1,003 matches
-
un motiv pentru care nostalgia nu își găsește loc în film. În sensul unui evoluționism darwinist, supraviețuiesc the fittest, precum Peppy Miller care își descoperă vocea în timp ce modelul ei și bărbatul de care e îndrăgostită și-o pierde. În spiritul melodramei, dragostea vedetei îl urmărește protector, discret, pe actorul falit, pentru ca, în cele din urmă, să-l salveze de la moarte și să-i redea nu doar vocea, ci și „sunetul muzicii”, pe care step-ul îndrăcit al acestui Fred Astaire redivivus
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama. Clișeele asumate reconstruiesc în cele din urmă o clonă a filmului mut al anilor ’20, pe un anumit segment, numai că o clonă fără memorie afectivă, fără acel spațiu de reflecție, de visare, de emoție. Filmele despre film, filmele care
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
reacționând la un banc destul de brutal, dar altfel potrivit cu mediul în care se învârte Johnny, John Dillinger (Johnny Depp), iubita sa Billie Frenchette, nimeni alta decât Marion Cotillard a cărei intepretare minunată a lui Edith Piaf respiră puțin și în melodrama americană cu pistolari, vede viitorul sau mai precis absența lui. În acel moment, gangsterul fie că minte sau nu, oferă imaginea soporifică a ieșirii la pensie cum se întâmplă în cazul oricărui funcționar conștiincios, și a unei morți blânde în
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
în același timp serviciile pe care ea le oferă în contrapartidă cinematografului cu personaje precum Bonnie și Clyde, Al Capone etc.. O interesantă mise en abîme o constituie scena în care John Dillinger privește un film, o soap opera, Manhatan Melodrama, cu Clark Gable într-un rol inspirat chiar de John Dillinger. Ai senzația că John i-ar șopti lui Clark Gable fiecare replică, însă această punere în oglindă cu suprapunerea afectelor relevă fascinul cinematografiei proiectat pe chipul gangsterului mesmerizat. Pentru ca
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei persoane nu garantează perfecțiunea unui sentiment". Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua. Scheletul poveștii ține de melodramă, dar prestația actorilor ține de tragedie. Ei transfigurează totul, iar mizanscena le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu estetica urâtului, pentru a trece apoi în apartamente de un bun-gust discret (cum nu găsești niciodată în filmele hollywoodiene
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
dreptul unora de a nega valoarea operei lui Eminescu și contestă dreptul altora de a nega valoarea unor asemenea inițiative. îi susține moral pe persiflatorii admiratorilor marelui poet și îi dezaprobă vehement pe persiflatorii persiflatorilor. Cu subiectivismul său, merge până la melodramă, plângându-se că, după ce a declanșat scandalul în jurul lui Eminescu, s-a simțit străin în propria lui țară. El se află în postura comică a cuiva care provoacă o încăierare și care apoi o ia la fugă, strigând în gura
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
spus că o și condiționează, am spus doar că n-o exclude !) O dată cu răbufnirea aceasta, furioasă aproape, începe, de fapt, poezia din Pavor nocturn. De fapt, aceasta se resoarbe în eboșe. Nimic patetic. Deși faptele nude par a predispune la melodramă: „bunicii ei care-a crescut-o/ lumea-i spunea bomboana./ s-a omorât cu acid clorhidric./ când avea trei ani i-a murit un frățior mic/ de câteva luni. au dus-o și pe ea să-l vadă./ îmi povestește
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
tatăl copilului. Revederea se desfășoară scurt, lăsînd nerezolvat misterul. Paul nu află că este tatăl copilului și drumurile lor se despart din nou. Această proză (ca și celelalte din volum) răspunde unui bovarism general, al tuturor personajelor, iar transformarea în melodramă ieftină nu e decît la un pas. Accentele cad pe poveste, nu pe personajele, construite, de altfel, schematic și de aceea fără trăsături memorabile. Ele vorbesc cu o singură voce, aceea a naratorului, dar nu reușesc să dezvolte o idee
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
pentru a-l trata într-un mod memorabil. Curajul de a face literatura din gazetărie este depășit doar de curajul - unui autor cunoscut pentru luciditatea lui - de a fi melodramatic. Pentru prima oara în cariera sa, Matei Visniec recurge la melodrama - și totuși nu abdica de la bunul-gust. De altfel, semnul distinctiv al mării literaturi îl constituie tocmai atingerea acestei performanțe care pare de domeniul imposibilului: să fii melodramatic fără să fii ridicol. Matei Visniec "povestește" în piesa să ce se întâmplă
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
urmă dialoghează inutil cu o americancă de la un centru medical al NATO. Între ele există o prăpastie. Prima își strigă deznădejdea, în timp ce a doua îi acordă... asistență psihiatrică, folosind în mod mecanic cunoștințele conspectate din manualele de specialitate. Că orice melodrama, si aceasta are un happy-end. Dorra, femeia violată, o anunță pe Kate, americancă naivă în conștiinciozitatea ei, ca a luat hotărârea să păstreze copilul. Cu mențiunea, însă, ca aceasta rezolvare fericită nu este deloc convențională. Dorra renunța la avort în
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
armoniei generată de un comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența naționalismului într-o formă radicală care afectează până la dizolvare comunitatea țigănească. Transformarea țiganilor în membri de partid este un maxim al comicului bulimic al melodramei, unde personajele nu îmbătrânesc nici sub machiaj. Poldek Socha joacă rolul unui mai puțin educat Schindler în filmul Agnieszkăi Holland, reușind să salveze în timpul ocupației naziste a Lvov-ului câțiva evrei ascunși în sistemul de canalizare al orașului, scenariul filmului fiind
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
să încerce să își schimbe destinul, atunci când acest lucru mai este încă posibil. Toată literatura Adrianei Bittel se află la limita dintre râs și plâns. Cea mai mică deviere într-o parte sau alta ar putea transforma textele sale în melodrame greu de suportat sau în comicăreli lipsite de substanță, din categoria scheciurilor care făceau deliciile programelor tv de revelion, în urmă cu câțiva ani. Autoarea își păstrează însă în permanență capul pe umeri, are mereu la îndemână doza de ironie
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
sau în comicăreli lipsite de substanță, din categoria scheciurilor care făceau deliciile programelor tv de revelion, în urmă cu câțiva ani. Autoarea își păstrează însă în permanență capul pe umeri, are mereu la îndemână doza de ironie aptă să lumineze melodrama, dar și trusa de sentimente și sensibilitate cu ajutorul căreia comedia dobândește o cu totul altă statură. Nimic nu se compară ca dramă cu îmbătrânirea unei femei. Exuberanța se stinge, frumusețea se fanează, dorința din ochii celui de lângă ea dispare, cochetăria
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
autorul acestuia ne rămâne necunoscut), A. B. "execută sârguincios «exercițiile» obligatorii ale vremii, scriind despre industrializarea socialistă și sabotorul industrial, colectivizarea agriculturii și reacția chiaburilor de la sate, lupta comuniștilor în ilegalitate etc. etc., "șovăind între oratoriul laic ( sic), comedie și melodramă, fără o preocupare specială pentru formă, urmând însă cu încredere modelele dramaturgiei interbelice. Multe și variate motive, așadar, pentru a figura în Dicționar Poate, totuși, luptă pentru el împrejurarea că, de la un moment dat, "A. B. a încercat să scuture
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
teatrului liric pe care l-a cumpărat în incinta unde se află peliculele și le dă foc. Flăcările vor cuprinde nu numai clădirea, dar și pe unul dintre personaje, pe frumoasa Emilia în ipostaza de primadonă așa cum el consumă în melodramele sale atîtea trecute vieți de doamne și domnițe, precum și pe cele ale unor eroi cărora noua scenă le asigură un fel de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Un Leon nebun, - persoana empirică a sfîrșit într-un ospiciu; Hamlet
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
format, jocul lui Maura impresionează plăcut, chiar dacă partitura din Volver nu aduce nimic foarte original. Blanca Portillo merită o mențiune specială la capitolul actori, deși rolul ei (vecina grijulie cu alură de transsexual Agustina) este mai degrabă secundar. Kitschul și melodrama, atît de caracteristice filmelor lui Almodóvar, nu au în Volver efectele de senzație din producțiile mai vechi ale regizorului, unde se ajunge la situații, personaje sau atitudini devastator ironice și, în același timp, atractiv epatante. Din punct de vedere estetic
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
este revalorificat au second degré și pus la lucru într-o spumoasă compoziție camp. Dar registrul este mai potolit, nu numai, cum am mai spus, din punctul de vedere al ritmului, ci și din cel al intensității sau concentrației de melodramă. "E (aparent) atît de prost încît reușește (în realitate) să fie bun" rămîne deviza fundamentală a concepției regizorale, dar accentul se mută asupra unor situații mai puțin neobișnuite. O lentă scădere de energie, motivată probabil și de vîrstă, ar spune
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
a transformat încet, dar sigur, în decursul timpului și-a cucerit treptat piața literaturii, a spectacolului teatral, a filmului și a televiziunii. Inițial un divertisment artistic, ea a devenit o specie populară, care nu mai ține aproape deloc de artă. Melodrama actuala poate fi considerată, cel mult, ca aparținînd zonei "consumului", aceea care pune laolaltă producții extrem de diferite, mizînd toate pe succesul la publicul larg, indiferent de valoare. Anumite elemente comune pot fi, desigur, constatate în aceste producții, care nu urmăresc
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
publicul larg, indiferent de valoare. Anumite elemente comune pot fi, desigur, constatate în aceste producții, care nu urmăresc să șocheze, ci să flateze gustul dominant și care inovează totdeauna doar înlăuntrul unui conformism bine calculat. Există mai multe definiții ale melodramei, unele valabile atît pentru aceea din teatrul și nuvelă romantică ale secolului XIX, cît și pentru specia modernă, mult mai diversă practic fără frontiere de gen. Problema mea, în acest articol, e mai puțin aceea de a o defini încă
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
de gen. Problema mea, în acest articol, e mai puțin aceea de a o defini încă o dată și mai mult aceea de a descoperi, prin intermediul caracteristicilor ei, motivele care o fac atît de populară. Am în vedere toate categoriile de melodrama, de la cea literară la telenovelele care fac deliciul milioanelor de fani t.v. E vorba de un fenomen social, nu de o simplă modă. Întrebarea este ce anume asigura succesul imens al acestei adevărate industrii, mondializata înaintea altora, pe care
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
un fenomen social, nu de o simplă modă. Întrebarea este ce anume asigura succesul imens al acestei adevărate industrii, mondializata înaintea altora, pe care toată lumea o cunoaște, dar puțini au analizat-o. La mijloc este, cred, o confuzie de planuri: melodrama nu conteaza pe artistic, ci pe sentimental. Ea apelează la situații și la personaje care stîrnesc emoții așa zicînd brute și suficient de universale pentru a frînge inimile în absență medierii artistice. E de-ajuns să ascultăm o mamă care
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
familii, sînt de-ajuns acestea pentru a se declanșa în noi compătimirea. Nu mai e nevoie de altceva: poate doar de o tehnică abila a expunerii și suspansului, de frumusețea unui chip cuprins de tristețe, de splendoarea unui peisaj. În melodrama, arta n-are loc. I se substituie umanul direct, pur, nesofisticat. Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
Nu mai e nevoie de altceva: poate doar de o tehnică abila a expunerii și suspansului, de frumusețea unui chip cuprins de tristețe, de splendoarea unui peisaj. În melodrama, arta n-are loc. I se substituie umanul direct, pur, nesofisticat. Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]