665 matches
-
Nadejda Mihailovna Mountbatten, Marchiză de Milford Haven (28 martie 1896 - 22 ianuarie 1963) a fost a doua fiică a Marelui Duce Mihail Mihailovici al Rusiei și a soției sale morganatice, Sofia, Contesă von Merenberg. A fost sora mai mică a contesei Anastasia de Torby
Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven () [Corola-website/Science/325375_a_326704]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
rege al Spaniei. Julie, desi regina a Spaniei n-a locuit niciodată acolo, preferând Mortefontaine în Franța. A fost ținută la curent cu aventurile amoroase ale soțului ei cu contesă de Jaruco, Teresa de Montalvo și Maria del Pilar Acedo marchiza de Montehermoso. După înfrângerea armatei lui Napoleon în Bătălia de la Vitoria la 21 iunie 1813 și intrarea trupelor aliate în Paris în anul 1814, Julie a cumpărat castelul Prangins din Elveția, în apropiere de Lacul Léman. După Bătălia de la Waterloo
Julie Clary () [Corola-website/Science/324102_a_325431]
-
vestejise prea de timpuriu fațada. Intrarea principală era apărată, cum se obișnuia acum patruzeci de ani, de un evantaliu de sticlă brumată. Câteva trepte de piatră, înverzite de mușchi și purtând pe lături mari ghivece de flori, duceau la o marchiză cu geamurile de sus colorate”". Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii sunt lipsiți de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Printre aceștia
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Isabella I (n. 1172 - d. 5 aprilie 1205) a fost regină domnitoare a Ierusalimului începând cu 1190/1192 și până la moartea sa. Prin cele patru căsătorii, a fost succesiv Lady de Toron, marchiză de Montferrat, contesă de Champagne și regină a Ciprului. A fost fiica lui Amalric I al Ierusalimului și a celei de a doua soții a acestuia Maria Comnena, fiind astfel soră pe jumătate cu regele Balduin al IV-lea al
Isabella I a Ierusalimului () [Corola-website/Science/324249_a_325578]
-
(cca. 1194 - 17 iulie 1270) a fost marchiză de Namur de la 1229 la 1237, una dintre fiicele împăratului Petru al II-lea de Courtenay de Constantinopol și al Yolandei de Flandra. Margareta (numită Sybille în unele surse) s-a căsătorit prima dată cu Raoul senior de Issoudun, în
Margareta de Namur () [Corola-website/Science/324379_a_325708]
-
ca doamnă de Châteauneuf-sur-Cher și de Mareuil-en-Berry în 1216. Imediat după moartea primului soț, Margareta s-a recăsătorit cu Henric I, conte de Vianden, fiul lui Frederic al III-lea de Vianden și al Mechtildei de Neuerburg. Margareta a devenit marchiză de Namur după moartea fratelui ei Henric al II-lea de Namur, din 1229. Împreună cu Henric de Vianden, Margareta a cârmuit în Namur până în 1237, când marchizatul a fost transferat către fratele ei, Balduin, care încă era împărat la Constantinopol
Margareta de Namur () [Corola-website/Science/324379_a_325708]
-
de Mailly, Prinț d'Orange. Ea a devenit mama a cinci fete dintre care patru au devenit metrese ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Singura dintre surorile "de Nesle" care nu a devenit metresa a regelui a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima sora care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, insă Mărie Anne, cea mai mică și frumoasă, a avut cel mai mare succes în maipularea regelui. De asemenea, Armande Félice a
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
personalul Ducesei. Câteva din femeile care mai târziu au ajuns favorite ale regelui Ludovic al XIV-lea au fost doamne de onoare la Palais-Royal: Louise de La Vallière, care a născut aici doi fii ai regelui, în 1663 și 1665; Françoise-Athénaïs, marchiză de Montespan, care a înlocuit-o pe Louise; și Angélique de Fontanges, care a fost în serviciul cele de-a doua Ducese de Orléans. După ce Anne Henrietta a murit în 1670, Ducele s-a recăsătorit cu Prințesa Palatină, care a
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
vârsta de 32 de ani în 1759 și a fost mama lui Louis Philippe II d'Orléans, mai târziu cunoscut drept "Philippe Égalité". La câțiva ani după moartea Louisei Henriette, soțul ei s-a căsătorit în secret cu amanta sa, marchiza de Montesson, și cuplul a locuit la Castelul Sainte-Assise, unde el a murit în 1785. Chiar înainte să moară el a vândut Castelul Saint-Cloud reginei Maria Antoaneta. În 1785, Louis Philippe II d'Orléans i-a succedat tatălui său ca
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
7. Pe mormânt se poate citi epitaful: „Unconcerned, but not indifferent” ( „Detașat, dar nu indiferent” ). Arhivele sale au fost donate de văduva să Muzeului Național Francez de Artă Modernă de la Centrului Pompidou din Paris. "Marcel Duchamp" (1916), "Tristan Tzara" (1921), "marchiza Cesati" (1922),"Francis Picabia en grande vitesse" (1924), "Jean Cocteau" (1924),"Kiki de Montparnasse" (1926), "Antonin Artaud" (1930),"André Breton solarisé" (1930), "Lee Miller" (1930), "Salvador Dalí et Gală" (1936), "Juliet" (1945) (multe obiecte au fost create numai pentru a
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
sporirea adversității puternicului său cumnat. În ultimii ani de domnie, flota lui Gisulf s-a îndeletnicit cu pirateria, în special împotriva Amalfi și chiar a Pisei. Negustorii pisani, solicitați să îl slujească pe Papa Grigore al VII-lea pentru cauza marchizei Matilda de Toscana, au manevrat astfel lucrurile încât Gisulf a fost chemat la Roma de către papă, iar armata - adunată pentru a acționa împotriva stăpânirilor lui Robert Guiscard - a fost dispersată. Gisulf a devenit mai izolat ca niciodată, iar în vara
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
-Nesle (1712-1741), marchiză de Vintimille, a fost a doua dintre cele cinci faimoase surori "de Nesle", dintre care patru au devenit metrese ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Pauline Félicité a fost a doua fiică a lui Louis de Mailly, marchiz
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1666 - 1731), fiul faimoasei aventuriere, Hortense Mancini, nepoata Cardinalului Mazarin. Pauline Félicité a avut patru surori: Singura soră "de Nesle" care nu a devenit metresă a lui Ludovic al XV-lea a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima soră care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, însă Marie Anne a fost cea care a avut succes în manipularea regelui și care a deținut putere politică. Pauline Félicité a
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
foarte încântat să lase cuplul în pace. La 28 septembrie 1739, Mademoiselle de Nesle s-a căsătorit cu Jean Baptiste Félix Hubert de Vintimille, marchiz de Vintimille, conte du Luc, care s-a retras la țară după nuntă. Curând noua marchiză a rămas însărcinată cu regele. Madame de Vintimille a fost descrisă ca fiind mai înaltă, mai puternică și mai spirituală decât sora ei mai mare. Ea a fost mult mai ambițioasă decât sora ei mai mare și predecesoarea ei, Madame
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1666 - 1731), fiul faimoasei aventuriere, Hortense Mancini, nepoata Cardinalului Mazarin. Louise Julie a avut patru surori: Singura soră "de Nesle" care nu a devenit metresă a lui Ludovic al XV-lea a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima soră care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, însă Marie Anne a fost cea care a avut succes în manipularea regelui și care a deținut putere politică. Louise Julie a
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
s-a decis asupra surorii mai mici atât a Madame de Mailly cât și a Madame de Vintimille, Marie Anne, văduva marchizului de La Tournelle. În 1742, la un bal mascat Richelieu a prezentat-o pe Marie Anne regelui. Inițial, frumoasa marchiză a respins avansurile regale, ea având deja un iubit, tânărul duce d'Agénois. Ca urmare, Ludovic a conspirat cu Richelieu, care era unchiul lui d'Agénois, să scape de tânărul pretendent. Regele și-a trimis rivalul pentru a lupta în
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
în cel sudic. și-au primit numele de la navigatorul spaniol Álvaro de Mendaña care le-a descoperit în 1595 și le-a numit "Insulele Marchizului de Mendoza" în onoarea viceregelui de Peru, García Hurtado de Mendoza, marchiz de Cañete. Insulele Marchize sunt singurele zone de pe pământ unde se folosește fusul orar . Arhipelagul este alcătuit din 12 insule și câteva bancuri de nisip, care se împart în două grupuri distincte, atât din punct de vedere geografic, cât și cultural. De la nord, la
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]