1,116 matches
-
cu Christian, prinț de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg. Ducatul a fost moștenit de cel de-al doilea fiu, Albrecht Johann Karl Friedrich Alfred Georg. Helena moare la 9 iunie 1923 la reședința ei Schomberg House din Pall Mall (Londra) și este înmormîntată în mausoleul regal de la Frogmore, Windsor. 6) Prințesa Louise Caroline Alberta s-a născut la 18 martie 1848 la Buckingham Palace și s-a căsătorit în 1871 în capela St. George a castelului Windsor cu John George Eduard Henry Douglas Sutherland Campbell
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
castelului Windsor cu John George Eduard Henry Douglas Sutherland Campbell, marchiz de Lorne, ulterior al nouălea duce de Argyll. Nu au avut moștenitori. Prințesa moare la 3 decembrie 1939 în palatul Kensington (Londra) și este incinerată, cenușa fiind îngropată în mausoleul regal de la Frogmore (Windsor). 7) Prințul Arthur William Patrick Albert, duce de Connaught și Strathearn, s-a născut la 1 mai 1850 la Buckingham și s-a căsătorit în 1879 în capela St. George cu Louise Marguerite Alexandra Victoria Agnes
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
britanice (1904). Între 1911-1916, ducele îndeplinește funcția de guvernator-general al Canadei. A fost singurul militar dintre fiii Victoriei și preferatul acesteia, după Vicky. Arthur moare la 16 ianuarie 1942 pe proprietatea sa Bagshot Park (comitatul Surrey) și este înmormîntat în mausoleul regal de la Frogmore. 8) Prințul Leopold George Duncan Albert ("Leo") s-a născut la 7 aprilie 1853 la palatul Buckingham și s-a căsătorit în 1882 în capela St. George cu Hélène Frederica Augusta, fiica lui Georges Victor, prinț de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și a avut la rîndul lui urmași. George Eduard a murit la 25 august 1942 cînd avionul pe care îl pilota ca pilot militar a căzut în Scoția. A fost înmormîntat mai întîi la St. George's Chapel, apoi în mausoleul familiei de la Frogmore, Windsor. John Charles Francis ("Johnny"), născut la 12 iulie 1905 la Sandringham, a fost din nefericire epileptic și a murit la vîrsta de 14 ani, la 18 ianuarie 1919 la Woodfarm din Wolferton (Norfolk). Din pricina bolii de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
reprezentată de colonelul (mai tîrziu generalul) Zwiedinek, aghiotantul ei. În 1941 cînd Iugoslavia este ocupată de trupele germane, regina-văduvă Marioara ("Mignon")‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡, cea de-treia fiică a Mariei, se refugiază la Londra unde moare în anul 1961 și este înmormîntată în Mausoleul Casei de Windsor, Frogmore, din Windsor Park. Apoi a urmat războiul care a situat România și Marea Britanie în tabere diferite printr-un joc nefericit al hazardului. Ultimul act de prezență al unui suveran român în capitala Marii Britanii a fost participarea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
decembrie 1861 (mai probabil de cancer decît de febră tifoidă, cum scria în certificatul de deces), înainte ca aceste construcții să fi fost finalizate. Înmormîntat inițial în capela St. George a castelului Windsor, rămășițele lui au fost ulterior transferate în mausoleul regal de la Frogmore, un parc adiacent cu cel al castelului Windsor. Tot în perimetrul castelului, a înființat o lăptărie și o fermă model, fiind primul (și ultimul dinast) după George III interesat de zootehnie. Se pare că Albert este cel
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Mariei II de Bragança și al lui Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha, prințul consort. Această înrudire a Casei de Hohenzollern-Sigmaringen cu Casa de Bragança explică de ce, la moartea sa în 1953, fostul rege Carol II al României a putut fi înmormîntat în mausoleul regal portughez care este biserica Săo Vincente din Lisabona. Maria de Olanda era fiica prințului Frederic, cel de-al doilea fiu al regelui Olandei, Wilhelm I. Ea s-a căsătorit în 1871 cu Wilhelm, cel de-al V prinț de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a căsătorit cu ducele de Windsor, devenind ducesă de Windsor, la 3 iunie 1937 la Chậteau-de-Candé, departamentul Maine-et-Loire, Franța. A murit la 28 mai 1986 la reședința sa din Bois de Boulogne (Paris) și ulterior a fost înmormîntată în cimitirul Mausoleului regal de la Frogmore, în perimetrul castelului Windsor. Pe piatra funerară se poate citi Wallis, Duchess of Windsor. În anul 2003, în virtutea legii U.S. Freedom and Information Act, s-au dat publicității dosarele întocmite la mijlocul anilor '30 din care pare să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ridicarea Monumentului Reconcilierii în Valle de los Caídos din apropiere de Madrid. Monumentul se înalță pe o stîncă și are o înălțime de 150 m (din care numai soclul măsoară 50 m). Este opera arhitectului Diego Mendez. Soclul este un mausoleu în care se află monumentele funerare ale principalilor lideri naționaliști (inclusiv Franco) și republicani. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Existența/Non-existența unui tratat de pace sau pact de neagresiune nu a reprezentat în istorie o garanție sigură împotriva izbucnirii unui război: Pactul Ribbentrop-Molotov nu l-
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
se închidea zile întregi lucrând la birou și nu primea pe nimeni până nu isprăvea, după care uneori pleca la Iași sau la București să se repauzeze. Adesea cânta din orgă. Poate de aceea, cu drept cuvânt Academia Română ține ca Mausoleul și conacul de la Mircești să rămâie un monument istoric, o Meca culturală, a poporului Român. Important prin conținutul și tâlcul său, eseul cu numele „Musafiria", realizat de prof. Vasile Fetescu și cuprins în volumul „Acorduri pe strune de suflet", Editura
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
greacă, cu următorul text:. În interior, deasupra aceleiași uși, o altă pisanie, tot în limba greacă, spune că: . În anul 1669 a căpătat statut de mănăstire și a fost închinată mănăstirii Vatopedu de la Athos, până în anul 1822. Biserica adăpostește un mausoleu al familiei lui Ion Sandu Sturza. Pe marmura de aici este scris că:. Pe această piatră este sculptată stema Moldovei cu zimbrâul și a familiei Sturza cu leul. Într-un osuar, se află rămășițele pământești ale lui Alecu Russo, care
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
din curtea bisericii se află și două paraclise (de vară și de iarnă). Alături de biserică mai există și un monument în stil neoclasic rusesc, ridicat în anul 1842 pe mormântul lui Grigore Sturza și pe care Gheorghe Asachi îl numește "Mausoleul". Este executat la un nivel artistic ales, de către un sculptor italian, stabilit la Odesa, pe nume Francisc Venetto. Este o lucrare artistică ce merită să fie vizitată. Palatul de peste ziduri, ridicat sub îndrumarea lui Martin Kubelka, a fost folosit de
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
de mult prin pădure, într-o dimineață cu zăpadă, pe lângă trecătoarea din Ares, în Pirinei, și care a fost pentru mine o ocazie nesperată de a gândi mai bine animalul. Albul este o culoare tăcută, zăpada este mormântul zgomotului. În mausoleul codrului adormit, în marele palat alb, tăcut și pustiu, te simți pentru o clipă primul venit, te bucuri de această certitudine, speri că te vei delecta mult timp cu ea, dar iată că, deodată, urmele din zăpadă proclamă contrariul: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
privind unitățile administrative ale Imperiului, toate răspunzătoare în fața autorității centrale supreme. Lansează, totodată, proiecte reținute de memoria istorică nu numai a Chinei, ci a întregii omeniri: începe unirea zidurilor de apărare înălțate de către state în cadrul Marelui Zid și construiește celebrul mausoleu de la Xian, unde se află 6.000 de cai și călăreți 171, în mărime naturală, confecționați din teracotă, cu respectarea fizionomiei reale a soldaților care alcătuiau atunci armata imperială. În acele vremuri să nu uităm, suntem cu 200 de ani
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
așa cum ne obișnuiserăm până în perioada de criză, ci și invers, dinspre China spre Occident. Fenomenul este mai pregnant în domeniul tehnologiilor verzi. Un singur exemplu. Institutul de cercetare în domeniul energiei termale situat în orașul Xian, mult mai cunoscut pentru mausoleul care adăpostește armata de teracotă, a vândut unei companii americane o licență pentru tehnologia și aparatura aferentă prin care cărbunele este transformat în energie înainte ca acesta să ardă în întregime. Această tehnologie reduce considerabil poluarea, deoarece împiedică eliberarea noxelor
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
mărturiseau că se plictisesc de moarte la Moscova. Că, dacă n-ar fi fost grămada de bani oferită de Spartak, s-ar fi întors fără ezitări acasă. E cam greu să te apuce căscatul în capitala Rusiei. Ai la îndemînă Mausoleul lui Lenin, catedrala „Vasili Blajenîi“, cu turlele ei aurite, magazinele, iar pentru cei ceva mai pretențioși, Balșoi Teatr și Galeria Tretiakov. Ca variantă de divertisment facil, Circul de Stat. Sau clădirea Universității „Lomonosov“, care seamănă izbitor cu Casa Scînteii (de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
-i (zi) și substantivele masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i (colibri). Declinarea a II-a: substantive masculine și neutre terminate în consoană (plop, scaun), în u (vocalic sau semivocalic) (codru, teatru, ateu, mausoleu), în i vocalic, semivocalic și ultrascurt (taxi, tei, bordei, unghi, unchi) sau în o (radio, flamingo). Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ură, descrierile predominând în schingiuiri, torturi, umilințe, dimpotrivă, în cartea Binecuvântată fii, închisoare, suferința exorcizează răul, întărește spiritul și face bunătatea și solidaritatea posibile..” In același spirit al cinstirii martirilor închisorilor comuniste, pentru martirii cumplitei închisori de la Aiud se înalță mausoleul celor 7 cruci, ridicat prin contribuția celor “care au rămas”, pentru “cei care nu mai sunt” spre amintire “pentru cei care vin”. Părintele Justin Pârvu asigură aici slujire continuă, pomenind pe cei morți în temnițe 209. Memorialul de la Sighet La
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Hadrian, cultul include "casa" (reședința publică) și familia, in honorem domus divinæ (Benoist 157). Este ceea ce va căuta să mențină și instituția basileică. În economia generală a ceremonialului roman, un argument material și un sprijin pentru memoria colectivă îl constituia mausoleul familiei. Romanii nu priveau la fel locul în care se păstrau rămășițele funerare și templul comun. Mai mult chiar, doliul și ceremonialul privat erau separate de lanțul procedural constituit de iustitium, starea de excepție a doliului public (senatul fixa calendarul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
public (senatul fixa calendarul pentru funera printr-un decret oficial cu caracter juridic și stabilea consecratio, în urma unor discursuri aprobate unanim; urmau ceremonialurile, apoi intervenea din nou legislatorul, tot discursiv, pentru a închide perioada și pentru a decreta divinizarea împăratului). Mausoleul (privat), mărturia indiscutabilă a recunoașterii de către comunitate a meritelor împăratului și a legitimității actului de a-i memora destinul, avea însă propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în niciun fel cu a templului dedicat vieții spirituale a cetății. În schimb, în "a doua Romă", Constantiu II caută să acorde mausoleului familial (închinat Sfinților Apostoli) o valoare de templu, prin încadrarea catafalcului tatălui său de 12 posturi, echivalându-i astfel pe tovarășii de drum ai lui Iisus. Constantin I fusese investit prin Conciliul de la Niceea din 325 ca isapostolos, nu însă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceea ce astăzi este numit de la distanță istorică "cezaro-papism" (Dagron, Empereur 158-59). Mai mult, casa basileică și-a dorit o apoteoză finalizată nu cu cremația, ci cu înhumarea (opțiune creștină), dificil de realizat, în condițiile în care și tipul de construcție (mausoleul), și ceremonialul de consecratio țineau încă de vechile credințe "păgâne". Prin aplicarea ca atare a concepției grecești despre mímēsis, s-ar fi dorit ca basileul Constantin I să imite modelul lui Iisus, iar mausoleul lui, de împărat militar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și tipul de construcție (mausoleul), și ceremonialul de consecratio țineau încă de vechile credințe "păgâne". Prin aplicarea ca atare a concepției grecești despre mímēsis, s-ar fi dorit ca basileul Constantin I să imite modelul lui Iisus, iar mausoleul lui, de împărat militar roman, să amintească de Biserica Anastasis (a Sfintei Învieri), mormântul sacru din Ierusalim. Dacă nu a fost așa, iar Eusebiu din Cesareea exagerează (cum a făcut de multe ori), se poate spune că, în mod legitim
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Roma nu avea sens, iar cea cu Bizanțul nu avea conținut), a devenit însă posibilă așezarea de plăci comemorative sau de posibile amplasamente funerare simbolice pentru cei 12 apostoli. Prin acest "cortegiu" sacral imobil, non-figural, proiectat totuși cu prudență pentru mausoleu și nu pentru procesiunea publică, înmormântarea împăratului Constantin I a tins către modelul unei apoteoze pseudo-christice. În analiza pe care o face pe baza surselor istorice, Gilbert Dagron înregistrează eșecul acestei tentative, de suprapunere a rolurilor celor doi "divini", precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pseudo-christice. În analiza pe care o face pe baza surselor istorice, Gilbert Dagron înregistrează eșecul acestei tentative, de suprapunere a rolurilor celor doi "divini", precum și a funcțiilor celor două spații. Mai întâi, Constantiu II transformă rotonda funerară existentă într-un mausoleu imperial și proiectează acolo scenografia pentru depunerea catafalcului tatălui său. Imediat apoi însă, poate din cauza unei anumite rezistențe a clericilor (nu e atestată, dar nici nu se poate găsi un alt motiv obiectiv), construiește alături o biserică închinată cultului creștin
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]