spunem adevărul! Cu părul său lung și pălăria sa mică, redingota sa amplă și umbrela sa de familie, l-am fi considerat cu plăcere un brav țăran pe cale să viziteze minunile capitalei. Dar fizionomia abia schițată a acestui țăran era malițioasă și spirituală; ochii săi mari, negri erau vii și luminoși, iar fruntea sa, de mărime mijlocie, dar croită drept, ca în stofă, purta amprenta gândirii. La o primă privire se putea observa că acest țăran era din țara lui Montaigne
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
statistică și clasificare. Joi, 22 ianuarie 1981 " În timpul plimbării de ieri, Gabi mi-a pus iarăși două întrebări nepotrivite. Prima: care este eficacitatea filozofiei? Filozoful pune lumea în ordine, spunea el, așa cum face Hegel sau (și aici bănuiesc că era malițios) cum am încercat eu în Ontologie, dar lumea nu se sinchisește de ordinea lui. A doua, poate și mai nepotrivită și legată într-un fel de prima, o numea "problema Atlantidelor": dacă lumea aceasta va trece, unde se duc strădaniile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ignorarea mea ― deliberată, voită, construită, ascunsă stângaci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neașteptată care mi se dădea într-un spațiu public, era un anunț important, o carte de vizită, o complicitate în văzul tuturor, o invitație mândră și malițioasă de a asista la nașterea libertății lui. 16 august Sânt la Paris de două-trei zile. Este "aniversara" lui Virgil, născut pe 15 august, dar înregistrat "oficial" pe 16 august. Locuiesc la Mihnea, plecat cu ai lui la Veneția. Pentru cina
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un fetvah au anunțat în mod solemn detronarea lui Abdul-Aziz. Marele vizir au notificat tuturor reprezentanților Turciei din străinătate nemijlocita stabilire a unui proiect de reformă. Aceiași reprezentanți au primit de la ministerul lor următoarea telegramă: După ce s-a lățit vești malițioase asupra sorții monarhului detronat, mă grăbesc să le dezmint în mod formal și să vă comunic starea lucrurilor. Îndată după proclamarea sa, sultanul Murad din proprie inițiativă au ordonat ca unchiul său să fie înconjurat de tot respectul și de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu putință ca gândurile lor să fie pururi vesele.” 117 Compasiunea este vădită, directă, uimitoare, venită, paradoxal am putea spune, din partea cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Exemplul femeii samarinence, concubină a mai multor bărbați, devine un prototip pentru târgoveața din Bath, o pildă negativă ce ar trebui evitată, cu care totuși se identifică. Femeia noastră nu acceptă preceptul „Crede și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu putință ca gândurile lor să fie pururi vesele.” 117 Compasiunea este vădită, directă, uimitoare, venită, paradoxal am putea spune, din partea cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Exemplul femeii samarinence, concubină a mai multor bărbați, devine un prototip pentru târgoveața din Bath, o pildă negativă ce ar trebui evitată, cu care totuși se identifică. Femeia noastră nu acceptă preceptul „Crede și nu cerceta”, ci, ca orice spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
zona mijlocului expus la răceala rinichilor și a altor organe (palton cu "fereastră" la mijloc încă n-am văzut). Și, aproape instantaneu, te întrebi cam ce gândește gâsculița care-și sacrifică sănătatea numai să stea cu buricul gol ? ! De fapt, malițios fiind, poți considera că "frumoasa" are 2 centri de gândire: la o palmă sub buric 194 și la 3 palme deasupra (dacă acolo are ceva grăunțe) adică impulsul instinctului și respectiv bruma de minte care să dirijeze acțiunile individuale. Până la
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
reținut-o străinii; restul, am impresia, încape într-o paranteză greu de descifrat, peste care se trece cu scârbă. martie, 1997 În săptămânalul Mesagerul de la Chișinău, nr.5/1997, cineva care semnează curajos cu inițialele I.N. face o tardivă și malițioasă lectură a Contrafortului din decembrie 1996, întitulându-și decisiv-sentențios reflecțiile „Recviem pentru optzecism”. Despre calitatea revistei noastre are cuvinte bune: A spune că revista Contrafort gândește și scrie bine pe românește este astăzi un truism, dar ce îl nemulțumește, îl enervează
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vor participa la serbările ce se vor organiza cu acest prilej (s.n. C.M.)"212. Posteritatea imediată a fost deci plurală ca viziune istorică, dar coerentă în ceea ce privește reprezentările memoriale. În anul următor, autoritățile regățene au restrâns deja omagiile publice. Un observator malițios nota că "deși e aniversarea alipirei Ardealului, școlile și autoritățile au funcționat, spre deosebire de anii precedenți (sic!), când această zi era considerată sărbătoare națională". Din tot ceremonialul obișnuit, rămăsese doar Te-Deum-ul la care participau reprezentanții oficialităților locale 213. Probabil că această
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu o natură complexă, combinatorie, precum satira menippee, își va decide evoluția tocmai prin parodia acesteia. Departe de a fi organizat și ordonat, romanul latin cuprinde parodii ale aproape tuturor genurilor și stilurilor ("limbajelor", după expresia formaliștilor ruși), ridiculizând, uneori malițios, textul de origine. Ghilimele intenționale nu lipsesc din nici un roman parodic latin; atunci când parodia apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază episoade epopeice cunoscute, același
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
plus, prin intermediul satirei se face și necesarul salt către romanul latin, de multe ori conținând parodii fie la adresa romanului grec, în special a celui cultivând erotismul în accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reguli proprii. Aproape că nu există opere de acest gen în care un narator sagace și întotdeauna cu un deosebit simț al ludicului, amuzându-se pe socoteala personajelor/ situațiilor pe care le "împrumută" doar temporar din opera altor scriitori, rar malițios, să nu ne surprindă cu intervențiile lui. Există însă și excepții, momente în care iese în evidență parodia anumitor stiluri, precum cel juridic ori discursiv-retoric. Parodia neliterară a anumitor categorii umane care fie dezvoltau mentalități imitative, fie includeau chiar modele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu mai sunt, ca în satiră, comportamentale, ci vestimentare ("deodată am zărit un bătrân chel, îmbrăcat cu o tunică roșcată, jucându-se cu mingea printre băieți pletoși", "în vreme ce admiram aceste rafinamente"165). De fapt, perspectiva asupra descrierilor pare ea însăși malițios efeminată, într-atât de iscoditoare și părtinitoare dovedindu-se. Parodia se îndreaptă aici și împotriva omniscienței caracteristice epopeii, întrucât surpriza, ca element de rupere, de fragmentare a unei narațiuni aparent lineare survine de la început. Pregătindu-i o intrare măreață amfitrionului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată de aplauze din partea gazdelor și de comentarii malițioase din partea comesenilor, când nu de vreun politicos refuz) felurilor principale de mâncare și băutură servite la cină, precum și înșiruirea modalităților de distracție și amuzarea oaspeților. Structura respectă logica internă a gradației: portretizarea amfitrionului și descrierea casei sale se petrec o dată cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
păstrăm un număr îndeajuns de mare de cuvinte pentru a aminti originalul de unde au fost împrumutate"280. Totuși, finalitatea parodiei se schimbă, ea nemaifuncționând ca o imitație răzbunătoare a originalului cu care intră într-o alertă și atentă polemică, adesea malițioasă, ci reducându-se la "un împrumut de cuvinte" exacte dintr-o operă cunoscută, pe care scriitorul le introduce în opera proprie, îmbogățindu-le cu noi semnificații pe structura veche, schematizată. Acest lucru s-ar realiza doar după o selecționare prealabilă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
supune textul deriziunii, fie și numai pentru a ieși din impasul în care se află în lipsa unui subiect mai valoros. Deși poate uza de comic, de ironie sau umor, parodia literară nu rămâne tributară nici uneia dintre aceste formule. Natura ușor malițioasă a unor parodiști nu se extinde, prin urmare, asupra întregii literaturi de acest gen. Deseori, rescrierea unor texte se petrece în spiritul omagierii modelului, vizând aducerea la zi a lecturilor unor autori canonici, chiar dacă situați la o distanță temporală considerabilă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
critic construit pe ironie, procedeu care semnalează tocmai distanța existentă între autor și obiect. O distanță nu de ordin afectiv, dar una aproape palpabilă, oricum inevitabilă, produsă de trecerea timpului și de schimbările epistemologice. Ironia patrașiană nu este una dizolvantă, malițioasă, care face un spectacol din înțeparea "imposturilor" ca să-și ridice astfel piedestal. Deși este și o opțiune stilistică, ironia practicată în critica lui Antonio Patraș ține de reflecția asupra eticii actului critic. E o ironie inclusivă, învăluitoare, înțelegătoare, justificativă, care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dânsei de partid... Dacă ai fi întrebat ce fel de doamnă este și dacă „Doamna” este o „Doamnă” de când e ea, nu cred că ți-ar fi răspuns nimeni din cei care o cunosc, decât cel mult cu un zâmbet malițios din colțul gurii. Cică odată, doar unul singur, a zis ceva, dar nici măcar aceluia presa a hotărât să nu-i dea numele, pentru a-l proteja... de eventuale „poșete” ministeriale în cap! „Da, bună întrebare și plină de substrat”, a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]