2,098 matches
-
metri de zăpadă înghețată? Flori de zăpadă și gheața s-au găsit din belșug și la ferestre și doar trebuia să întinzi mâna, să le atingi, pentru că ele să se prelingă, sub formă de lacrima pe geamul înghețat. Învesmântate în mantii de gheață, ca niște fantome gheboșate, au fost și mașinile și coșurile de gunoi stradale și copacii și stâlpii cu sârmele de electricitate. Ce să-i oferi femeii iubite, mamei, soției sau chiar fetiței? Dar cum oamenii se adaptează rapid
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
de Șpriț. Un excelent ascultător, spre deosebire de nevastă, soacră sau, de ce să nu o spunem, chiar copii. Însă, la unul din virajele scurte executate pentru a evita șanțul, în fața lui Țonel apăru o namilă cu armură neagră și un fel de mantie deasupra, iar la brâu cu o spadă îngrijorător de lucitoare. Un fior rece fugări fără drept de apel aburii benefici ai băuturii, iar prin capul golit de sânge al nefericitului Țonel trecu umbra unui gând: - Am belit-o! Le-a
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
ce mă mai speriași, breee! Cre’am că mă spinteci cu șpanga aia și mi se făcu pielea ca dă găină, breee! Dă o țâgare’ să-mi reviu, da’ bagă una așa mai meseriașă că văd că ești în bulan! Mantia neagră a uriașului foșni nervos, iar vocea metalică se făcu din nou auzită, parcă mai apăsat: - Ființă, eu nu fac daruri de nici un fel, mai ales din aceste ispite care te duc pe calea pierzaniei! Spune! Primești, au nu, harul
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
întră în trepidaj, iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi și ea încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriașe și Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torță noaptea adâncă. - Bă, tăticu’ le dădu la polițai și mașină de zburat! Acu’ nu mai avem scăpare, fraților, gândi, destul de
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1718 din 14 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 14 Septembrie 2015 , ora 18.30 ”Hai, Moarte, să bem o cafea, Ți-o fac cu caimac, aromată, Mai leapădă-ți coasa cea grea Și mantia asta ciudată...” 7 Septembrie 2015 Corneliu Vadim Tudor Sunt beat de supărare, nu de vin, Iancule- Avram, mi-e inima beteagă, A mai plecat din viață un „șovin Ce și-a iubit ca tine țara întreagă, A mai plecat din
A MAI PLECAT DIN VIAȚĂ UN TRIBUN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347143_a_348472]
-
străpungă cu sulițele în închisoare. Și văzând soldații venind către el, Dimitrie și-a ridicat mâna dreaptă și a fost străpuns în coastă, asemenea Mântuitorului pe cruce. Unul din slujitorii săi credincioși, pe nume Lupul, primise de la Dimitrie inelul și mantia sa, pe care înmuindu-le în sângele sfântului, a făcut cu ele multe vindecări. Și răspândindu-se vestea, multă lumea îl căuta luând de la el vindecări de numeroase boli. Împăratul poruncește ca și lui să i se taie capul. În urma
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347180_a_348509]
-
gări din metropola moldavă, Iașul marilor personalități culturale românești, precum Eminescu, Creangă, Sadoveanu și multe alte genii ale culturii românești. Dimineața, când zorile băteau în geamurile trenului de noapte, mă aflam prin zona Vasluiului. O dimineață rece, învăluită într-o mantie densă de ceață și răcoare, exact ca și în dimineața de șapte martie când vizitam Iașul pentru a doua oară, prima dată fiind la vreo doi ani de la devastatorul cutremur din șaptezeciși șapte. Condițiile existente atunci m-au făcut să
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
ci din întreaga Moldovă, Parcul Copou. Plimbarea prin parc devine pentru oricare vizitator cu o inimă zburdalnică și visătoare, indiferent de vârsta ce o are, de un romantism cuceritor. Doar aleile sunt curate, în rest totul este acoperit de o mantie groasă galben-roșietică, foșnitoare, iar în timp ce ochii avizi de frumusețe se plimbă de la o statuie la alta, să vezi pe cine reprezintă, frunzele obosite de timpul petrecut aninate de crengile arțarilor, teilor, stejarilor, sau gorunilor, pornesc într-un zbor lin, să
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZBUCIUM Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
seri târzii,Să uit că mă poți ține trează... XVII. ZBUCIUM, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011. Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără zgomotul din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
după un timp de gândire. ). Și, pentru că orice clipă de zăbavă Pierzanie adduce, degrabă Plecați spre țara voastră însorită Unde vă așteaptă o soartă fericită. LICINIUS Stăpână slăvită! Îți datorăm viața noastră, chinuită! ( Se apropie spre a-i săruta poalele mantiei lui Dochia. ). DOCHIA ( Se împotrivește.). Acest semn mi-a pătruns în fire, Trezește în sufletu-mi o neîncercată fericire, 22 Să ști că fapta mea nu e îngăduită și e mare păcat, N-ar faceo nici cea mai de pe urmă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357391_a_358720]
-
în Dumnezeu pe care-L respectă. Exceptând hrana spirituală care include cultivarea frumosului și al artelor a apărut în societate civilizată un nou tip de hrănire. Aceea mondenă. Omul civilizat nu se înveșmântează în „țoale”. O togă de mătase, o mantie de purpură sau echivalentele lor de astăzi un costum Armani, o poșetă Guci sunt obligatorii pentru ținuta omului civilizat chiar dacă morala găunoasă acceptă și practică minciuna furtul și înșelătoria. Vai de sărmanii (mizerabilii) care nu cumpără un iaht, un bolid
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
cuvinte flux magnetic se-avântă / hrană pentru spirit lumină lină” („Axiome sacre”, sonetul 90, pag. 93). Meditația personală, de-o noblețe plastică, pliată pe-un decor de iarnă din Bruegel cel Bătrân, se împletește surprinzător, constant cu conștiința poetică și mantia lirică a poetului, între luciditate și fantezie, între calcul matematic și risc ipotetic. Alteori, sonetele din „Cântecul reginei” induc semantic spre o mistică aparent cazonă, dar au reverberații existențiale prin condițional-optativul implorării divine, deoarece domnul Aurel M. Buricea este creștinul
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
ale literei P una din ele fiind întoarsă ca în oglindă fiind identice cu cele de la centură. Sclavul îi puse apoi o altă centură la șold unde sabia scurtă gladius fu atârnată. Apoi urmă coiful cu pana de struț și mantia din lână roșie care fu prinsă de două ornamente de aur. -De ce n-au sunat cornurile? întrebă procuratorul aparent calm. -Fiindcă o parte din soldați sunt de negăsit, spuse Brassus care își mai revenise între timp. Cineva sună însă
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
alb, strălucitor, cu sclipici de zăpadă din loc în loc și îngust. De o parte și de alta a drumului nu se vedeau decât pomi, parcă plopi, că prea erau înalți și drepți ca niște lumânări. El era îmbrăcat într-o mantie auriu-argintie foarte strălucitoare, nu există pe fața pământului asemenea culoare și așa strălucire. I-am reținut cuvintele pe care le-a rostit și nu le voi uita până când voi pune mâinile pe piept. Cuvintele Lui sunau cam așa: “Pregătiți-vă
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
-i răspunde visătoare, în întreaga ei splendoare. Dintre nori, palida Luna îi privea înfrigurata și gândea că mândrul Soare o iubise altădată. Gelozia o cuprinde și dispare iar în nori, pregătită să-i surprindă făcând amor până-n zori. Trena-i - mantie cu stele, tot argintul prins în păr, raze-n platina o-mbracă, o regină-ntradevăr. Din înaltul boltii, Luna privește surprinsă-n mare, unde își vede doar chipul în oglindă lucitoare. În adâncuri, dormitoare din scoici și alge de mare puse
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]
-
făcând din sevă dulceață, aromă, culoare. Tronând carul alegoric apăru toamna bogată etalându-și trei medalii din aur, argint, aramă... Roadele au fost culese, a fost un festin cu bucate multe, alese, stropite cu vin. Iată, iarna - o regină - în mantie de hermină, ce sosește chiar acum, în ajun de Crăciun. Pentru marea sărbatoare, a nașterii lui Isus a-nceput fulgi albi să cearnă troienind dinspre apus. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
ivit din spatele arborilor. Zânele au venit însoțite de animalele ascunse în desișuri. Atmosfera se anima, pe măsură ce marile entități ale creației se materializau. Spiritul Focului păstrează căldura din inima naturii. Ținând o torță aprinsă, se opri la stânga sicriului... Spiritul Aerului, în mantie de stele, cel care creează inteligența ființelor, s-a postat la capul regelui, aducând Cartea Cunoașterii... Spiritul Apei, însoțit de naiade, sirene, ondine, menține prospețimea lumii. A depus la picioarele regelui pocalul cu conținut secret. Spiritul Pământului-certitudinea materială, așezat în dreapta
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
face temnicierul acum? ZADA ( Privind pe fereastră.). E vessel, se uită pe drum. Alături e vraciul, ghicește la toți pe rând, Așa că nici o bănuială nu le trece prin gând. DOCHIA Atunci ... fie ce o fi! ( Își aruncă pe umeri o mantie neagră.). ZADA ( Veselă. Se înveșmântă la fel.). Alături de tine, Dochia, și-n ultima zi! DOCHIA Iartă-mă iubite tată! Îți încalc judecata dreaptă. M-a sărutat pe obraz o rază de lună, Zefiru povestindu-mi în plete îmi pune cunună
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
de pește) s-a putrezit, iar pe alocuri se văd găuri prin care pătrunde sorele dimineții, mă trezește din visare, iar din pulbere irizată de curcubee văd cum se întrupează ZÂNA DORULUI care mă atinge cu faldurile de argint ale mantiei regale, îmi dă un sărut pe fruntea îmbrobonată, iar eu cânt cu vocea sufeltului o melodie ce-mi sfâșie întreaga ființă: „Stau în genunchi, mă uit în mine,/ văd buzele inimii/ sărutând povara dimineții/ din plânsul tăcerii/ cu care mă
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA MEA FRUMOASĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului IARNA MEA FRUMOASĂ Nu te-am văzut, de-acum un an În mantia pufoasă. Vii pe pământ amerian, Tu, Iarna mea frumoasă! Te-am îndrăgit de copilaș, Când întindeai un voal Imaculat, ca de mătasă, Pe plaiul meu natal. Trecut-au anii, s-au topit Ca fulgii tăi căzuți în palmă, Iar viața
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
În năpraznicul iureș a firii mele care sunt uneori, învăț să-mi mărturisesc dragostea. Cuvintele mele ajung în tine, în adâncul minții tale. Acolo se aprinde focul, în seninul înățimilor tu mă poți transforma prin numire/chemare, învelindu-mă în mantie de purpură, ascunzându-mă, taină în tine. Mă cunoști, îmi simți prezența. De mă poți numi devin Femeia ta în veci. Chemările mele sunt spirale ce pleacă din vârfurile degetelor când conturez limitele universului, pentru a nu te rătăci. Întoarcere
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
În năpraznicul iureș a firii mele care sunt uneori, învăț să-mi mărturisesc dragostea. Cuvintele mele ajung în tine, în adâncul minții tale. Acolo se aprinde focul, în seninul înățimilor tu mă poți transforma prin numire/chemare, învelindu-mă în mantie de purpură, ascunzându-mă, taină în tine. Mă cunoști, îmi simți prezența. De mă poți numi devin Femeia ta în veci. Chemările mele sunt spirale ce pleacă din vârfurile degetelor când conturez limitele universului, pentru a nu te rătăci. Întoarcere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
În năpraznicul iureș a firii mele care sunt uneori, învăț să-mi mărturisesc dragostea. Cuvintele mele ajung în tine, în adâncul minții tale. Acolo se aprinde focul, în seninul înățimilor tu mă poți transforma prin numire/chemare, învelindu-mă în mantie de purpură, ascunzându-mă, taină în tine. Mă cunoști, îmi simți prezența. De mă poți numi devin Femeia ta în veci.Chemările mele sunt spirale ce pleacă din vârfurile degetelor când conturez limitele universului, pentru a nu te rătăci.Întoarcere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]