1,516 matches
-
aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit! Da, dacă trebuia să pice cineva prost în toată povestea asta, aia nu putea fi decât draga și buna de Eva, cu apucăturile ei tiranice și mania ei pentru ordine! O să se chinuie ceva să-i explice totul doamnei Mottram și vecinilor. Ideea îl făcu pe Wilt să zâmbească. Și pe viitor chiar și cei de la Tehnic vor trebui să-l trateze diferit, cu mai mult respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să priceapă cum de ajunsese o doamnă așa grasă și în pielea goală - fiindcă lințoliul tot cădea de pe ea -, o doamnă... nu, în mod cert nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase, tocmai la el în casă. — Asta e tot, fiica mea? bâigui el atunci când Eva își epuiză în cele din urmă repertoriul. — Da, părinte, scânci Eva. — Slavă Domnului! exclamă cu înflăcărare părintele St John Froude. Apoi se întrebă ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
articole. Corect? Corect. Ca polițiștii ăia latino-americani care decid să-și facă și ei bandele lor, să-i mierlească pe pungași, dar în calitate de persoane particulare, cu experiență de polițiști. Buun. Numai că dumneata ai și alte pasiuni... Era să zic manii, iartă-mă. Deci, cercetezi... Scrutezi trecutul ca să uiți prezentul sau să-l înțelegi mai bine. Mă rog, nu-i treaba mea. Treaba este, însă, sau poate deveni, și a mea. Să ne ocupăm, adică, amindoi, cu intenții diferite, de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici nu ar fi auzit de existența unor asemenea casete. Greu de crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am vorbit, tinere“, asta murmura. Cadespărțire! Dacă vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din câte spunea Tom, Harry a început să plângă și tot restul serii a vorbit despre Flora, amintindu-și ultima zi chinuitoare pe care o petrecuse cu ea înainte de a intra la pușcărie. Fata era iar în plină criză, pradă maniei care avea, în cele din urmă, să o arunce în spital a treia oară, dar suficient de lucidă ca să îl recunoască pe Harry ca fiind tatăl ei și să-i vorbească în fraze logice. Nu se știe unde, dăduse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu nevasta În lume, În raport cu el, ea șochează — A, da! Am auzit că e infirmă! — Dimpotrivă! E prea tânără, prea sănătoasă și oricine Îi vede alături n-are cum să nu se Întrebe: ea ce Îi e nepoată? Strănepoată? Fiică? -- Mania celebrităților, să se Însoare târziu și nepotrivit! Ți-amintești filmul ăla cu Goethe, câte prințese, câte ducese a avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sporgersi! Și niște unii să-mi care bufnind și trăsnind valiza grea a unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H, intra În panică: — Dragii mei, scuzați-mă, acum observ că s-a Întunecat și n-am dat telefon la Christa! Și/Sau: — Dragii mei, nu pot la ora aceasta, mi-e imposibil acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avânt moralizator masochist. Ce tâmpit pot să fiu! N-am să pricep vreodată ce plăcere ai să te pui la mintea unui biet animal. Ie păcat de Dumnezeu să ne batem joc. Atâta balamuc, pentru ce? Ca să-ți satisfaci o manie proastă. Și parcă tot dinadins o faci. Mă vezi că vreau să discut cinci minute liniștit cu băiatu’ ăsta? Cinci minute și plecăm. Vă lăsăm să vă hârjoniți până vă umpleți de sânge. Ați înnebunit?! Ce dracu’ aveți?! Strigase. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette nu dispune de mijloacele necesare ca să plătească, permanent, un specialist În Persia. Dar, dacă acceptați să vă ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ai chef să râzi? Ei, ia zi.” „Da.” „Atunci ascultă o altă poveste. La etajul doi stă, după cum știi, doamna Ianu. Vizavi de Edi Marghidan, prietenul tău. Ea a avut odată o criză de paranoia. Paranoia, înțelegi?” „Paranoia?” „Ei da, mania persecuției. Asta înseamnă: să te simți persecutat, chiar dacă de fapt nu există motive... Într-o noapte, a venit sus la noi, cu ochii ieșiți din orbite, ca o nebună. Cineva încearcă s-o otrăvească, zicea, otrava se scurge deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În memorie, obiceiuri proprii aduse din lumea exterioară, manii care erau doar ale lui, ca de exemplu un anumit funcționar pensionat care În fiecare zi simțea nevoia să-și spele În profunzime periuța de dinți pentru că nu suporta să vadă În ea resturi de pastă de dinți sau acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad petendem pluviam, ca să cerem ploaie, traduse catolicul, Nu vom ajunge noi chiar până acolo, aceste procesiuni n-au făcut parte niciodată din maniile pe care le cultivăm, zâmbi din nou protestantul. Și noi, Întrebă unul dintre filozofii optimiști pe un ton care părea să anunțe apropiata sa intrare În rândurile aripii opuse, ce vom face de acum Încolo, când pare să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pînĂ la urmă cultura e mai bună decît religia, credea domnul Packard. Dar asta nu era decît o părere. Totuși, oamenii păreau Înnebuniți după religie. Dar chiar și el Își dădea seama că-i vorba de mai mult decît o manie. — Chiar că-i prinde, Îi spusese cîndva lui Nick Adams. Tre’ să fie ca un fel de carusel, doar că totul se-ntîmplă-n capul lor. Studiază și tu chestia asta cînd ai chef și zi-mi ce crezi. Dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care vin dimineața să deretice Încăperile, și un bătrân alcoolic, care ține loc de hamal și le aduce clienților băutură În camere când ei sună. Alcoolizat, insist, și arteriosclerotic: a fost un chin să-l interogăm. Portarul susține că are mania fantomelor și că deja i-a băgat În sperieți pe unii clienți. Ieri-seară pe la zece, portarul Îl vede pe Ardenti Întorcându-se Însoțit de două persoane, cu care urcă În cameră. Aici nu zice nimeni nimic nici dacă cineva Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tezaurul familiei del Dongo, abandonat de Mussolini În timpul ultimei lui fugi, că el identificase locul, că erau suficiente câteva zeci de milioane pentru doi Înotători subacvatici și un motoscaf... După ce luase banii, se volatilizase. Acum dumneavoastră Îmi confirmați că avea mania comorilor”. „Și acel Rakosky?” „Am controlat. La Principe de Savoia a tras un Rakosky, Wladimir, Înregistrat cu pașaport francez. Descriere vagă, domn distins. Aceeași descriere cu a portarului de aici. La agenția Alitalia s-a dovedit că era programat azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la etajul șapte, Sandu, vecinul meu, Nicușor de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și rușinos, dar avea mania de-a povesti oricui despre vaporul Titanic, care, zicea el, era mai înalt decât trei blocuri puse unul peste altul și avea o mie de elice. Mimi creștea un arici și colecționa cutii de țigări străine, unele făcute din plastic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de bere. - Dacă ți-e sete, continuă Petrescu, vino la mine, în laborator. Am întotdeauna o sticlă de bere rece. - Nu, mulțumesc, nu mi-e sete. Dar pentru că veni vorba de tovarășul Năstase și de individul cu pelerină... - Asta e mania lui, a lui Zevedei, îl întrerupse Petrescu : să poarte pelerina lui unchiu-său, colonelul. - Tovarășul Ulieru bănuia că a furat-o de la Muzeul Amatei. - Nu, n-a furat-o. Unchiu-său, colonelul, a fost în armata austro-ungară. A murit foarte bătrân, aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la masă. - Sau, mai bine, să-l întrebăm pe Stephen, adăugă îndreptîndu-se spre tejghea. Se întoarse cu un tânăr slab și neglijent îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede, poate, că am o dicțiune mai bună - să declam: Ce facem cu Timpul? Marea lui descoperire ar fi aceasta: că întrebarea: "Ce facem cu Timpul?" exprimă suprema
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
omenește cu mine. — Tu te porți omenește cu mine? — Încerc. Te iubesc. — Ăsta-i lucrul cel mai pervers dintre toate, faptul că mi-l repeți întruna, când în realitate nu-i adevărat; eu am nevoie de dragoste sinceră nu de mania asta a ta afurisită, nevoia de a-ți impune puterea, care e doar o scuză, îți închipui că dacă-mi repeți că mă iubești asta te scutește de orice altceva și te poți purta cu mine cum îți place. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
datează din secolul al XVIII-lea erau dotate cu o aripă specială destinată băilor particulare și tratamentelor. În secolul al XIX-lea, acestea au fost mutate în interiorul Institutului și considerabil reduse după construirea Băii Interioare. După Primul Război Mondial, când mania curelor balneare era în mare vogă, Consiliul Municipal a luat hotărârea de a investi fonduri într-un nou edificiu și de a extrage profituri mai mari de pe urma științei. „Camerele din Ennistone“ cuprind cabinete de consultații, birouri, săli de masaj, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
necesar să se decreteze din când în când câte o pauză, în mod ostentativ, printr-un fel de complicitate socială. Aceste „pauze“ au îmbrăcat forme foarte variate, ivindu-se uneori pur și simplu (cel puțin la început) sub deghizarea unei „manii“ predominante, care a fost considerată drept simptom al unei adânci tulburări psihice sau morale. Cu câțiva ani în urmă, de pildă, a izbucnit brusc o pasiune pentru tălmăcirea visurilor, apoi pentru experiențe telepatice, ședințe de spiritism, scrisul sub dicteu automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în apropiere de Kings Cross), baia era un fel de cameră de penitență, murdară și, probabil, cu neputință de curățat, folosită de numeroșii locatari masculini. Baia lui Greg și Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răsturnare incontestabilă a tuturor valorilor, și prin aceasta se pregătește un nou mod de a exista cu celălalt. De altfel, este interesant de notat că în aceste momente nu în funcție de idei, ci mai degrabă de pasiuni, de emoții, chiar de manii se organizează existența individuală și socială. "Manii" ce permit, ca de obicei, acomodarea la viață, ceea ce face să știm de asemenea a ne acomoda cu viața. Astfel, de la Sfântul Toma din Aquino la O. Spengler, a fost gândit rolul habitusului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aceasta se pregătește un nou mod de a exista cu celălalt. De altfel, este interesant de notat că în aceste momente nu în funcție de idei, ci mai degrabă de pasiuni, de emoții, chiar de manii se organizează existența individuală și socială. "Manii" ce permit, ca de obicei, acomodarea la viață, ceea ce face să știm de asemenea a ne acomoda cu viața. Astfel, de la Sfântul Toma din Aquino la O. Spengler, a fost gândit rolul habitusului: ajustare la mediul natural și, plecând de la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
X,11); J Junona: p. 261 (I,XVII,15); Jupiter: p. 205 (I,IX,7); p. 261 (I,XVII,14); L Laelius: p. 155 (I,IV,2); Licurg: p. 415 (II,XVII,8); Lucan: p. 351 (II,VII,16); M Manii: p. 149 (I,III,6); Menandru: p. 141 (I,II,8); Menelaus: p. 177 (I,VI,37); Minerva: p. 169 (I,VI,11); N Nasica: p. 155 (I,IV,2); Nestor: p. 153 (I,III,15); Ninus: p. 361 (II
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]