1,400 matches
-
port ca o fată cît stăm ascunși. — Stai liniștită. — La umeri și la picioare arătĂm la fel. — Spune-mi de lucrul Ăla pe care mai voiai să-l faci. Între timp pusese păstrăvii-n tigaie. Feliile de șuncă, Încîrligate și maronii, erau așezate pe o bucată de lemn - abia o tăiase din bușteanul pe care-l foloseau pentru foc. Amîndoi se lăsaseră ademeniți de mirosul păstrăvului care se prăjea În grăsimea lăsată de șuncă. Nick Întoarse peștii. Începuse să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întărească pe la margini. Observă cum se umflă și cum se formează textura gri a clătitei. O desprinse puțin de pe tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să sfîrÎie. O simțea grea, dar pe de altă parte o vedea crescînd ușurică, parcă plutind În tigaie. — Bună dimineața, Îi spuse soră-sa. Am dormit Îngrozitor de mult? — Nu, drăcușorule. Era doar În cămașa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pămÎnt. VĂzu cum Nick Își Încarcă arma și mai trage de două ori și de fiecare dată auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră. Colții aveau pete de sînge și el curățĂ o bucățică cu unghia, ca pe o ștampilă cerată, și și-o băgĂ În buzunarul de la cămașă. Ăsta fu singurul lucru cu care se alese de la elefant, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îndepărtat de șine și m-am uitat la lac, la cele două magazine și la adăposturile pentru bărci, la docurile lungi care Înaintau mult În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care apa țîșnea direct În sus, În lumina soarelui. Apoi jetul de apă cădea În bazin și În spate se vedea lacul vălurit de briză; mai erau malurile Împădurite și, legată de stîlpii docului, barca cu care veniserăm. Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de un verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce ajungeau să fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de a expune, ca să-l satisfacă pe contribuabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa roșie sau maronie, cum o fi fiind. Ai făcut bine că m-ai contrazis, așa era clar că am văzut-o numai În treacăt...” Eu tăceam, iar Belbo nu știa cum să Încheie. „O să-mi zici că am fugit din nou, ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brațe. A început să mă sărute și mi-a tras tricoul peste cap. Onoarea de bărbat m-a îndemnat să i-l dau jos și eu pe-al ei. Am continuat așa până am rămas goi. Îi simțeam mirosul închis, maroniu. Avea o carne ciudată, un fel de cauciuc elastic. Ea și Sabina aparțineau unor specii diferite. Credeam că Siegfried va fi prea derutat ca să poată înfrunta situația, dar în curând l-am simțit tare, la datorie. Adelina făcea mișcări haotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altele erau îngrozite că puteam fi mai țâțos decât ele. Din reveria pectorală mă smulseră boabele de orez în ploaie razantă peste ochii și urechile mele. Deci intrasem în rând cu lumea: aveam certificat de căsătorie sub formă de carnet maroniu, cu câteva pagini albe la sfârșit, unde puteam trece numele copiilor. Cele două Firide își reveniseră complet, zâmbeau, se pregăteau din nou de coafor. Mama soacră mă avertiză: ginerică, fugi și te bărbierește cât ne facem noi frumoase, ca să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
părul ca să fie lucios. Femeile și fetele îl împleteau în cozi. Crescuse și părul Prințesei. Toți îi admirau părul ei galben ca spicul de grâu copt. Numai al ei avea o asemnea culoare, ceilalți aveau părul negru, negru și pielea maronie. Pentru părul ei frumos, țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau și bănuți de aur în cozi cum își puneau și ele. Se îmbrăcau în fuste largi, lugi și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal existența unui afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației, prin ștergere cu diluant. Alăturat, Fratele sesizează absent dărnicia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
seamă. Ei căutau un obiect intact. Cercul de lumină al lanternei lui Dallas căzu din întâmplare pe o formă care, în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
felul de răni, chiar vechi. După câteva tratamente cu abur cu coada calului și cu tătăneasă, am făcut guturai și frison. Am stat la pat vreo două zile, timp în care, din nara dreaptă mi-a curs un lichid subțire maroniu, foarte iute, care mi-a provocat durerea urechii drepte și a amigdalei drepte, iar din nara stângă mi-au ieșit bucățele roșii, cu foarte puțin sânge. A fost o stare de boală destul de incomodă, dar am suportat-o și am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet maronii, și împrejur părul rar, pătat de căruntețe. — Aceasta pentru că nimeni aici nu este dispus a recunoaște celuilalt sentimentul generos, fapta dezinteresată, truda pentru interesul public... Sau poate că ele nici nu există și doar biata mea iluzie vrea, cu tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
loc, i se spune AZP - Aparat de Zăpăcit Pula. Dar asta nu e singura lui problemă. — Al tău arată de parcă a fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca un măgar. — Ce te uiți așa la ei, ascunde naiba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și recăpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de nimeni, că vedea vulpi. Ruby se temea de ele. Alex le iubea. Își privi ceasul de mână. La ora șase urmau să vină Brian și Gabriel. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă, pricepută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să văd dacă locuința e în bună stare și am constatat că toate lucrurile lor erau împachetate într-un cufăr și în câteva valize pe care lipiseră eticheta: „A se livra la cerere“. Casa arăta în ordine, cu excepția unei pete maronii pe parchetul din hol. Așadar, mi-am spus că s-a terminat cu ele și n-am să le mai văd ochii. Aiurea! O oră mai târziu, aud pe cineva alergând pe lângă casă și luând-o spre garaj. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în halul ăsta!“. George zâmbi, își încreți nasul ca Zet, își arătă dinții pătrați și distanțați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]