1,292 matches
-
Malraux când spune, scriindu-și memoriile, că propria lui viață nu-l importă, afirmă prin aceasta validitatea profundă a mărturiilor lui. DESPRE ARTA MEMORIILOR Revin la ideea pe care am exprimat-o de mai multe ori până acum, anume că memorialistica (vreau să spun marea memorialistică, cea care se impune în planul artei literare) e totdeauna operă de imaginație. La Rochefoucauld când spunea cu intenția de a discredita Memoriile lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
memoriile, că propria lui viață nu-l importă, afirmă prin aceasta validitatea profundă a mărturiilor lui. DESPRE ARTA MEMORIILOR Revin la ideea pe care am exprimat-o de mai multe ori până acum, anume că memorialistica (vreau să spun marea memorialistică, cea care se impune în planul artei literare) e totdeauna operă de imaginație. La Rochefoucauld când spunea cu intenția de a discredita Memoriile lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea altceva decât să dea formula
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
formula se aplică în definitiv tuturor operelor literare care narează, indiferent dacă sunt romane, nuvele, povestiri etc. sau memorii, amintiri, autobiografii etc. Asta nu înseamnă că formula e prea largă și deci nu determină precis speciile, ci înseamnă că între memorialistică și ficțiune există ceva fundamental comun. În calitate de cititor nu fac o radicală deosebire între Saint-Simon și Balzac sau Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceva fundamental comun. În calitate de cititor nu fac o radicală deosebire între Saint-Simon și Balzac sau Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și dramatic. Memorialistul e presupus a relata fapte veridice, pe când autorul de ficțiune, fapte inventate. Dar de câte ori cantitatea de invenție nu se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
inventate. Dar de câte ori cantitatea de invenție nu se întâmplă să fie poate mai redusă în mari opere de ficțiune decât în celebre memorii? Sigur, nu trebuie să încurcăm borcanele: distincția este funcțional necesară și justificată, iar prezumția de veridicitate în memorialistică și de invenție în ficțiune rămâne și trebuie să rămână mai mult sau mai puțin constantă. Nu ne interesează aici valoarea documentară a memoriilor: din acest punct de vedere ele trebuie, firește, luate sub beneficiu de inventar. Dar din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
câștigă prin pasiunea autorului, care dilată, deformează, inventă și până la urmă impune lucrurilor o coerență și o plauzibilitate ce le lipsește în primă instanță (sau, în tot cazul, e de o altă natură). A contesta adevărul unei mari opere de memorialistică pe temeiul inexactităților de amănunt sau al mitomaniei autorului e pură prostie. Opera e cu atât mai adevărată, cu cât imaginația memorialistului e mai puternică. Bineînțeles, nu vreau să spun că adevărul operei e în raport cu minciunile pe care eventual le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
qui n’importe qu’a moi!” Tot el, în același preambul, spune: „L’individu a pris dans les Mémoires la place que l’on sait, lorsqu’ils sont devenus des Confessions”, delimitându-se astfel prin contrast cu ceea ce numește el memorialistica introspectivă, al cărei ultim reprezentant ilustru îl declară pe Gide, el însuși plasându-se în categoria celor care ca generalul de Gaulle în Mémoires de Guerre sau colonelul Lawrence în Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii relatează mari evenimente și împlinirea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de Gaulle în Mémoires de Guerre sau colonelul Lawrence în Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii relatează mari evenimente și împlinirea unor mari proiecte, meditând totodată nu asupra omului ca individ, ci asupra „condiției umane”. Dar „introspecția” sau confesiunea nu e memorialistică decât dacă devine o mărturie umană cu valoare de cunoaștere obiectivă, adică dacă e un „memoriu” asupra „condiției umane”. La Rousseau, autobiografia și spovedania intimă au o exemplaritate obiectivă și lasă de altminteri loc destul pentru tabloul societății și al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai bogată și mai puternică: vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski. Imaginația are darul de a instaura irevocabil o imagine a lumii, proprie, autonomă și exemplară. Se crede, în genere, că, de pildă, literatura „de imaginație” se deosebește de istorie sau de memorialistică prin faptul că închipuie întâmplări fictive. Dar un mare istoric, Iorga de pildă, sau un mare memorialist, de pildă, Saint-Simon (pe care anume l-am pomenit adineauri alături de Tolstoi), sunt ceea ce sunt tocmai prin puterea lor extraordinară de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi În România abia după 1990. Nevoia de transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat În special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea Aurorei Liiceanu, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, intenționează să abordeze fenomenul rezistenței dintr-o perspectiva nouă pentru istoriografia românească, și anume din punctul de vedere al psihologiei sociale. Aceasta presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Ana Cristea, Simion Săveanu, Radu Dinescu, Traian Coșovei. M. găzduiește sporadic și interviuri, realizate cu respectarea restricțiilor ideologice. Apar, astfel, foarte scurte interviuri cu Marin Preda, Cezar Petrescu, Nina Cassian. Dintre studiile incluse accidental în sumar, menționabile sunt Literatura memorialistica de H. Zalis și un eseu monografic despre I.L. Caragiale, avându-l că autor pe Ioan Massoff. Scriu cronici literare Vasile Nicolescu, Victor Ernest Mașek, Mariana Pârvulescu, Boris Buzilă ș.a. Cronicile teatrale și cinematografice sunt realizate de Silvia Kerim, Eugen
MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287951_a_289280]
-
sfătos cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
de semnătură și revine în presă abia în 1957, publicând poezii în „Tribuna”, grație lui Ioanichie Olteanu. În 1970 revista italiană „Brevi” îi acordă Premiul Napoli Ospite pentru volumul Până unde pot muri (1969). A lăsat în manuscris volumul de memorialistică Întâmplări de când eram pe pământ. Traiectoria cărților lui M. înregistrează evenimentele unei biografii spectaculoase în felul ei. „Băiatul Sofiei - din flori”, cum s-a autodefinit într-un vers, asumă poetic condiția de marginal, de anonimat și umilitate, iar poemele sale
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
Jung și Cassirer despre gândirea arhetipală și simbolică își găsesc numeroase ilustrări și interpretări în psihologia conduitei, a celei anormale și patologice, autorul fiind un fin interpret al celor mai subtile mecanisme psihologice. Un loc important îl ocupă M. în memorialistica gulagului și a detenției, cele două cărți pe această temă, Amfiteatre și închisori (1991) și Mărturii asupra unui veac zbuciumat (2002), constituind documente umane și sufletești de primă mână asupra anilor de formație și, mai ales, asupra epocii comuniste. Edificatoare
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
atmosferă de exterminare. „Un infern adevărat, pe care fantezia lui Dante nu l-a putut imagina”, scrie cel care ajunsese să aibă la eliberare doar puțin peste patruzeci de kilograme. Cu o portretistică vie și un verb plin de plasticitate, memorialistica lui M. îl impune printre autorii de mare curaj și putere de convingere. SCRIERI: Psihologia persoanei, Cluj, 1941; ed. București, 1999; Natura științei, București, 1968; Sub semnul omeniei, București, 1970; Psihologie și literatură, Cluj-Napoca, 1971; Condiția umană. Aspectul ei bio-psiho-
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
unui veac zbuciumat), îngr. și introd. Voicu Lăscăruș, Cluj-Napoca, 1991; Depth and Height Psichology, Cluj-Napoca, 1998; Psihologia adâncurilor și înălțimilor, Cluj-Napoca, 1999; Mărturii asupra unui veac zbuciumat, îngr. Daniela Mărgineanu Țăranu, pref. Mircea Miclea, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Popa, Memorialistica lui Nicolae Mărgineanu, VR, 1992, 6; Andrei Marga, Despre etica universitară, APF, 1997, 5; D. Salade, Universitari clujeni, Cluj-Napoca, 2002, 79-92; Mircea Popa, Figuri universitare clujene, Cluj, 2002, 79-92; Marta Petreu, N-am plâns de mult citind o carte, APF
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
inedit de V. Voiculescu scris în 1940 și intitulat Nu vă credeți, iar numărul 1-4/2001 conține două poeme inedite de G. Bacovia (Sunt și Dialog). Proza restituită reprezintă în egală măsură un eșantion compozit, mergând de la romanul realist sau memorialistica descriptivistă până la povestirea romantică ori nuvela psihologică. Nume sonore concură la configurarea unui peisaj epic spectaculos. În primele trei numerele din 1970 Perpessicius și Corin Grosu publică romanul sadovenian Mariana Vidrașcu, în numărul 3/1971 sunt incluse pagini memorialistice aparținând
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
Ion Albotă; a mai semnat Const. Apostol sau Pavel Mureșanu. Traducător talentat și harnic, cultivat și poliglot, M. a dat numeroase transpuneri din literaturile franceză, engleză și germană. Selectează îndeosebi romane, dar și piese de teatru, cărți de istorie, reportaje, memorialistică, știință popularizată, relatări de călătorie etc., unele aparținând unor autori iluștri (Charlotte Brontë, André Maurois, Antoine de Saint-Exupéry, Max Frisch, William Saroyan ș.a.). A scris și cărți pentru copii. Împreună cu fratele său Eugen B. Marian a îngrijit o ediție revizuită
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
fie prezentă în paginile revistelor și gazetelor de limba română: „Viața noastră”, „Ultima oră”, „Adevărul”, „Minimum”, „Izvoare”, „Orient Expres”, „Tribuna”. Începând cu Ora severă (1982), eseu poematic despre întâlnirea cu Israelul, îi apar, tot în românește, mai multe cărți de memorialistică, proză și versuri. Face parte din Confederația Scriitorilor din Israel și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se îndreaptă spre proza memorialistică, în care creionează îndeosebi portrete de artiști, dar și spre proza de ficțiune. Nucleul magic (1986) este
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit la fel de dăruit pentru proza poematică (Imn către holeră), ca și pentru cea satirică sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
relevă un colorit mai sobru și, deși păstrează unele elemente de stil epistolar și de jurnal intim, se apropie mai mult de reportajul literar. Originală, cu deosebite virtuți artistice, proza rămasă de la I. îi asigură autoarei un loc important în memorialistica de călătorie românească. SCRIERI: Scrisori bănățene, București, 1924; ed. îngr. și pref. Petre Pascu, Timișoara, 1975. Repere bibliografice: Claudia Millian, Recitind „Scrisorile bănățene” de Cora Irineu, ALA, 1922, 105; Camil Petrescu, „Scrisori bănățene” de Cora Irineu, RVVR, 1924, 4; Sadoveanu
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
Fernandez sau Ioan Petru Culianu, de la Giorgio Strehler, Nina Berberova, Ionel Jianu, Ioan Holender, V. I. Stoichiță la Paul Barbăneagră și Felix Alexa. În al treilea rând, revista recuperează tradiția anticomunistă și valorile pozitive ale dreptei românești. neextremistă. Se comentează memorialistica și discursurile parlamentare ale lui Titu Maiorescu, P. P. Carp, Al. Marghiloman, C. Argetoianu, I. G. Duca ș.a., istoriile orale ale rezistenței din munți în anii ’50 ai secolului trecut, sunt promovate „noile energii valahe” în gândirea teologică și creștin-democrația
LITERE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287833_a_289162]
-
ca perspectivă și sursă în mai toate studiile sale. În paralel cu lucrările strict științifice, L. a fost și un asiduu comentator, prezent în „Stindardul” mai bine de un deceniu, al fenomenului literar din țară și de peste hotare, abordând concomitent memorialistica (dedică pagini de evocare lui N. I. Herescu și D. Găzdaru), traducerile (din Konstantinos Kavafis, de pildă) și chiar lirica. Între altele, trebuie menționate polemicile pe teme literare cu personalitățile înregimentate politic. O chemare specială a simțit L. față de marile figuri
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]