1,165 matches
-
masa publică de consumatori de cultură"3. Comună fiecăreia dintre aceste interpretări a vieții publice este insistența cu care se afirmă că societățile civile dominate de economii structurate pe producția de mărfuri încurajează egoismul moral și dezinteresul pentru binele public, maximizează timpul pe care cetățenii sînt obligați să-l aloce muncii plătite, lipsindu-i în acest fel de posibilitatea de a se implica în viața publică, și promovează ignoranța și dezamăgirea prin manipularea de către mass-media orientată către profit. *** Faza a treia
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se discută. * Utilizez limbajul mimico-gestual, sistemul dactil, comunicarea scrisă, expresivitatea feței și a corpului în sprijinul comunicării verbale. * Utilizez mijloace vizuale de transmitere și clarificare a informațiilor cât mai multe și atent selectate: jetoane, planșe, obiecte, mulaje, videoproiector, software, etc. Maximizez utilizarea mijloacelor de informare vizuale. * Prezint o singură sursă de informații vizuale la un anumit moment dat. * Șterg tabla cu excepția elementelor de discutat pentru a reduce așa numita „poluare vizuală”. • Conștientizez mereu faptul că este imposibil ca elevul cu deficiențe
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
mediu anarhic, securitatea nu va putea fi astfel niciodată absolută, ci doar relativă, afirmă Barry Buzan. Dilema securității Caracteristicile mediului, precum anarhia ori competitivitatea, fac din asigurarea securității o prioritate absolută pentru orice stat, ce trebuie să caute să-și maximizeze șansele de a face față cu succes unei eventuale amenințări. Statele își vor pregăti instrumentul militar pentru protejarea propriilor interese. Pregătirile pentru apărare cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
presupuneri și propun diverse ipoteze cu privire la modul, la tiparele de interacțiune din politica mondială. Autorul compară constructivismul cu modelul alegerii raționale prin oferirea unui cadru de înțelegere a felului în care actorii operează cu anumite opțiuni predeterminate, încercând să-și maximizeze interesele în condițiile existenței unor constrângeri, teoria nespecificând opțiunile sau constrângerile (actorii pot viza atât bogăția, cât și salvarea religioasă sau, în domeniul constrângerilor, putând fi vorba despre arme sau idei).24 Neorealismul și neoliberalismul subscriu teoriei alegerii raționale, însă
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
constructivism, dar este concepută în moduri diferite. Pentru raționaliști, structura este o funcție a competiției și a distribuției capabilităților materiale, condiționând acțiunile statelor. Subiecții raționaliștilor sunt ghidați de logica consecințelor, acționând rațional în sensul producerii unui rezultat care le va maximiza interesele, în timp ce constructiviștii se axează pe norme și înțelegeri comune cu privire la comportamentele legitime, deși factorii materiali joacă, de asemenea, un rol. În această abordare, structurile nu sunt doar constrângătoare, dar, totodată, formează identitatea actorilor. A afirma că structura construiește actorii
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
socială Teoriile raționaliste din relațiile internaționale sunt subscrise unei ontologii individualiste, unitatea de bază pentru analiză este individualul (înțeles ca stat, dar și ca individ uman). Teoria neorealistă, spre exemplu, abordează statele ca fiind similare oamenilor care încearcă să își maximizeze șansele supraviețuirii. Neorealiștii, precum Kenneth Waltz, prezintă statele ca fiind condiția apriorică a structurii anarhice a relațiilor internaționale care apoi le constrânge și le determină comportamentul. Într-un mediu competitiv, generat de o multitudine de state acționând în sensul propriului
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
dar este concepută în moduri diferite. Pentru raționaliști, structura este o funcție a competiției și a distribuției capabilităților materiale, structura condiționând acțiunile statelor. Subiecții raționaliștilor sunt ghidați de logica consecințelor, acționând rațional în sensul producerii unui rezultat care le va maximiza interesele. Constructiviștii se axează mai mult pe norme și înțelegeri comune cu privire la comportamentele legitime, deși factorii materiali joacă, de asemenea, un rol. În această abordare, structurile nu sunt doar constrângătoare, dar, totodată, formează identitatea actorilor. Subiecții înțeleși de către constructiviști sunt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
3 lei. Aceasta se explică prin creșterea ponderii produselor mai eficiente sub aspectul rentabilității și al costurilor variabile la 1.000 de lei cifră de afaceri. Structura producției trebuie să se adapteze perfect la structura cererii pentru ca societatea să-și maximizeze rezultatele. 2) Creșterea prețului mediu de vânzare a determinat reducerea cheltuielilor variabile la 1.000 de lei cifră de afaceri cu 15,7 lei, însă evoluția prețurilor, coroborată cu cea ca costului variabil pe produs, reflectă un punct slab pentru
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
sunt considerate hedoniste, de tip numeric (calculative) întemeiate pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală (Shamir, 1991, p. 406). Principalele slăbiciuni ale teoriilor motivației dezvoltate de gândirea psihologistă sunt: excluderea valorilor și
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
furnizează pârghiile ce pot fi utilizate în organizații pentru creșterea motivației intrinseci. Cele cinci caracteristici pot fi aplicate în proiectarea posturilor nou create, dar și în reproiectarea celor existente. De asemenea, teoria afirmă că potrivirea angajat-post este bidirecțională: "pentru a maximiza eficiența, angajații care își doresc satisfacerea nevoii de creștere ar trebui plasați în posturile cele mai complexe sau în posturi care vor fi îmbogățite" (Oldham, 1976, p. 567). Deși abordarea tradiționalistă privind managementul resursei umane presupunea găsirea "omului potrivit pentru
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
că exercitarea controlului poate conduce la rezultate mai favorabile; d) procedurile sunt valorizate atunci când conduc la rezultatele dorite (Greenberg și Folger, 1983); e) potrivit teoriei referentului cognitiv, în situația în care recompensele sunt alocate prin decizia unei persoane, resentimentul este maximizat atunci când oamenii cred că ar fi putut obține rezultate mai bune, dacă cel care a luat decizia ar fi utilizat alte proceduri (Cropanzano și Folger, 1989); f) există cinci criterii care determină perceperea "tratamentului" primit într-o organizație, ca unul
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
și lezarea măduvei cervicale. În concluzie, putem afirma că poziționarea pacientului trebuie să țină cont în primul rând de localizarea leziunii, trebuie să asigure un acces facil asupra leziunii, să permită o tracțiune cât mai redusă asupra creierului și să maximizeze șansele de rezolvare chirurgicală a leziunii. În alegerea unei poziții trebuie avută în vedere starea generală a pacientului astfel încât poziționarea să nu aducă un risc în plus. Atunci când mai multe poziții asigură șanse egale de rezolvare a leziunii, alegerea ține
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tip represiv? Ideea că o astfel de legitimitate nu este motivată rațional nu conferă un argument suficient răspunsului, dacă, de exemplu, prin raționalitate înțelegem un calcul prin care actorul sau actorii sociali ce emit pretenții de autoritate urmăresc să-și maximizeze beneficiul (deținerea puterii) cu niște costuri minime (pe care o societate ce le-ar opune rezistență considerând că pretențiile sunt prea mari în raport cu ceea ce membrii ei pot efectiv să admită ar putea să le mărească, odată cu o eventuală revoltă). Acceptând
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cele mai cunoscute modele de competiție și le testează funcționarea în mediul politic din România. În prima parte a capitolului, autoarea descrie principalele modele de competiție electorală. Modelul proximității, downsian, presupune că partidele vor adopta acele strategii care le vor maximiza numărul de voturi obținute. În sistemul bipartid, cu cât un partid este mai aproape de centru, cu atât are șanse mai mari de a-și maximiza numărul de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
competiție electorală. Modelul proximității, downsian, presupune că partidele vor adopta acele strategii care le vor maximiza numărul de voturi obținute. În sistemul bipartid, cu cât un partid este mai aproape de centru, cu atât are șanse mai mari de a-și maximiza numărul de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea la una dintre extreme. Astfel, pentru a-și maximiza numărul de voturi, competitorii politici vor converge către centru, apropiindu-se de poziția votantului median. În
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
cât un partid este mai aproape de centru, cu atât are șanse mai mari de a-și maximiza numărul de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea la una dintre extreme. Astfel, pentru a-și maximiza numărul de voturi, competitorii politici vor converge către centru, apropiindu-se de poziția votantului median. În sistemele multipartid, partidele se vor distribui de-a lungul axei stânga-dreapta, fiecare poziționându-se în așa fel încât să corespundă distribuției politice a votanților
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
numărată și în prezent o populație românească (din păcate, aflată în fază avansată de bulgarizare 131). e. Păstrarea focului latin Pentru a înțelege minunea petrecută pe pământurile noastre, respectiv conservarea în condiții istorice foarte complexe, a identității latine trebuie să maximizăm importanța Bizanțului. Este greu de crezut că rezistența romanității orientale doar în Ardeal și Banat (sau și în Tribalia) ar fi reprezentat singurul factor capabil să determine un influx consistent de populație care să creeze spațiul etnic românesc. Pentru valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu bugetul său, afirmând că șefii agențiilor urmăresc maximizarea bugetului, asigurându-și astfel un potențial de beneficii. Birocrația este, înconcepția sa, o organizație al cărei buget este rezultatul unei alocări administrative, și nu al vânzării serviciilor. Dorința birocraților de a maximiza bugetul în condițiile asimetriei informaționale dintre ei și sponsorul care le alocă bugetul (guvernul) determină furnizarea unui surplus de servicii față de nivelul optimului social. Astfel, birocrațiile nu sunt în sine ineficiente, cidetermină o stare de ineficiență socială prin suprafurnizarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
sectorul privat vorbim despre guvernare corporatistă, în timp ce în sectorul public vorbim despre implementarea mecanismelor concurențiale specifice pieței). Piața este o arenă în care se realizează schimburi reciproc avantajoase între actori individuali ce urmăresc propria bunăstare; ei sunt liberi să-și maximizeze bunăstarea în limitele unor reglementări ce stabilesc regulile jocului; acestea se referă la alocarea inițială a drepturilor de proprietate în baza cărora schimburile sunt ulterior posibile; asumpția de bază este cea a raționalității actorilor și a faptului că ei posedă
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
le acordă în perioadele electorale în scopul de a se menține la putere. Creșterea sectorului public în perioadele electorale se datorează faptului că guvernul recurge la mijloace de obținere a voturilor prin mascarea stării reale a economiei. Pentru a-și maximiza șansele de obținere a voturilor, politicienii recurg deseori la creșterea numărului de beneficii oferite cetățenilor. Pentru a spori capacitatea de redistribuție și nivelul cheltuielilor publice, se apelează deseori la deficit bugetar. Pentru a nu fi nevoit să crească nivelul impozitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
principală a fiecărei instituții este de a încerca să convingă superiorii ierarhici de necesitatea programelor pe care le propune, în așa fel încât să poată obține cât mai multe fonduri. Parkinson susține că interesul unui birocrat este de a-și maximiza numărul de subordonați, și nu pe cel de concurenți, fapt care duce la creșterea numărului de angajați (apud Rothbard, 1995, p. 12). Dunleavy (1985) critică perspectiva asupra comportamentului birocratului ca maximizator de buget. În cadrul birocrației apar probleme de acțiune colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
alte cuvinte, sumele de bani provenite din impozitele plătite de contribuabil sunt alocate de legislatori pentru programe gestionate de o serie de birocrați. Astfel, o parte din aceste fonduri sunt folosite în interesulanumitor categorii care au tendința de a-și maximiza bugetele. Extinderea programelor de asistență socială antrenează extinderea structurii birocratice folosite pentru implementarea lor și suplimentarea costurilor care să acoperenoile activități. Pentru a demonstra ineficiența în distribuirea veniturilorîntre diferite categorii de cetățeni, Lipsey și Chrystal (1999, p. 470) folosesc metafora
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
public, Hogwood și Peters formulează următoarea descriere: „soluții care caută probleme, participanți ce caută oportunități de alegere și rezultate care caută o relație cu scopurile organizaționale”; - angajații publici nu au un tip special de motivare, ci acționează pentru a-și maximiza interesul, care constă de obicei în venituri, prestigiu și putere (Downs, Tullock); - instituțiile publice pot face față numai unor decizii minore, la marginea impactului social (Braybrooke și Lindblom). Aceasta implică o transformare la nivelul definirii problemelor publice și al scopurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
sau între cetățeni și elitele politice ori culturale. Mulți cetățeni au opinii ambigue sau insuficient fundamentate. Un alt tip de definiții sunt cele bazate pe piață: „Un funcționar corupt privește funcția publică drept o afacere prin care încearcă să-și maximizeze venitul. Venitul depinde de starea pieței și de talentul său de a găsi punctul maxim pe curba publică a cererii” (Heidenheimer, 1989, apud Johnston, 1996, p. 11). Corupția este descrisă ca o tranzacție (vezi Kreager, 1994, p. 51). Modelul utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
actori. Astfel, atât principalul, cât și agentul sunt interesați de satisfacerea propriilor interese. Principalul, pe lângă atingerea obiectivelor, este interesat de reducerea costurilor agenției 1, în timp ce agentul va avea tendința de a adopta un comportament oportunist (opportunistic behaviour), încercând să-și maximizeze propria utilitate prin participarea la relația contractuală cu principalul. De asemenea, atât principalul, cât și agentul se află în situația de acces limitat la informații, fapt care influențează structura și coordonatele relației dintre cei doi. Aceste presupoziții conduc, în cadrul relației
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]