1,626 matches
-
vecini, ei deveniseră entități fixe: stând la masă nemișcați, privind în gol, adulmecau supa (un cerc purpuriu) din care o secvență repetitivă de fum se ridica și dispărea la nesfârșit. Cele mai interesante momente din viața lui Samuel și a Margaretei se învârteau, de altfel, în jurul erorilor. Cei doi erau sănătoși și - credea exploratorul - nu se puteau îmbolnăvi nicicând. Doar oamenii pe care îi întâlneau și locurile pe care călcau puteau să nu fie în regulă câteodată. Desigur, aceste locuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
una deosebită. Decolaseră cu un Antonov vechi, creat de Samuel cam la repezeală, și, înainte de a se arunca în gol de la două mii de metri înălțime, priviseră pădurile și plantațiile de orezprin trapa deschisă a fuselajului; din cauza curentului, pielea de pe obrajii Margaretei fremăta ca un drapel. Săriseră - și programul deveni din nou extrem de complex. Vizibilitatea bună cerea descrierea extensivă a câmpurilor și satelor din depărtare, cu râul subțire și sclipicios vărsându-se într-o cascadă domoală, cu pădurile deasupra cărora zburau insecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și îi făcu semn să-și protejeze fața cu mâinile. Păsările mărunte le sfâșiară hainele în zeci de locuri și le răniră pielea palmelor și a feței. După ce aterizară pe solul sufocat de ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi unul din ei, mai solid, îl cără până la coconul criogenic. În brațele metalice și reci ale acestuia, Samuel leșină. Acum își amintea fără oprire: isteriile trecătoare ale Margaretei - nimic altceva decât juxtapunerea comportamentului agresiv peste cel afectiv. Desele ei răniri, vindecarea tot mai grea - expresia memoriei viciate. Bolboroselile vânzătorilor, pe care ei le luau drept dialecte locale - nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se mișcau încet, în traiectorii ce se repetau, pleoapele i se deschideau și se închideau cu rapiditate, iar tot ce putea el să facă era să-i selecteze niște peruci virtuale... Samusamusamusamusa - și sunetele astea interminabile ieșeau din gura unei Margarete blonde, a uneia roșcate, a uneia brunete cârlionțate, a uneia cu părul verde. Samuel anula consola și se trântea pe spate în nisipul fierbinte. Vocea blocată pe același grup de sunete continua să se amestece cu țipetele îndepărtate ale pescărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spate. Numele înjumătățit se pierdea în urmă, dizolvându-se în aerul umed. Înainta în direcția opusă apei, unde nu se întindea decât un deșert alcătuit din dune repetate la infinit. Se obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a aplecat cu atenție asuora unor fragmente din această carte, oferindu-mi sugestii de care am ținut, cu mare plăcere, cont. Am început să urăsc romanul acesta și mi-e frică. Sunt bolnav. Mi-e groază. Mihail Bulgakov - Maestrul și Margareta Partea întâi Un scriitor, ploaia și caruselul gândurilor Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită În albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea În regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, Încât ai senzația că ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru trepte și te găsești În pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu camere Înalte și largi, miroase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea în regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Cain și pe Abel, fiii lui, nu avea dreptul să-i știe. Thomas asculta uneori valsul valpurgic din Faust, de Gounod, Într-o variantă orchestrală. Ar fi vrut să Îl danseze la nesfîrșit, dacă ar fi avut o iubită. O Margaretă. În cîteva rînduri, Întîlnise femei care ar fi putut să-i așeze altfel viața. Dar niciodată nu-și pierduse mintea după vreuna din ele; așa erau iubirile adevărate, năucitoare, și, cel puțin o vreme, o dragoste nebună nu putea fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
una, și alta, mai ales ultima. Asta pentru acordurile primei părți, dumnezeiești. Pentru ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin negru, debordanți, cu gîndul la Margaretele lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt Faust și o altă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt Faust și o altă Margaretă, izbăviți, dogoritori. Pentru așa ceva, Thomas era gata să-și vîndă, de s-ar fi putut, sufletul; după o asemenea zi sau noapte de vals neîntrerupt, nu avea decît să fie dus, pentru totdeauna, În iad. Mai ales că pămîntul nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor... E, săraca de dânsa, spirit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sârmă. Îl trase în sus, cercul sări, lăsând poarta slobodă, îi căzu la picioare și se rostogoli, ca o vietate scăpată din lanț. Poteca era acoperită de ierburi și de tot felul de flori colorate, creasta-cocoșului, portolaci, coada-șoricelului, maci, margarete. Ce fel de anotimp o fi ăsta, ar fi trebuit să întrebe, văzând florile de primăvară deschizându- se alături de cele de toamnă. Dar în extazul care îl cuprinsese, călcând moale, ca pe un covor gros, nu era loc de nedumeriri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Unul din maiestrii tecnici ai acestui gen a fost fără îndoiala Scribe. Astfel în "Paharul cu apă" o întreagă intrigă a partidelor din Anglia se rezolvă tocmai printr-un "păhar cu apă". În "Poveștile reginei de Navarra " un manuscript al Margaretei de Valois e agentul conducător al întregei piese. Dar se știe că Scribe, care avea o nemăsurată bogăție de planuri, era totuși lipsit de poezia pasiunei; din care cauză principalul lui colaborator - Legouve - era acela care vorbea prin gura eroilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
truda-mi cât de cât; tot una mi-i/ Cu frunza or cu floarea de veți fi” Ibidem, p. 190. 677 David Wallace, op. cit., p. 337. 678 Din nou avem simbolistica albului și a luminii, pentru că în limba engleză daisy (margareta) este „ochiul zilei”, simbol al purității și al prospețimii. 186 Că-n lume orișicât vei fi cătând,/ Nu-i vei găsi perechea nicăirea:/ Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
truda-mi cât de cât; tot una mi-i/ Cu frunza or cu floarea de veți fi” Ibidem, p. 190. 677 David Wallace, op. cit., p. 337. 678 Din nou avem simbolistica albului și a luminii, pentru că în limba engleză daisy (margareta) este „ochiul zilei”, simbol al purității și al prospețimii. 186 Că-n lume orișicât vei fi cătând,/ Nu-i vei găsi perechea nicăirea:/ Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încărcată, incidentul e comentat ca o crimă a exploatatorilor. Șofer străin au și parveniții din Gaițele și doamna Colette îl ține la mare preț, respingând cu indignare ipoteza soacrei ei că ar fi în stare să mănânce cofeturile de pe coliva Margaretei: „Vai, mămițo, Ernest al nostru?” Soacra, acră dar realistă, o întreabă cu maliție dacă „Ernest al vostru e os domnesc”. Când dă de bani, Miza din Titanic vals își ia ca pașaport de ascensiune socială cățel și automobil. Fratele ei
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
apendicită și cred în cuțit precum în sfânta cruce. Altfel “îți găurește puroiul mățișoarele și mori în 24 de ore”! Doctorul curant face și el o previziune sinistră: dacă nu leapădă copilul, va muri la facere din cauza cordului slab. Frații Margaretei se grăbesc să îi comunice acest pronostic. Sunt în literatură și doctori drăguți precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele și vinul. Unei paciente ipohondre îi recomandă criptic H2O. Simpatic e și medicul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Nicolae Iorga, 33 un Tudor Vianu. Acest sentiment al datoriei împlinite sculptat în bronz de Ion Dimitriu - Bârlad concordă cu versurile poetului de pe soclu.” G.G. Ursu Secretar al Academiei Bârlădene (Din Bârladul odinioară și astăzi) * Sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad - bunicul Margaretei Pâslaru. „Dragostea mea pentru artă se trage de demult, de la bunicul, sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad, despre care intenționez să fac și un mini documentar - spunea recent într‐un interviu îndrăgita Margareta Pâslaru, marea noastră cântăreață a anilor 70 - 80, emigrată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cel care pune condiția să fie unul și același personaj și predictivul cu structură similară condiționalului, dar fără păstrarea identității între subiectul care prezice și subiectul celei de-a doua propoziții. Suscitînd atît acceptări entuziaste (adoptarea modelului la studiul Heptameronului Margaretei de Navarra), cît și critici (C. Bremond inter alii privind categoria eterogenă a verbului), acest model participă la constituirea unei gramatici a narațiunii, "bazată pe unitatea profundă a limbajului și a povestirii, unitate care ne obligă să ne revedem ideile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Totuși Yourcenar nu a abandonat cu totul personajele sale feminine de ficțiune, nici chiar femeile ei homosexuale. În Piatra filozofală ea include, deși în roluri minore, femei puternice homosexuale sau bisexuale ale epocii, care manipulează curțile și sóții. Apar astfel Margareta de Austria, Regenta Olandei, care este responsabilă de Tratatul de la Cambrai (1529) semnat în anul în care începe romanul, reprezentantă a sodomiei feminine pe atunci înfloritoare în nordul Europei. Yourcenar o înfățișează pe Margareta ca pe un echivalent feminin al
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Glasul roților de tren/ E o șoaptă cu suspine/ dac-ai să-l asculți mai bine/ Din oțel, din fier, din șine/Ai să le auzi cum se jelesc/. Așa ar suna azi doar puțin modificat în sensul adevărului, cântecul Margaretei Pâslaru, care a încântat cândva ieșirea din adolescență, a celor care suntem intrați bine în vârsta părului alb și candidați incontestabili la un loc de veci. Azi sunt din nou trist. Nu-mi vine nici să fac haz de necaz
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]