1,001 matches
-
însuși dramaturgul propriei existențe ("a dramatist of his own existence"88). Și așa, umbra scriitorului capătă (în literatura critică, memorialistică și ficțională deopotrivă) forma concretă a unui personaj emblematic, în genul omului dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în genul omului dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acum bine cunoscut, care validează lectura lumii (ca text) drept cea mai autentică formă de trăire (pentru că e implicată și dezimplicată, tragică și melodramatică deopotrivă). Prin urmare, deși rămâne ancorată în realitate prin focalizarea asupra pasiunilor și a vieții afective, melodrama depășește principiul mimetic și sugerează posibilitatea existenței unui model abstract, dincolo de realitate, și a unei structuri de semnificație relevabile exclusiv pe calea analizei (de unde și perceperea tragediei ca reflecție fără soluție, "în marginea" vieții). Apoi, dacă melodrama e o piesă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a vieții afective, melodrama depășește principiul mimetic și sugerează posibilitatea existenței unui model abstract, dincolo de realitate, și a unei structuri de semnificație relevabile exclusiv pe calea analizei (de unde și perceperea tragediei ca reflecție fără soluție, "în marginea" vieții). Apoi, dacă melodrama e o piesă cu sens etic ("the play of ethical mind"), în forma agreată de public a unui omagiu al virtuții pe scenă ("spectacular homage of virtue"), melodramaticul ajunge să desemneze, la rigoare, cel mai important aspect al sensibilității moderne
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la rigoare, cel mai important aspect al sensibilității moderne ("the melodramatic mode as a central fact of the modern sensibility"), sensibilitate modelată de nostalgia centralității și a unei mitologii capabile să explice totul. Aici devine vizibilă apropierea tipologică de expresionism (melodrama este "expresionismul imaginației morale", "the expressionism of the moral imagination", spune Brooks), pe linia acelei tendințe de amplificare vitalistă a eului nu prin eludarea vieții afectelor, ci prin focalizarea asupra substratului lor organic, inconștient. Nu întâmplător, Lucian Blaga sublinia și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sine și a trăirii pure, fără suportul vreunui "subiect" sau al vreunei "idei" oarecare. Romantismul ar ilustra, așadar, numai una dintre formele imaginarului melodramatic, care-și găsește însă împlinirea cea mai desăvârșită (ca "mode of excess") în arta expresionistă. Iar melodrama, conchide Brooks, ar trebui receptată în fond ca o artă fără conținut, fără "obiect", de vreme ce pare să fie centrată exclusiv asupra procesului de cristalizare a ideii morale ("not only a moralistic drama, but the drama of morality"). Nu e inutil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să fie centrată exclusiv asupra procesului de cristalizare a ideii morale ("not only a moralistic drama, but the drama of morality"). Nu e inutil să reținem că tocmai dimensiunea aceasta etică îl va fi determinat pe Lovinescu să exalte perenitatea melodramei, cunoscută fiind înclinația criticului de a aduce mereu "analiza" psihologică în orizontul familiar al anecdotei și al portretului moral. După cum se observă lesne din cele de mai sus, profesorul de la Yale, spre deosebire de Lovinescu și de teoreticienii care cred în eternitatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cunoscută fiind înclinația criticului de a aduce mereu "analiza" psihologică în orizontul familiar al anecdotei și al portretului moral. După cum se observă lesne din cele de mai sus, profesorul de la Yale, spre deosebire de Lovinescu și de teoreticienii care cred în eternitatea melodramei, restrânge aria de referință a melodramaticului exclusiv la modernitate (mai mult, la estetica puristă a modernității), neglijând practic ponderea socio-culturală a fenomenului. Or, conflictul tradițional dintre "pasiune" și "rațiune", care în teatrul clasic francez luase forma auster- aristocratică a solilocviului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o "utopie" ceva mai vulgară, clamând necesitatea "îmblânzirii" educative a pasiunilor și a coborârii artei în stradă (vezi impactul cinematografului). Nu avem cum ignora fără a greși dimensiunea aceasta didactică, latura așa-zicând "propagandistică", "tendențioasă", ce ne obligă să definim melodrama mai mult din perspectivă retorică decât estetică (aici e de găsit și "diferența specifică" în raport cu tragedia clasică apreciată în modernitate mai curând de elitele intelectuale decât de norodul necultivat). Evident, Lovinescu nu a mers cu gândul atât de departe. Dar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.). Pentru a ne înduioșa nu e nevoie însă de artă. Melodrama transpune
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.). Pentru a ne înduioșa nu e nevoie însă de artă. Melodrama transpune tocmai pe scenă situații de așa natură, încât înduioșarea și mila să reiasă din simpla lor prezentare"93. Cu alte cuvinte, melodrama ajunge să nu mai fie considerată atât o specie literară, cât expresia cea mai caracteristică a unor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.). Pentru a ne înduioșa nu e nevoie însă de artă. Melodrama transpune tocmai pe scenă situații de așa natură, încât înduioșarea și mila să reiasă din simpla lor prezentare"93. Cu alte cuvinte, melodrama ajunge să nu mai fie considerată atât o specie literară, cât expresia cea mai caracteristică a unor procese psiho-morale declanșate de niște "situații" sau evenimente oarecare, capabile să ilustreze "comicul dureros" al vieții și să trezească numai acele sentimente profund
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a pierdut totuși legătura cu viața, și nici cu tiparul său ideal reflectat, după cum spune Lukács, "în fiece cuvânt, în fiece gest care se depășește pe sine în tensiune anxioasă, spre a se menține la o distanță pură de viață". Melodrama e definită astfel după tiparul dramei expresioniste, ca artă a gestului excesiv și a cuvântului elocvent, în linia acelei poetici a țipătului care sugerează legături cu cosmicul și cu inefabilul metafizic. Pornind de la asemenea considerații, Lukács va stabili o distincție
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
evoluția istorică a genurilor. Ca atare, nu ne rămâne decât să constatăm că: 1. teatrul va utiliza cu succes procedeele narative (punând accentul pe subiect, pe intrigă), tot așa cum epicul va profita de mijloacele dramatizării; 2. în timp, tragedia devine melodramă iar epopeea roman, în acord cu sensibilitatea epocii și cu mutația epistemică despre care am mai vorbit; 3. dacă epicul și dramaticul reprezintă așadar "formele" esențiale ale artei, liricul se referă la "conținutul" ei, adică la "suflet", la fondul psihologic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de senzația reală abia prin destinul său ulterior în experiența estetică"96. Diferența aceasta e sesizată foarte exact și de Lovinescu, dar criticul nostru modernist, din dorința de a trasa niște granițe precise ale experienței estetice, înclină să considere că melodrama desemnează mai puțin "arta" și mai mult "viața", cu gama de emoții și sentimente specifice de aceea, nu-i rău să reținem, este ea "eternă" și "apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"! Așadar: în măsura în care oglindește viața
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu gama de emoții și sentimente specifice de aceea, nu-i rău să reținem, este ea "eternă" și "apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"! Așadar: în măsura în care oglindește viața, literatura împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
specifice de aceea, nu-i rău să reținem, este ea "eternă" și "apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"! Așadar: în măsura în care oglindește viața, literatura împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma că eroina este centrul emoțional ("the emotional chore"), ochiul uraganului ("the storm centre")97, și tot așa Ibrăileanu, după cum știm, scotea reprezentarea artistică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
individualitate", și prin urmare nu se lasă "descifrată" schematic, în grila unor automatisme oarecare. Dar poate fi, în schimb, admirată, ca ipostaziere seducătoare a "eternului feminin", răscolind sufletul și imaginația bărbatului. Ergo: în absența femeii nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei" noastre, e cu totul necuvenit să credem că melodrama (în care înduioșarea și mila
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei" noastre, e cu totul necuvenit să credem că melodrama (în care înduioșarea și mila reies din "simpla lor prezentare") ar fi putut satisface pe deplin așteptările publicului românesc? Și oare numai hazardul a făcut ca personajele romanelor lovinesciene să verse lacrimi grele la contactul cu formele elementare de artă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de mai sus meritau să fie dezvoltate pe larg, din perspectiva fertilă a studiului cultural, cu atenția cuvenită proceselor de reconvertire semantică a conceptelor și categoriilor estetice tradiționale. Însă exigențele mult prea severe ale criticului de la "Sburătorul" condamnă din start melodrama, pe motiv că n-ar fi decât un spectacol facil, trivial e drept, cu un efect terapeutic garantat (din cauza constituției bicisnice a naturii umane), găsind-o așadar vinovată de "egoism" și de o "purificare fățarnică". Prin urmare, în melodramă singura
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
start melodrama, pe motiv că n-ar fi decât un spectacol facil, trivial e drept, cu un efect terapeutic garantat (din cauza constituției bicisnice a naturii umane), găsind-o așadar vinovată de "egoism" și de o "purificare fățarnică". Prin urmare, în melodramă singura formă de "artă" accesibilă tuturor "fiecare își găsește exaltarea sentimentelor lui bune", grație cărora "compătimim cu cei ce sufăr și ne indignăm împotriva asupritorilor". Finalul fericit asigură în felul acesta o compensație morală binevenită, dată de evaziunea superficială care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
evaziunea superficială care ne face "să creștem în propriii noștri ochi". Pentru că ne avertizează lucidul cronicar deghizat în moralist de ocazie "oricât am fi de decăzuți, avem nevoie de stima noastră; voim să ne știm generoși măcar pentru o clipă. Melodrama ne dă această dulce iluzie"100. Voi avea prilejul să mai revin la observațiile acestea, atunci când voi analiza efectiv procedeele și structurile melodramaticului, în oglinda multiplelor nuanțe relevabile în literatura criticului. Întorcându-mă la ipoteza cealaltă, susținută de tânărul Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unor valori spirituale ocultate de "realitate" ("the melodramatic mode in large measure exists to locate and to articulate the moral occult"101), dar și semnalate, ca "absență" semnificativă, în forma reminiscențelor mitice inconștiente (după cum am văzut, criticul american apropie tipologic melodrama de expresionism). Astfel, dacă imaginația melodramatică are nevoie atât de document cât și de viziune ("needs both document and vision"), atunci în melodramă caracterul non-mimetic (dar "verosimil" în sens aristotelician) dat de "viziune" trebuie receptat drept ecou al conștiinței că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]