KorAP: Find »[drukola/base=masculinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...28 >

689 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

calități pe care bărbații le solicită femeilor: afecțiune (59,5%), frumusețe (49,4%), feminitate (27%), inteligență (21,3%) și senzualitate (16,8%). Femeile menționează drept calități dorite la bărbați: o situație financiară bună (61%), tandrețe (36,7%), inteligență (26,5%), masculinitate (24,4%) și seriozitate (14,2%). Fr. Singly (1983) identifică în anunțurile matrimoniale ca cerere a dimensiunii de situație socială, 76% din partea femeilor și 32% din partea bărbaților, iar pentru dimensiunea estetică, 7% din partea femeilor și 62% din partea bărbaților. Cerințele tradiționale

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
reacție fermă la mișcarea feministă, reprezentanți ai sexului „tare” au propus o reconsiderare a condiției bărbatului în societatea actuală (cu referire în primul rând la cea americană), unii militând pentru poziția de macho a bărbatului în orice împrejurare, respectiv cultivarea masculinității proeminente, alții încercând soluții mai echilibrate de adaptare a bărbaților într-o lume în care milioane dintre ei, luptând din răsputeri să-și onoreze rolul de mascul „adevărat” și „privilegiat”, de putere și dominanță, se privează practic de plăcerile autentice

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de plăcerile autentice ale vieții și își scurtează zilele. H. Goldberg (1986) îndeamnă, în acest sens, ca bărbații să recunoască efectul suicidar al eforturilor lor exacerbate de afirmare și succes social și să-l evite; să nu mizeze totul pe masculinitate și să înțeleagă că impotența ocazională nu e nimic serios; să devină conștienți de adevăratele lor nevoi și dorințe și să-și îngrijească propriul corp; să se raporteze la libertatea feminină de pe poziții de egali, și nu de servitori vinovați

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
psihosociologiei în materie de gender (gen social), îl constituie identificarea barierelor artificiale bărbat-femeie, a circumscrierii rolului lor disfuncțional și a dezvăluirii mecanismelor prin care pot fi demontate. O contribuție notabilă în această direcție este dată și de problematica autoși heteroidentificării masculinității și feminității. În imaginea de sine a fiecăruia dintre noi, are importanță și cât de mult ne percepem ca posedând masculinitate saufeminitate. Concepția psihologică de tip clasic arată că, cu cât autodefinirea persoanei în termeni de masculinitate-feminitate corespunde mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mecanismelor prin care pot fi demontate. O contribuție notabilă în această direcție este dată și de problematica autoși heteroidentificării masculinității și feminității. În imaginea de sine a fiecăruia dintre noi, are importanță și cât de mult ne percepem ca posedând masculinitate saufeminitate. Concepția psihologică de tip clasic arată că, cu cât autodefinirea persoanei în termeni de masculinitate-feminitate corespunde mai mult cu trăsăturile și comportamentele ei reale, cu atât mulțumirea de sine e mai mare. Identificarea - în imaginea de sine - cu tipificările

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
categoriei de sex din care faci parte este o premisă solidă pentru o autoestimare ridicată a eului. Pe această idee au fost construite și majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanță, activism, inițiativă, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrețe (feminitate). Un aspect important al acestor teste este că ele opun masculinitatea feminității, itemii ce reprezintă cele două genuri fiind mutual exclusivi (Sears et al., 1991). Începând din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
eului. Pe această idee au fost construite și majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanță, activism, inițiativă, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrețe (feminitate). Un aspect important al acestor teste este că ele opun masculinitatea feminității, itemii ce reprezintă cele două genuri fiind mutual exclusivi (Sears et al., 1991). Începând din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinității-feminității și s-au întrebat dacă nu există indivizi care se văd pe ei înșiși ca

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
răspunde afirmativ și numește respectivele persoane „androgine (psihologic)”, combinând cuvintele grecești andro (bărbat) și gyne (femeie). Ea a construit un inventar de rol de sex (Bem sex role inventory), în care dintre cele 60 de adjective utilizate, 20 sunt de masculinitate, 20 de feminitate și 20 neutre. Prin aplicarea inventarului la studenții din colegii, tipul androginic s-a confirmat empiric. Într-o altă cercetare (Bernard, 1980), s-a aflat că 40% dintre studenți se identifică în termeni tradiționali, 25% sunt androgini

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
1980), s-a aflat că 40% dintre studenți se identifică în termeni tradiționali, 25% sunt androgini, foarte puțini identificându-se cu sexul opus, dintre care 5% băieți și 12% fete, iar restul apar ca nediferențiați, obținând scoruri scăzute și la masculinitate, și la feminitate, dintre care 29% băieți și 21% fete. Faptul că multe persoane depășesc rigiditatea tradițională în identificarea de sine a rolurilor de sex prin modelul androgin poate duce la beneficii, în primul rând printr-o mai mare flexibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sex prin modelul androgin poate duce la beneficii, în primul rând printr-o mai mare flexibilitate și adaptabilitate comportamentală (Jose, McCarthy, 1988). Cercetările au evidențiat consecințe pozitive și asupra prețuirii de sine (Whitley, 1988). A fi tare atât în domeniul masculinității, cât și în cel al feminității înseamnă a fi valoros și a te prețui ca atare (self esteem). În societățile tradiționale însă, unde comportamentul puternic diferențiat de rolul de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
complexitatea identificărilor, situațiile în care persoanele preferă ca pe anumite dimensiuni să fie pe deplin masculine sau feminine, în timp ce pe altele să se localizeze androginic. De pildă, o femeie se poate gândi la ea însăși ca fiind ambițioasă și independentă (masculinitate în personalitate), extrem de feminină în felul cum arată (minionă și voluptuoasă) și să se identifice ca androgină în rolurile sociale (mamă grijulie și femeie de carieră profesională sau politică). În al doilea rând, persoana în cauză și cei cu care

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și voluptuoasă) și să se identifice ca androgină în rolurile sociale (mamă grijulie și femeie de carieră profesională sau politică). În al doilea rând, persoana în cauză și cei cu care interacționează nu ar trebui să-și pună problema câtă masculinitate și câtă feminitate psihosocială există în spiritualitatea și comportamentele sale, ci cât de valoroase, eficiente sunt atributele pe care le deține, respectiv deciziile și actele de conduită întreprinse. Altfel spus, opțiunea dezirabilă ar fi înspre transcendența rolurilor de sex (Garnets

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
atât de boli mentale (schizofrenie, retardare), cât de un potențial psihoemoțional favorabil agresivității, ce ține de combinația dintre datele biogenetice, socializarea emoțională defectuoasă și experiențele traumatice de viață. La abuzul sexual față de copii se invocă neputința de expresivitate normală a masculinității, constatându-se că mulți dintre bărbații înclinați spre pedofilie și incest sunt timizi și stângaci în relațiile cu adulții. • Modelul ecologic plasează problematica violenței domestice în interacțiunile și evoluțiile din mediul familial, acesta, la rândul lui, fiind puternic marcat de

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
poate fi un bărbat o mamă „duioasă” sau o femeie un tată „ferm”?). Este evident că acest argument este în strânsă legătură cu primul, cu diferența că accentul este pe rolul de „mamă” și „tată”, nu pe „femeie” și „bărbat” (masculinitate și feminitate); copiii crescuți în cupluri homosexuale se vor simți complexați în societate, în special față de grupul de similaritate (peer group), copii de aceeași vârstă, prieteni și colegi. Majoritatea zdrobitoare a studiilor arată că aceste temeri sunt însă neîndreptățite. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589

Steans (1998), au fost influențați de tradiția marxistă. Este important de subliniat faptul că feminismul nu este interesat doar de locul femeilor în ordinea economică și politică globală. Este de asemenea preocupat de construcții ale genului, înclusiv de cele ale masculinității, și de felul în care acestea afectează unele forme de putere și inegalitate și, la nivel epistemologic, anumite pretenții privind cunoașterea lumii. Matthew Paterson discută evoluțiile din gândirea politică ecologistă în Capitolul 10. Degradarea mediului, poluarea transnațională și schimbarea climei

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
un punct central sau o intuiție cu caracter substanțial: de exemplu, genul pentru feminism, societatea internațională pentru Școala Engleză, puterea pentru realism. Pe de altă parte, ele includ și teorii explicative particulare, modele sau propoziții specifice: de exemplu, patriarhatul și masculinitatea hegemonică sau anarhia și echilibrul puterii. Acest capitol începe și se încheie cu o privire asupra caracterului general al abordării realiste. În cuprins, ne concentrăm pe explicații realiste particulare. Definirea realismului Deși definițiile realismului diferă în detaliile lor (vezi Cusack

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
analitic deconstruiește cadrul teoretic al Relațiilor Internaționale, punând în evidență prejudecățile de gen care intră în componența unor concepte cheie și care inhibă o înțelegere corectă a relațiilor internaționale. Conceptul feminist de "gen" se referă la constructele sociale asimetrice ale masculinității și feminității, și nu la diferențele biologice feminin-masculin (deși feminismul postmodernist susține că atât sexul, cât și genul sunt categorii construite social, vezi Butler 1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
gen" se referă la constructele sociale asimetrice ale masculinității și feminității, și nu la diferențele biologice feminin-masculin (deși feminismul postmodernist susține că atât sexul, cât și genul sunt categorii construite social, vezi Butler 1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate, obiectivitate și universalism, în vreme ce noțiunea dominantă de feminitate este asociată cu lipsa acestor caracteristici. Spre exemplu, practicile de rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și suprima emoțiile (feminine) asociate cu durerea fizică și compasiunea. Instrucția militară, în cuvintele Barbarei Roberts (1984) reprezintă o "socializare în spiritul masculinității dusă la extrem". O prejudecată comună este aceea că identitățile de gen sunt naturale sau fac parte din "natura umană" și nu pot fi create social sau modelate de către agentul uman. Atunci când această asumpție legată de gen este extrapolată și

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
de putere, suveranitate, autonomie, anarhie, securitate, precum și tipologia nivelurilor de analiză din Relațiile Internaționale, sunt inseparabile de distincția de gen dintre sfera publică și cea privată, instituționalizată în interiorul statelor, precum și între state. Aceste concepte sunt identificate în mod special cu masculinitatea și cu experiențele și cunoștințele bărbaților, derivate dintr-o sferă publică dominată de bărbați. Teoretizarea, după cum susțin Burchill și Linklater în introducerea acestui volum (Capitolul 1), este "procesul prin care conferim înțeles unei lumi presupus obiectivate care există "undeva acolo

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
subordonată celei superioare, reprezentată de bărbați, de mintea rațională și de autoritatea de stat. Jean Elshtain (1992) susține că perspectiva realistă asupra relațiilor internaționale se sprijină mai ales pe această distincție public-privat și pe construcția sa esențialistă a feminității și masculinității drept cauze ale dezordinii și, respectiv, ale reinstaurării ordinii. Pentru școala feministă, independența politicii interne față de cea internațională, precum și separarea sferei publice de cea privată, nu pot sta la baza unei frontiere disciplinare, din moment ce anarhia din afară sprijină de obicei

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
gen, care acționează în principal prin manipularea sferelor publică și privată (Connell 1990). Statul nu reprezintă o "identitate coerentă subordonată unui singur centru interpretativ" ca în teoriile neorealiste (Ashley, 1988:230). Această noțiune reflectă mai degrabă un model idealizat de masculinitate hegemonică și bazele patriarhale ale formei statale. Studiile feministe din Relațiile Internaționale susțin că statul manipulează identități de gen pentru propria sa unitate internă și legitimitate externă. Bărbații sunt socializați să se identifice cu construcții ale masculinității care pun accentul

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
model idealizat de masculinitate hegemonică și bazele patriarhale ale formei statale. Studiile feministe din Relațiile Internaționale susțin că statul manipulează identități de gen pentru propria sa unitate internă și legitimitate externă. Bărbații sunt socializați să se identifice cu construcții ale masculinității care pun accentul pe autonomie, pe superioritatea masculină, pe fraternitate, putere, pe rolurile de protectori publici, și în ultimă instanță pe chemarea la arme. Femeile, pe de altă parte, sunt învățate să se supună, ca soții și fiice, protecției și

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
normativă pentru a susține legătura cu politica feministă practică și cu manifestările concrete ale puterii genizate. Spre exemplu, autoarele cărții The Man Question in International Relations (1998) afirmă că politica și instituțiile internaționale sunt ele însele spații vitale pentru construirea masculinității și identității masculine (Zalewski și Parpart 1998; vezi și Hooper 2000). Analizele feministe problematizează dihotomiile definitorii ale domeniului Relațiilor Internaționale, care sunt consolidate prin asocierea lor cu dihotomia de gen masculin-feminin: spre exemplu asocierea femeilor cu pacea, cooperarea, subiectivismul și

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
de practicare a Relațiilor Internaționale. Pentru a înțelege politica internațională, Enloe analizează viețile (extra)ordinare ale femeilor obișnuite ceea ce istoria disciplinei ar considera drept locul unde este cel mai puțin probabil să întâlnim politica "la nivel înalt". Enloe dezvăluie construcțiile masculinității și feminității aflate în centrul proceselor internaționale. Ea consideră că retragerea sprijinului mamelor din Rusia față de armata sovietică s-a datorat sacrificiilor masive ale fiilor acestora în războiul din Afganistan, aceasta fiind una dintre numeroasele expresii ale puterii genizate care

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]