1,164 matches
-
Onisifor Ghibu. Omul și opera, T, 1983, 6; [Centenarul Onisifor Ghibu], „Romanian Review”, 1983, 10; Traian Vedinaș, Onisifor Ghibu, Cluj-Napoca, 1983; Bârsănescu, Medalioane, 107-111; Țepelea, Opțiuni, 47-54; Alex. Ștefănescu, Scene din viața scriitorilor, RL, 1991, 20; Mircea Popa, Onisifor Ghibu - memorialistul, ST, 1991, 5-7; Al. Cistelecan, Oameni și fapte, VTRA, 1991, 8; Radu Voinescu, Exemplul dascălului, RL, 1992, 31; Valeriu Râpeanu, Onisifor Ghibu memorialistul, L, 1992, 41; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Un mare român: Onisifor Ghibu, CC, 1992, 10-12; Z. Ornea, Basarabia în
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
107-111; Țepelea, Opțiuni, 47-54; Alex. Ștefănescu, Scene din viața scriitorilor, RL, 1991, 20; Mircea Popa, Onisifor Ghibu - memorialistul, ST, 1991, 5-7; Al. Cistelecan, Oameni și fapte, VTRA, 1991, 8; Radu Voinescu, Exemplul dascălului, RL, 1992, 31; Valeriu Râpeanu, Onisifor Ghibu memorialistul, L, 1992, 41; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Un mare român: Onisifor Ghibu, CC, 1992, 10-12; Z. Ornea, Basarabia în 1917, RL, 1993, 51-52; Vistian Goia, Magiștri și discipoli ai Universității clujene, ST, 1994, 7-8; Constantin Cubleșan, Jurnale, jurnale, jurnale... O literatură în
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
planeta Jupiter, scrie o satiră la adresa politicianismului vremii, intitulată O ședință administrativă la Piei Roșii cu leafă. Propunând spre premiere Academiei două piese de Gh. Sion, nu se dovedește și un bun critic de literatură. Prin structură, G. este un memorialist. Încă la 1858 îi trimitea lui V. Alecsandri o scrisoare în care relata cu farmec un voiaj în Marea Egee și pe țărmul Asiei Mici. Intuind vocația amicului său, Alecsandri, și el un memorialist încântător, îl îndeamnă să se aștearnă pe
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
de literatură. Prin structură, G. este un memorialist. Încă la 1858 îi trimitea lui V. Alecsandri o scrisoare în care relata cu farmec un voiaj în Marea Egee și pe țărmul Asiei Mici. Intuind vocația amicului său, Alecsandri, și el un memorialist încântător, îl îndeamnă să se aștearnă pe scris. Cei doi își propun să facă un schimb de astfel de texte, care să fie destinate publicării. Mirceșteanul va răspunde cu totul sporadic incitațiilor lui G., dar va încuraja și întreține mereu
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
pandurilor lui Tudor și a eteriștilor, secvențe din pregătirea revoluției de la 1848. G. pare că se lasă în voia amintirilor, urmărindu-le meandrele după cursul capricios al memoriei, de unde și numeroasele digresiuni. Istorisirile, mai întotdeauna adevărate, suferă o transfigurare, chiar dacă memorialistul nu face parte dintre imaginativi. Nu mai puțin expresive decât tablourile de epocă, portretele, cu un accent pus, fără pedanterie, pe înfățișarea vestimentară, sunt interesante în latura morală. Scriitorul e captivat de existențele aventuroase, în care se strecoară și puțin
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Ghica, București, 1987; Manolescu, Istoria, I, 232-244; Negoițescu, Ist. lit., I, 54-60; Faifer, Semnele, 219-220, 259; Anastasie Iordache, Ion Ghica, diplomatul și omul politic, București, 1995; Dicț. esențial, 342-345; Dan Bogdan, Ion Ghica, București, 2000; Dicț. analitic, IV, 112-115; Săndulescu, Memorialiști, 13-26. F.F.
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
, Vasile (13.VII.1895, Susleni, j. Orhei - 30.I.1987, Iași), istoric literar și memorialist. A absolvit școala elementară și Seminarul Teologic din Chișinău. Din 1916 colaborează la ziarul „Cuvânt moldovenesc”, devenind mai târziu prim-redactor; publică aici prima variantă a poeziei Limba noastră a lui Al. Mateevici. Ulterior este redactor la „România nouă”, ziar
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
, Pan[telimon] (1.VIII. 1883, Cubolta, j. Soroca - 30.IV.1979, București), poet, memorialist și gazetar. Fiu al Paraschivei și al dascălului bisericesc Nicolae Halipa, H. urmează Seminarul Teologic de la Chișinău, terminat în 1904, apoi, contaminat și de febra revoluționară a anilor 1905-1906, se dedică unei activități de militant social-național. Organizează Uniunea Țăranilor și
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
, Eugen (31.VIII.1874, Piatra Neamț - 31.XII.1956, București), gazetar, prozator și memorialist. Este fiul Mariei (n. Champalbert), profesoară, originară din Nîmes (Franța), și al lui Nicolae Herovanu, funcționar și publicist. Urmează școala primară la Piatra Neamț și Roman. În 1885 intră la Liceul Național din Iași, unde va fi coleg cu Eugeniu P.
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
, Nicolae (5.VI.1871, Botoșani - 27.XI.1940, Strejnicu, j. Prahova), istoric și critic literar, dramaturg, poet și memorialist. Vlăstar al unei familii cu veche tradiție cărturărească, I. este primul din cei doi fii ai Zulniei Iorga (n. Arghiropol), descendentă din dragomani ai Porții, traducătoare din literatura franceză, și ai avocatului Nicu Iorga, o vreme subprefect de Botoșani. Se
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
om politic, într-un cuvânt ca om de acțiune angrenat în istorie, compun o frescă a lumii românești din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, nu fără a integra și tablouri de lume vest- și nord-europeană. Aproape niciodată memorialistul nu relatează sec. Cu toate că el istorisește de regulă rapid, nemeșteșugit, într-un stil colocvial, amintirile reînvie pregnant persoane și personalități, restituie atmosfera unor situații derulate cu ani și decenii înainte. Asemenea unui serial cinematografic, discursul rememorativ vizualizează parcă orașe, sate
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
RALEA, Mihai (1.V.1896, București - 17.VIII.1964, Berlin), eseist, estetician, critic literar și memorialist. Este fiul Ecaterinei (n. Botezatu) și al lui Dumitru Ralea, magistrat. Face cursul primar la Huși și Liceul Internat la Iași, absolvindu-l în 1914. După ce își ia licența în drept și litere la Universitatea din Iași (1918), urmează studii
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
, Raoul S. (1.XII.1881, Botoșani - 1960, Paris), gazetar și memorialist. Debutează în „Adevărul”, la rubrica „Impresii și palavre”, unde va colabora cu oarecare continuitate. În 1906 lansează revista umoristică „Țivil-Cazon”. În 1941 își pierde unicul fiu în tragedia vasului „Struma”. Persecutat de regimul comunist, R. reușește să emigreze în Israel
RUBSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
ROSETTI, Radu (14.IX.1853, Iași - 12.II.1926, București), prozator și memorialist. Este fiul domniței Aglae, fiica cea mare a domnitorului Grigore Alexandru Ghica, și al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
Croicu și Petre Croicu, București, 1978, 123-207; Gala Galaction, Opinii literare,îngr. și pref. Gh. Cunescu, București, 1979, 259-261; Piru, Ist. lit., 243-244; Ornea, Interpretări, 84-165; Z. Ornea, Amintiri de demult, RL, 1996, 41; Dicț. scriit. rom.,IV, 101-103; Săndulescu, Memorialiști, 73-81. S.D.
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
ROSETTI, Radu R. (20.III.1877, Căiuți, j. Bacău -2.VI.1949, București), memorialist. Este fiul Emmei (n. Bogdan) și al scriitorului Radu Rosetti. Moștenește din partea tatălui pasiunea pentru istorie și genealogie, iar din partea mamei cultul armelor, la vremea lui, bunicul, Lascăr L. Bogdan, fiind ofițer în prima baterie de artilerie din Moldova. După
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
RUSSU-ȘIRIANU, Vintilă (20.IV.1897, Arad - 25.II.1973, București), memorialist, publicist și dramaturg. Este fiul ziaristului și prozatorului Ioan Russu-Șirianu. Studiile liceale le face la Arad și Ploiești, frecventează un timp cursurile Conservatorului de Artă Dramatică și ale Facultății de Medicină din București, apoi urmează Facultatea de Litere și Filosofie
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
, Al.[exandru] (20.X.1895, București - 27.II.1990, București), memorialist și editor. Este fiul Zoei (n. Cornescu) și al lui Petre Rosetti Bălănescu, avocat și moșier. Elenei C. Cornescu, bunica sa după mamă, i-a închinat Ion Heliade-Rădulescu poezia Zburătorul. Urmează la București cursurile Liceului „Gh. Lazăr” (1906-1914) și Facultatea
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
ȘĂINEANU, Constantin (10.I.1869, Ploiești - 1947, București), publicist, traducător și memorialist. Este fiul Mariei (n. Rabin) și al zugravului de biserici Moisi Șain și fratele lingvistului și folcloristului Lazăr Șăineanu. Începe să învețe la școala „Luca Moise” din Ploiești. Face gimnaziul la „Gh. Lazăr” (1880-1884), iar cursul superior la Liceul „Matei
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
ROSETTI, C.[onstantin] A. (2.VI.1816, București - 8.VI.1885, București), poet, memorialist și ziarist. Tatăl, spătarul Alexandru Rosseti, se născuse la Constantinopol, locul de obârșie al Rosetteștilor. Căsătorit cu Elena Obedeanu, el a avut doi fii, pe Dumitru, mort prematur, și pe Constantin (Costache). După lecțiile luate acasă cu profesori particulari, R.
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Dana Dumitriu, Introducere în opera lui C.A. Rosetti, București, 1984; Indrieș, Polifonia, 66-70; Holban, Literatura, I, 1-19; Ioan Holban, C.A. Rosetti, CL, 2000, 3-5; Manolescu, Istoria, I, 263-273; Simion, Ficțiunea, III, 94-102; Dicț. scriit. rom., IV, 97-101; Săndulescu, Memorialiști, 27-32. F.F.
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera lui - redactată preponderent în franceză, limbă în care se exprima cu ușurință - lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
, Eugeniu (18.V.1888, București - 11.I.1972, București), poet, prozator, estetician și memorialist. Este fiul Elenei (n. Cruceanu) și al scriitorului Theodor D. Speranția. Face școala primară și liceul la București, absolvindu-l în 1906. După încercări literare în revistele vremii (în 1896 era premiat de Societatea „Tinerimea română”, în 1897 îi apăreau
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
amănunte interesante și bine povestite despre comportamentul său, unele atestând spiritul fantasmagoric al poetului, mistificarea pe care o cultiva. Despre Ovid Densusianu, căruia îi face un delicat portret, completat și cu relatările din capitolul Revista „Vieața nouă” și cercul ei, memorialistul vorbește cu devoțiune. Simpatetică este și evocarea lui Ion Minulescu, dar alte apariții - Titu Maiorescu, B. Delavrancea, Emil Isac, Lucian Blaga - sunt mai palide. Și Figuri universitare (1967) este o culegere de portrete, inserate pe fond memorialistic, mai pregnante fiind
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]