1,979 matches
-
Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi un straniu metisaj Între un capot, un halat de baie și o manta din armata rusă. Papucii matlasați se asortau la perfecție cu o beretă din lînă, cadrilată, cu ciucure și baretă. — Sper că nu te-am scos din pat, am zis eu. — Da’ de unde. Abia mă apucasem să spun „Doamne, Doamne, ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
președinte american mare amator de vânătoare și de atunci toți ursuleții de pluș din America se numesc Teddy; Bolivarul, Napoleonul și Ludovicul sunt monezi (unele Încă mai circulă); amiralul englez Vernon a fost poreclit mai Întâi Grog pentru că purta o manta ordinară din gros grain, iar când nu a mai avut destul rom pentru marinarii lui și l-a Îndoit cu apă a făcut să se nască băutura numită grog; moșierul englez Boykott și-a jignit vecinii și a fost pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș sau un sat. În fața unui mormânt care, judecând după casca metalică așezată pe grilajul pitic de lemn, pare să fie mormântul unui soldat se află, În picioare, echipat cu o manta lungă până la pământ și purtând o cască mare de metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e tânăr, are o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urlând, celălalt are ochii Închiși ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu toate, este foarte tânăr și are o coafură bogată de culoare neagră. Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva În sus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urît nelegiuirea. 10. Și iarăși: "La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul, și cerurile sunt lucrarea mîinilor Tale; 11. Ele vor pieri, dar Tu rămîi, toate se vor învechi ca o haină; 12. le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfîrși." 13. Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: "Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?" 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Galatia, Tit în Dalmația. 11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu, și adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă. 12. Pe Tihic l-am trimis la Efes. 13. Cînd vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa la Carp, și cărțile, mai ales pe cele de piele. 14. Alexandru căldărarul mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. 15. Păzește-te și tu de el, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
ridicol, cu flori roșii la pălărie. Doctorul Rim - cronicar de modă și expert feminin - era plin de noutate pentru Mini. în adevăr, buna Lina cumpăra la întîmplare azi o rochie gata și neîncercată, verde sau albastră de obicei, mâine o manta de mătase sau de catifea, după sezon, și pălării care se nemereau, e drept, cu flori sau pene roșii. Acea licărire da poate vreo veselie ochilor ei fixat: de obicei pe orizonturi așa de tenebroase în profesia moșitului perpetuu, sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ținut de capul lui! explică Lina lui Mini, în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi pe Eliza? atrase atenția Doru. în fundul automobilului mare, capitonat cu piele de căprioară, ca și cum Hallipa și-ar fi jertfit toată prada vânătorească, sta o momâie acoperită de mantale, pleduri și voaluri. - E atâta praf! explică peltic doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?" "Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire! 8. De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe hainele celor ce trec liniștiți și n-au gust de război. 9. Voi izgoniți din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luați pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor. 10. Sculați-vă și plecați, căci aici nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
lor pentru ei și pentru fiii lor, și a amestecat neamul sfînt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintîi care au săvîrșit păcatul acesta." 3. Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîșiat hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă, și am stat jos mîhnit. 4. Atunci s-au strîns la mine toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfîșiate, am căzut în genunchi, am întins mîinile spre Domnul, Dumnezeul meu, și am zis: 6. "Dumnezeule, sunt uluit, și mi-e rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
convins că urma să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi auzit. Peste manta purtam o șubă lungă, căptușită cu blană de oaie, peste bocanci Încălțasem niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grămada pestriță de civili și soldați, cu gând să cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni nu voise să le ia bani, așa că Înghesuise fiecare pe sub manta jumătăți de pâine caldă care Îi făceau să lăcrimeze de poftă. Abia terminaseră de ascuns hrana și tocmai se pregăteau să alerge ca să-i prindă din urmă pe ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu Foameangât, care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țevii, rotație care, dacă ar fi continuat, ar fi plimbat cătarea Înaltă și prin dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gândiră imediat că Ito mințise ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace. Peste roba de culoare galben-deschisă, Kanbei purta o armură cusută cu fir verde pal și o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era scund, cam de un metru și jumătate, și mai ușor decât media, astfel că oamenii care-l purtau nu făceau eforturi și nici el nu stătea înghesuit. Curând, de dincolo de poarta palisadei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de miazănoapte. Părea al unui oblon de fereastră care se deschidea repede. Crezând că era Nobunaga, se opriră, privind spre dormitorul întunecat. Singura persoană din cameră, însă, era o femeie îmbrăcată într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însă, chiar dacă mai sunt murdare din luptă, prefer să fiu plimbat cu ele. Dacă, însă, Seniorul Hideyoshi îmi va permite să port un kimono nou, aș dori ceva puțin mai potrivit. — Am să-l întreb. Care ți-e dorința? — O manta roșie, cu mâneci largi și model în relief. Pe dedesubt, un kimono de mătase roșie, cu broderie de argint. Genba nu-și cruța cuvintele. — Nu e un secret pentru nimeni că am fost capturat de țărani, legat și trimis aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
agreabile trăsături ale lui Genba. Când Hikoemon îi reproduse dorințele sale lui Hideyoshi, acesta ordonă să fie trimise imediat hainele. Sosi și ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și legă părul. Apoi, îmbrăcă kimonoul roșu și, pe deasupra, mantaua cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
miilor au pornit astfel să suie chivotul legămîntului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei. 26. Cînd a ajutat Dumnezeu pe Leviți să ridice chivotul legămîntului Domnului, au jertfit șapte viței și șapte berbeci. 27. David era îmbrăcat cu o manta de in subțire, tot așa erau îmbrăcați toți Leviții, care duceau chivotul, cîntăreții și Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreți, și David avea pe el un efod de in. 28. Tot Israelul a suit chivotul legămîntului Domnului cu strigăte de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă." Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliți. 25. Ei au zis: "Ți le vom da cu plăcere." Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26. Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur, și hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cădea să-l încălzească. 20. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego, și să-i arunce în cuptorul aprins. 21. Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor, și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. 22. Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii, care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. 23. Dar acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]