5,440 matches
-
următoarea terțină: „Tata/ lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a făcut omul? Am convingerea că omul a inventat păcate noi pe care Ucigă-l Toaca nu le-ar fi "descoperit" în veacul veacurilor. Ca de exemplu? Bombele atomice, chimice, biologice, meteorologice, n-au fost inventate de Satana. Satana are menirea să se concentreze numai spre rău. Ori, cercetînd perfecționarea răului, n-ajungi în veci la "încălzirea globală". Omul fiind cel mai puturos animal lăsat pe pămînt, a încercat să-și facă bine doar sieși. A pus la treabă alte animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nepriceperea sa, Dumnezeu ar fi modelat omul fără ochi, lacrima ar fi picurat de sub unghii, cerul s-ar fi coborât în suflet prin vene, curcubeul s-ar fi adăpat direct din inimă, dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă și apoi să vadă. Dacă Dumnezeu ar fi intuit negânditele lui Noe (marele absent la facerea lumii), sigur, din comoditate, ar fi cioplit omul dintr-un trunchi de copac și, tot sigur, ar fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în icoană. Viața este o aberație a lui Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi, stăpînirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care încep toate faptele mari și drepte pentru ca sub stindardul ei patria noastră să fie înălțată și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea contra furiei Va prinde armele; și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
face din el un Don Quijote perfect, care nu are în minte decît cîmpuri de bătălie, metereze, planuri de încercuire, linii de bătaie și atacuri. Un principe care nu se dăruiește decît meseriei războiului nu împlinește însă decît o jumătate din menirea lui. Este evident falsă ideea că el nu trebuie să fie altceva decît soldat; și vă puteți aminti ce am spus despre originea principilor, în primul capitol al acestei lucrări. Ei pot fi judecători și generali, dar acestea sînt accesorii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
subiect mă face, în mod firesc, să vorbesc despre principii care, printr-un negoț de neimaginat în antichitate, fac trafic cu sîngele poporului lor: curtea aceasta este ca un tîrg, unde trupele sînt vîndute celor care oferă bani mai mulți. Menirea soldaților este să-și apere patria; a-i închiria altora, cum ai vinde cîini și tauri pentru lupte, mi se pare a perverti, în același timp, scopul negoțului și al războiului. Se spune că nu este permis să vinzi lucruri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
custodelui muzeului Luvru din romanul lui Dan Brown. Ancheta lor continuă apoi cu mișcarea cathară din aceeași regiune, apoi cu Ordinul Templierilor, ajungând la o concluzie provocatoare: în spatele bine-cunoscutului Ordin se află o asociație secretă, numită Prioratul Sionului, a cărei menire ar fi fost de a conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică de senzație. Deși el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
forța și respins din start de organismul sănătos al poporului român - toate acestea, dar și altele Încă, Îl pun pe cititor În fața unor realități istorice ilustrative pentru puterea acestui popor de a trece prin toate Încercările, conștient sau nu de menirea divină: supraviețuirea. Câteva din personajele principale ale romanului „Hanul cercetașului” sunt cunoscute cititorilor lui Vasile Ilucă din cărți anterioare. Este vorba de cei doi sergenți - cercetași, Înfrățiți În focul luptelor din primele linii, Toader Toaibă și Petrică Staniște, de doctorii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu vă cunoaștim... Ne-ar fi rușâni! „Ai auzit, amice? Lor, șetrarilor, le-ar fi <rușâniă să nu se arate recunoscători pentru binele ce le-ați făcut” - l-a atenționat gândul de veghe. „Noi facem binele fiindcă asta ne este menirea, prietene. Cât despre <rușâniă, asta e o stare pe care o simt cei cu un anumit crez și respect față de muncă. Spre deosebire de alții, care nici bună ziua nu-ți mai dau”. ― Am să-l rog pe domnul profesor. Nu duce grijă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului talent literar de către un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă, până ce are „iluminarea” că menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile mistice nu își găsesc locul în creația mea, căci eu stau 1 Frământare continuă a sufletului (în limba latină). 42 Rareș Tiron în slujba cititorului cu unica menire de a dezvălui doar adevăruri de viață, așa cum sunt ele. Or, tocmai de aceea, propun să aruncăm o privire mai atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe deplin, abia după moarte voi afla, de fapt, ce înseamnă să fii fericit și împlinit cu adevărat. Momentul acela îl voi socoti drept renașterea mea din cenușa stârvului acesta învechit și imperfect, care mă va conduce negreșit la împlinirea menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o dobândi, pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
absolut nicio putere asupra mea, m-am hotărât să-L las pe Dumnezeu, și doar pe El, să mă aibe în paza Sa... Celula în care am fost adus apoi - și din care scriu acum - parcă este gândită anume cu menirea să semene spaimă și să-l înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile mele, îi răspunse furnica. -Dar de ce, ai pățit ceva și nu mi-ai spus? -Nu, nimic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
al unui bărbat, acest lucru semnificând salvarea bărbatului de tortura iadului. Nici soția, nici fiica/fiicele nu avea acest drept 8. Situația în China a fost oarecum similară. Copiii erau adoptați în două împrejurări: pentru a continua linia familială, având menirea de a păstra vie memoria părintelui adoptiv după moartea acestuia, respectiv ca acte de caritate îndreptate spre copiii care, în diferite circumstanțe, rămâneau fără îngrijirea părintească 9. După declinul Imperiului Roman, în Evul Mediu practica adopției devine mai puțin acceptată
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
față de ilegitimitate și existența unor forme alternative de protecție 11. În consecință, Anglia nu legiferează adopția decât în anul 1926. La începutul secolului al XIX-lea, în Franța, Codul lui Napolean aduce o serie de reglementări procesului de adopție cu menirea de a înăspri această practică. De pildă articolul 343 impune condiția ca adoptatorii să aibă vârsta de peste 50 de ani, să nu aibă copii sau descendenți legali și să prezinte o vârstă mai înaintată decât a adoptatului cu cel puțin
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
închisoarea de la 1 la 5 ani. Introducerea acestor noi reglementări pare să reducă numărul adopțiilor internaționale, acesta înregistrând o scădere în perioada 1992-1993 în favoarea numărului de adopții naționale, Legea 47 din 7 iulie 1993 privind declararea judecătorească a abandonului are menirea de a crea, conform GIASAI 63 oferta de copii abandonați legal și pregătiți pentru adopție. În felul acesta, numărul adopțiilor internaționale a început din nou să crească în anul 1994, ajungându-se ca, în perioada 1997-2000, adopțiile naționale sa fie
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cu norme metodologice și ordonanțe de reorganizare a instituțiilor de stat din domeniu 64. Aceste acte normative introduc o serie de modificări în ceea ce privește procesul adopției. Prin Hotărârea de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1997, Comitetul Român pentru Adopții are menirea de a autoriza agențiile românești și internaționale private care își desfășoară activitatea în domeniul adopției, agenții introduse prin Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997. Tot această ordonanță impune creare unei baze de date cu copiii
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Infertilitatea este văzută ca un "defect" care contravine imaginii de sine ideale și care conduce la autostigmatizare exprimată în sentimente de lipsă a propriei valori, de inutilitate, de vinovăție. Nu avem rost fără copii", declară adeseori persoanele infertile. "Asta este menirea noastră pe pământ, să creștem un copil...menirea mea care este?". În alte declarații infertilitatea este conceptualizată în termenii unei piedici în dezvoltarea familială. Prezența copilului este o condiție absolut necesară pentru definirea familiei. Copilul are rolul de a asigura
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
imaginii de sine ideale și care conduce la autostigmatizare exprimată în sentimente de lipsă a propriei valori, de inutilitate, de vinovăție. Nu avem rost fără copii", declară adeseori persoanele infertile. "Asta este menirea noastră pe pământ, să creștem un copil...menirea mea care este?". În alte declarații infertilitatea este conceptualizată în termenii unei piedici în dezvoltarea familială. Prezența copilului este o condiție absolut necesară pentru definirea familiei. Copilul are rolul de a asigura transformarea "cuplului" într-o "familie". "Un copil face
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]