710 matches
-
Ultima reprezentantă a familiei Farnese, Elisabetta, odată cu care s-a stins dinastia, s-a căsătorit cu un Bourbon de la Napoli. Astfel, în 1787, în ajunul Revoluției franceze, splendida colecție a luat drumul orașului Napoli; a fost instalată fără prea multe menajamente într-o clădire imensă, care găzduise grajdurile regale, apoi fusese mărită și transformată în universitate și, în cele din urmă, în muzeu. Octavia, Agrippina, Tiberius și Gajus Caesar continuă să ne spună de acolo povestea lor. La Roma însă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aprilie 1927 („Marchez au pas, Tristan Tzara parle à Integral“), ex-liderul dadaist se delimitează de adeziunea la comunism a suprarealiștilor (care, la rîndul lor, îl respinseseră), pledînd pentru „revoluția permanentă a spiritului”, în numele unui anarhism egotist. Comunismul e calificat, fără menajamente, drept „nouă burghezie” dogmatic-academizantă: „Comunismul este o nouă burghezie, plecată de la zero, revoluția comunistă este o formă burgheză de revoluție. Nu este o stare de spirit, ci o regretabilă necesitate. După ea reîncepe ordinea. Și ce ordine! Birocrație, ierarhie, Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă, nu numai că se putea, dar că așa se și întâmplase. Bănuiala ei era că adevăratele motive erau legate de situația delicată a unor rude aflate în închisoare, de obiceiul lui Sever de-a spune lucrurilor pe nume, fără menajamente, precum și de faptul că tatăl lor avusese în trecutul apropiat probleme cu regimul, care-l privea ca pe un element burghez și ostil... Cu alte cuvinte, fu de părere Norica, soțul ei era victima celor care gândeau cam în următorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vulcano de patru porții. Era instalat confortabil la unul dintre birouri, În fața cutiei cu pizza deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai pe aici? - Vreau să vorbesc cu Pérec, zise băiatul, vizibil foarte Încordat. Vocea lui Nicolas Îl făcu pe medic să se ridice instantaneu În picioare În celulă. Îl interpelă cu furie pe tînăr: - Gunoi ce ești! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mama lui Gwen. Duceți-vă acasă! Toți! Puse o mînă compătimitoare pe brațul Mariei și, coborînd vocea, o sfătui să facă la fel. - N-am să fiu mereu aici ca să veghez asupra dumitale. - Nu te lăsa Înșelat, replică ea fără menajamente. Dumneata ai nevoie de mine, nu invers. Ca și cum ar fi vrut să-i ilustreze cuvintele, un bătrîn de pe insulă Își făcu apariția aducînd o veste pe care o spuse În dialect breton și care declanșă cîteva gesturi ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
proțăpit la marginea vidului, uitîndu-se În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii, pe care fluxul Îl acoperise complet. - De cîte ori ți-am spus că nu vreau să te văd pierzînd vremea pe aici? Îi strigă ea trăgîndu-l Îndărăt fără menajamente. Chiar vrei ca mama să te trimită Într-un azil de nebuni? Nu? Ei bine, nici eu nu vreau, dar dacă te mai văd că dai tîrcoale pe aici, exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sumbrelor ei amintiri, nu-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a curmezișul drumului. Se agita, făcîndu-se că vrea s-o Împiedice să treacă. Yvonne, fără menajamente, crezu că-l mătură cu un dos de palmă, ca de obicei, dar Pierric nu se clinti din loc. Gura lui se strîmbă În fel și chip, scoțînd sunete răgușite, de neînțeles, apoi un cuvînt țîșni, deslușit, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se teamă de ce era mai rău. CÎnd ajunse În dreptul ușii, o prinse pentru a ajuta să fie ridicată la bordul elicopterului și o Întinse ușor pe targa așezată jos. Un medic militar Îl dădu atunci la o parte fără menajamente și Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri, mormăi Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-a dat drumul. Uneori, noaptea, i se Întîmpla să revadă lungile plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi care se Închideau pentru totdeauna... Începu să plîngă. - Și te-ai Întors la castel, Îl Îmboldi iarăși Ryan, fără menajamente. - Da... Își trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare spunîndu-mi că se ocupă el de toate. Se făcuse deja ziuă cînd s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate. - Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arăta mînie, descumpănire. Strigă cu vocea aceea de copil: - Bebelușul meu! Vreau bebelușul meu! Bebelușul meu... - Își cere jucăria, cîrpele. Marie le luă de pe noptieră și le puse În brațele lui Pierric, dar, spre uluirea tuturor, acesta le azvîrli fără menajamente. - Nu, nu păpușa, vreau bebelușul meu! Bebelușul pe care l-am găsit, dă-mi-l Înapoi! E al meu! Marie și Lucas schimbară Între ei o privire care arăta că nu Înțelegeau nimic. Lucas Îi făcu semn psihanalistului care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vas În derivă În sectorul Iroises, dar cu ceața asta s-o tai cu cuțitul patrulele de căutare nu pot face nimic... Armelle nu le da pace și nu contenea să cîrÎie. Lucas tocmai se pregătea s-o pună fără menajamente la locul ei cînd o frază Îi reținu atenția: menajera găsise În camera lui PM un obiect ciudat. Armelle le-o luă Înainte conducîndu-i În camera soțului ei și le arătă, așezat Îndărătul ușii, un zmeu mare. Pe o armătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mecanic citesc pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frumoasa Antilia, zise omul. Și aș putea să Îți indic și numele lor, dat fiind că din când În când stați la aceeași masă. Cu siguranță, și eu fac parte dintre ei... și poate că și dumneata, adăugă el fără menajamente. Dar pe adevăratul amant, acela căruia Îi răspunde ea cu dragoste, nu-l cunoaște nimeni. Pe el va trebui să-l găsești, dacă vrei să dai de urma Antiliei. — Vrei să spui că nu știi cum să dai de femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adică cu toartă și fără zimți. Atmosfera era plăcută. Iolanda venea uneori și fără el. Locul acela, singurul din oraș, părea condus după legi care În alte părți nu funcționau. Aici Însă erau de neocolit. Eventualii insurgenți erau evacuați fără menajamente de oameni bine antrenați pentru astfel de misiuni. Pe lângă anonimi, puteai Întâlni acolo, zilnic, În pauze lungi Între două tușe sau două cuvinte, pictori, poeți și chiar prozatori. Dacă picturile erau mai greu de povestit, proiectele de poeme și romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mici amănunte. Deși ele erau îndatoritoare și, din când în când, îi trimiteau daruri în speranța că-i vor intra în voie, ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pic de compasiune, dacă bătrânul acela va supraviețui unei călătorii așa de lungi. CAPITOLUL TREI Benia trimisese cutia așa cum promisese, dar eu n-am fost acolo ca s-o primesc. Când o adusese la poarta grădinii, i se spusese fără menajamente că Den-ne era în camera cea mare cu fiul ei și că nu putea fi chemată pentru un negustor. Cutia a fost lăsată în colțul bucătăriei și n-am văzut-o decât după plecarea lui Re-mose din Teba, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicându-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai târziu. Până atunci puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși, îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu? Nu mai am chef să fiu tratat cu menajamente. Se poartă cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice să mă pot tăvăli prin viață ca ei. Dar sunt nedrept. Cu ce sunt vinovați? Și fac rău gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu n-aș fi pe de-a-ntregul și... în întregime Pink Floyd? - Poftim? - Eu... să ne fi jucat... Doar în joacă... de fapt... să nu fiu... de-adevăratelea... Pink Floyd?!... Doamnele își roteau încîntate privirile, complezențele, supicile de zâmbete și menajamentele, ca în prezența unui convalescent. Se uitau cu subînțeles una la alta. E drept că, de pocnit cu 263 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pentru a îndeplini una dintre condițiile băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un moment sau altul al vieții. —Și pe Julia? a zâmbit Alison. Eu, una, n-o văd pe ea înghițind rahat de la nimeni. Îmi place foarte mult, dar mă și înspăimântă cu felul ei de-a fi, adică așa, fără menajamente. Fiona a râs. —E numai o chestie de suprafață. Crede-mă, și ea e la fel de vulnerabilă ca și noi, numai că a dezvoltat un obraz mai gros ca să-și mascheze slăbiciunea. Poate că așa ar trebui să procedez și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu am auzit bolidul. După un scrâșnet asurzitor, am simțit o lovitură puternică din lateral, mai sus de genunchi. Apoi n-am mai știut nimic. M-am trezit la spital, cu un doctor ochelarist, care mi-a spus direct, fără menajamente, că nu are de ales și că trebuie să mi amputeze piciorul stâng (mai sus de rotulă), zdrobit de roata mașinii. Altfel, poate fi mult mai rău. I-am dat acceptul pe loc, fără să mă mai consult cu nimeni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața mea. Mă privea insistent, În maniera prostituatelor. M-am așezat la masa ei și am Început să-i vorbesc (fusesem avertizat doar) direct, fără menajamente, ca și cum aș fi cunoscut-o din totdeauna. Mă asculta cu un interes prefăcut - știam asta - dar eu continuam să-i vorbesc. O reclamă de la Coca - Cola Îi proiecta pe chip irizări de lumină roșie - gălbuie, Încadrând-o Într-o cromatică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]