2,194 matches
-
realmente potrivnic? Adevărul e că nu numai mulți dintre cei care-l combat, dar și unii dintre cei care se reclamă de la el, nu cunosc decât o schemă, un catehism sumar și fixist, care nu e nici măcar o caricatură a marxismului, ci exact contrariul marxismului. Marxismul îmi permite să fiu și platonician și aristotelician și kantian: vezi G. Lukaks. Oricare altă opțiune dintre acestea însă ar fi una exclusivă. Dar, cum spunea Hegel, filozofia este însăși istoria ei. La stadiul marxist
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că nu numai mulți dintre cei care-l combat, dar și unii dintre cei care se reclamă de la el, nu cunosc decât o schemă, un catehism sumar și fixist, care nu e nici măcar o caricatură a marxismului, ci exact contrariul marxismului. Marxismul îmi permite să fiu și platonician și aristotelician și kantian: vezi G. Lukaks. Oricare altă opțiune dintre acestea însă ar fi una exclusivă. Dar, cum spunea Hegel, filozofia este însăși istoria ei. La stadiul marxist, integrarea este completă dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu numai mulți dintre cei care-l combat, dar și unii dintre cei care se reclamă de la el, nu cunosc decât o schemă, un catehism sumar și fixist, care nu e nici măcar o caricatură a marxismului, ci exact contrariul marxismului. Marxismul îmi permite să fiu și platonician și aristotelician și kantian: vezi G. Lukaks. Oricare altă opțiune dintre acestea însă ar fi una exclusivă. Dar, cum spunea Hegel, filozofia este însăși istoria ei. La stadiul marxist, integrarea este completă dacă suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
propriile sale forme o exprimă atitudini ca a lui T.S. Eliot în poezia lui sau a lui E.R. Curtius în marea lui carte Literatura europeană și evul mediu latin. Există un aparent cosmopolitism oare, de fapt, exprimă convergența manifestărilor spiritului. Marxismul, doctrină revoluționară și radicală, are meritul de a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie conservatoare și dogmatică. A conserva nu înseamnă a colecționa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în marea lui carte Literatura europeană și evul mediu latin. Există un aparent cosmopolitism oare, de fapt, exprimă convergența manifestărilor spiritului. Marxismul, doctrină revoluționară și radicală, are meritul de a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie conservatoare și dogmatică. A conserva nu înseamnă a colecționa lucruri moarte, ci a îmbrățișa toate valorile vivifiante ale spiritului. — Și soluția? — Nu știu dacă soluțiile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
S-au spus atât de multe din ’68 până în ’70, încât, pentru o bucată de vreme, ne putem lipsi de cuvinte: s-a ajuns la capătul verbalității, iar verbalismul a fost noua ars retorica a revoluției (gauchism-ul, boală verbală a marxismului!). Deși pletele - reabsorbite de furia verbală - nu mai vorbeau în mod autonom destinatarilor zăpăciți, eu am găsit totuși puterea să-mi ascut capacitățile decodificatoare și, în zgomotul acela, am încercat să dau ascultare discursului silențios, care în mod clar nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
orice speranță de Revoluție muncitorească se estompa. Iată de ce s-a invocat atât de mult numele Revoluției. Ba mai mult de atât, de acum erau clare nu numai imposibilitatea unei dialectici, cât și imposibilitatea unei comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit cu disperare zilele acestui urlet prelung, ce era un fel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ba mai mult de atât, de acum erau clare nu numai imposibilitatea unei dialectici, cât și imposibilitatea unei comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit cu disperare zilele acestui urlet prelung, ce era un fel de exorcism și un adio spus speranțelor marxiste: intelectualii maturi ce erau alături de ei, în schimb, au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Acum, această alegere este existențială. Dar ea nu e „totul”. Într-adevăr, după cum observa și Moravia, ea nu trebuie judecată în sine, ci prin prisma rezultatelor sale teoretice sau practice (schimbarea lumii). Cum de unele alegeri juste - de exemplu, un marxism minunat de ortodox - dau rezultate atât de oribil de greșite? Îl îndemn pe Moravia să se gândească la Stalin. Cât despre mine, n-am nici o îndoială: „crimele” lui Stalin sunt rezultatul raportului dintre alegerea politică (bolșevismul) și cultura precedentă lui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aceasta, se pare, din cauza iraționalismului meu cultural, adică din cauza culturii anterioare în care m-am format. Să generalizăm acum la milioane aceste cazuri singulare. Milioane de italieni au făcut alegeri (destul de schematice): de exemplu, multe milioane de italieni au ales marxismul sau cel puțin progresismul, alte milioane au ales clerico-fascismul. Așa cum se întâmplă întotdeauna, aceste alegeri s-au fixat pe un strat cultural. Și anume, cultura italienilor. Care, între timp, s-a schimbat complet. Nu în ideile exprimate, nu în școală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de clasă pentru „progres”, trebuia câștigată acum o luptă poate mai întunecată, dar cu siguranță nu mai puțin grandioasă, pentru „dezvoltare”. Aș vrea să adaug însă - nu fără să ezit - că aceasta nu este o condiție obligatorie pentru a aplica marxismul revoluționar și pentru a realiza o societate comunistă. Industria și industrializarea totală nu le-au inventat nici Marx, nici Lenin: le-a inventat burghezia. A industrializa o țară comunistă țărănească înseamnă a intra în competiție cu țările burgheze deja industrializate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prea lucidă, demnă de niște disperați, să te gândești că istoria omenirii e de-acum istoria industrializării totale și a bunăstării, adică „o altă istorie”, în care nu mai au sens nici felul de a fi al poporului, nici rațiunea marxismului. Poate punctul culminant al acestei istorii aberante îl atinseserăm deja, deși n-am îndrăznit s-o sperăm, iar acum începe parabola descendentă. Oamenii vor trebui, poate, să-și experimenteze din nou trecutul, după ce l-au depășit superficial și l-au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
burghezii sunt homosexuali, ci și muncitorii, și săracii. Homosexualitatea ar asigura așadar un fel de ecumenism între clasele sociale. Lucru nu lipsit de importanță, deoarece face din homosexualitate o problemă universală din punctul de vedere al clasei și deci inevitabilă. Marxismul, care o evită sau, mai mult decât atât, o neagă cu dispreț, nu este mai puțin periculos decât fascistul ce a vrut să convingă parlamentul francez să definească homosexualitatea drept o „calamitate socială”. Dar nu asta voiam să spun. „Momentul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian În rîndurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care Încercau să intre În grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul Îl adăpostise pe acesta Într-un moment de restriște, iar după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că „În secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman În ansamblul lui, În funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut, nu numai prin data constituirii sale, dar și pentru că nu mai este În stare să explice evenimentele și stările sociale ale zilelor noastre” (p. 36). Totuși, Monica Lovinescu insistă mai mult pe dezbaterile legate de renunțările spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și Henri Lefebvre, și În acest context este prezentat opiniei publice din România Ștefan Lupașcu, una dintre personalitățile marcante ale exilului românesc care „a devenit pentru revizioniștii de la Arguments, un fel de busolă În Încercarea nu numai de a depăși marxismul, ci și modurile de gîndire moștenite din secolul trecut” (p. 23). Exemplar pentru modul În care unii intelectuali francezi au renunțat la opțiunile comuniste este cazul lui Louis de Villefosse, care, În urma unei călătorii În URSS În 1952, cînd Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
după preluarea puterii, este necesară violența: „Proletariatul are nevoie de puterea de stat, de organizarea centralizată a forței, de organizarea violenței... pentru conducerea uriașei mase a populației, a țărănimii, a micii burghezii, a semiproletarilor, În vederea organizării economiei socialiste”. Din nou, marxismul pune la dispoziție ideile și instruirea, singurele care alcătuiesc creierul maselor de muncitori: „Educând partidul muncitoresc, marxismul face educația avangărzii proletariatului, capabilă să preia puterea și să ducă Întregul popor spre socialism, să călăuzească și să organizeze noua orânduire, să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
forței, de organizarea violenței... pentru conducerea uriașei mase a populației, a țărănimii, a micii burghezii, a semiproletarilor, În vederea organizării economiei socialiste”. Din nou, marxismul pune la dispoziție ideile și instruirea, singurele care alcătuiesc creierul maselor de muncitori: „Educând partidul muncitoresc, marxismul face educația avangărzii proletariatului, capabilă să preia puterea și să ducă Întregul popor spre socialism, să călăuzească și să organizeze noua orânduire, să fie Învățătorul, conducătorul, Îndrumătorul tuturor celor ce muncesc și sînt exploatați, În opera de organizare a vieții
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ruși, fie americani, se Întorceau În țara lor crezând că ceea ce văzuseră dincolo reprezenta viitorul. După cum arată Deborah Fitzgerald și Lewis Feuer, atracția exercitată de colectivizarea sovietică asupra modernizatorilor agriculturii americane nu avea nimic de-a face cu credința În marxism sau cu vreo afinitate pentru modul de viață sovietic, ci „se datora mai degrabă faptului că ideea rușilor de a cultiva grâu la scară industrială și În stil industrial coincidea cu viziunea americană cu privire la direcția În care ar fi trebuit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prefețele lui I. la antologiile pe care le-a alcătuit din Marx, Engels și Lenin, tocmai asamblarea acestor texte însemnând un compromis față de cerințele vremii. Interesantă, mai ales, este atitudinea autorului în raport cu feluritele oportunisme și cu situația în contemporaneitate a marxismului, așa cum apare în studiul despre Vianu din volumul omagial ce i s-a dedicat lui I., Estetică și moralitate (1998), și în precizările din Ion Ianoși. O viață de cărturar (1998). Astfel, el se va declara deschis de partea lui
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
și au acceptat compromisuri îndelung discutabile pentru a asigura continuitatea culturii române. Perfect valabilă, menită să argumenteze o opțiune, de altminteri lucidă și atent chibzuită, este distincția dintre marxizant, cel atras de filosofia lui Marx, și marxist, cel supus necondiționat marxismului ideologizat. În sensul revenirii continue, temele prefigurate în triada începutului sunt reluate în anii ’80, fiecare în câte o trilogie. „Impuritatea” artei, raportul ei cu alte forme de conștiință sunt descrise și argumentate în trilogia numită de autor „generală”: Nearta-artă
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
același timp, dacă nu renegarea expresă, cel puțin detașarea de ideologia socialistă; acum el face apel la Schopenhauer, la pozitiviști sau îl citează pe „distinsul cugetător rus Mihailovski”, teoretician narodnic. În articolul Poporanismul din „Curentul nou” de la Galați (1906), renegarea marxismului devine clară. În fine, la Iași apărea la 1 martie 1906 primul număr al revistei „Viața românească”, al cărei fondator era împreună cu C. Stere și Paul Bujor. Din noiembrie 1908 I. predă ca profesor suplinitor la Facultatea de Litere și
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
școlii neocolonialiste. Folosesc termenul ,,școal)” în sens larg, pentru a sugera o asem)nare a concluziilor printre autorii care ajung la ele în moduri diferite, fie ele abord)ri istorice, politice sau economice, și al c)ror angajament fâț) de marxism variaz). Unele dintre cele mai interesante surse, al)turi de Magdoff, sunt Baran și Sweezy (1966), Brown (1970), Galtung (1971), Hymer (1970), Williams (1962), si Wolff (1970). * Aceste poziții sunt susținute într-un influent articol timpuriu, al c)rui autor
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
îndemna Biserica la neutralitate politică și la protejarea libertății interioare 14. Anul 1925 a marcat un reper fundamental: Biserica ortodoxă rusă a intrat într-o nouă perioadă care se va finaliza în 1943 cu revitalizarea sa, iar Uniunea Sovietică și marxismul într-o nouă eră, aceea a stalinismului. În locul lui Tihon a fost numit ca patriarh Serghei care a dorit să continue linia de neutralitate, însă după experiența carcerală din decembrie 1926-martie 1927, acesta și-a modificat atitudinea: „Dorim să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât în clipa când este istoricizată însăși ideea filosofică de adevăr 3. Știința și mitul au exprimat două forme, oarecum complementare, de inteligibilitate 4, aceeași funcție cognitivă - căutarea adevărurilor profunde, ascunse - apropiind încă o dată cele două domenii aparent incompatibile 5. Marxismul nu inventează mare lucru, mitul fiind o relatare oricum diferită de fabulă sau legendă, mai ales din cauza caracterului său veridic și nu fictiv 6. Nu e vorba de ceva născocit, născut din imaginația povestitorului, ci de relatarea unor fapte concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]