626 matches
-
astfel pe secuii ascunși în munti, tătarii au hotarât că vor rămâne acolo până când secuii nu mai rezistă de foame și vor ieși din peșteră. A trecut destul de mult timp când odată atât secuii, cât și tătarii au rămas fără merinde. Atunci o secuiancă a adunat toată faină rămasă, a amestecat cu cenușă și a prăjit colaci uriași pe care le-au agățat pe prăjine și le-au aratat tătarilor, care au plecat supărați. Biserica unitariană fortificată din Dârjiu este un
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
orașului a fost întreruptă de războiul Crimeeii, între 1853-1856, în timpul căruia a fost bombardat de forțele navale britanice și franceze. În 1866 orașul a fost legat pe calea ferată cu Kiev și Harkov, precum și cu Basarabia, de unde importa grâne și merinde, iar mai departe cu Iași, România. În Odesa a trăit o mare și prosperă comunitate evreiască ajunsă la apogeu în secolul al XIX-lea, astfel că, în 1897, populația evreiască a fost estimată la circa 37% din populație dar, suscitând
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
bogat înveșmântat și purtat ca un rege pe un car frumos împodobit. Descrierea sumară ne obligă să constatăm și aici rolul asociațiilor de copii, dar conducătorii lor ne prevăzuseră un posibil refuz al regelui , nici ce aveau să facă după ce merindele de drum aveau să se sfârșească. Ajunși la Saint Denis se spune că și clericii și alți oameni cu minte sănătoasă i-au îndemnat să se întoarcă acasă. Unii au ascultat, dar la întoarcere drumul era mai greu, descurajarea i-
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
Al Kamil l-a primit pe regele Acrei respectând protocolul și, așa în timp ce cei doi conducători discutau condițiile de pace așezați, conform obiceiului, la o masă încărcată cu bucate, nefericiții cruciați stăteau în apă înfulecând fiecare cum putea câte ceva din merindele trimise cu mărinimie de către sultan. Conform înțelegerii încheiată de Malik al Kamil cu jean de Brienne, la 7 septembrie 1221, Damietta era predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații primeau dreptul de a reveni la Acra sau în celelalte stăpâniri ale
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
dozei de valeriana nu înseamnă neapărat și mărirea efectului terapeutic. În medicină populară românească, valeriana era considerată cea mai puternică armă pentru alungarea tuturor spiritelor rele. În unele zone de munte din Ardeal, ea se amestecă în turtele date drept merinde feciorilor când plecau cu oile la păscut, pentru a-i feri de iele. În Moldova, fetele tinere purtau o rădăcină de valeriana în sân pentru a fi ferite de zburători și de tot felul de ispite ale trupului. În zona
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții, ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Aceste farse se folosesc de „poște”, instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului; utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
după planurile inginerului militar, baronul Ernst von Borgsdorf, care a fost însărcinat de Curtea vieneză cu efectuarea planurilor de refacere a cetății orădene. Demn de remarcat este faptul că ințial aici existase o clădire cu rosturi asemănătoare, o magazie de merinde, și că din 1692 până în 1997 și-a păstrat funcțiunea principală. Actualmente clădirea este dezafectată, însă conform planurilor de reabilitare și revitalizare ale Cetății Oradea, în interiorul acestei clădiri va funcționa, așa cum este și normal, un Muzeu al pâinii. Un muzeu
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
după care o pornește din nou la drum, nu înainte de a fi stat de vorbă cu umbra lui Tiresias, care-i dezvăluie viitorul. Izbutește să treacă teafăr de insula sirenelor, apoi printre Scila și Caribda, dar încep să-i lipsească merindele și tovarășii săi de drum se plâng de foame. Încălcându-i porunca, ei înjunghie câteva animale din cirezile zeului Apollo, ca să aibă cu ce se ospăta. Mânia zeilor le este acum fatală. Uraganul dezlănțuit cu acest prilej îneacă corăbii și
Odiseu () [Corola-website/Science/299036_a_300365]
-
în stilul sanatoriilor moderne din Apus. A prețuit și respectat munca țăranilor; multora dintre aceștia le-a purtat de grijă "ca un adevărat părinte". În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paști, trimitea familiilor sărace colete cu merinde cultivate pe moșiile sale sau fabricate din acestea. Țăranii, la rîndul lor, veneau "la curte să hiritisească pe conu Neculae și pe coana Smaranda" cu prilejul sfintelor sărbători. P. Fala și C. Crupoviatchin menționează că "coana Smaranda" s-a ocupat
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Templului, știut fiind faptul că „nimeni nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii” și îi promite simbria dorită de acesta. Hiram îi răspunde că cedrii vor fi trimiși pe mare în plute până la locul dorit, iar Solomon îi trimite merinde, așa cum i se ceruse. Între Hiram și Solomon a fost pace, și au făcut legământ împreună. Totuși, mai târziu, apar neînțelegeri, căci Hiram este nemulțumit de cele 20 cetăți oferite de Solomon, (numind țara în care se aflau Cabul, nume
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
în acest caz, grănicerii urmau să plătească totuși 2/3 din valoarea acestora, comparativ cu ceilalți locuitori ai țării. Ca urmare grănicerii prestau serviciul militar obligatoriu începând de la vârsta de 16 ani și până la 64 de ani, cu hainele și "merindele" (hrana) lor, acestea fiind suportate de stat numai pe timp de campanie. Pentru perioadele de pace se prevedea ca doar 1/7 din efectivul activ să fie în serviciu. Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
Herța sau din Bălțile Brăilei. Tot în această perioadă de creație a fost făcută și lucrarea monumentală intitulată "Amza Pașa". În anul 1900 a expus pictura "Pâinea cea de toate zilele" în care a înfățișat un plugar așezat șă-și consume merindele sărăcăcioase în nemărginitul câmpului pârjolit de soare. În peisajul "Înmormântarea unui grănicer" subliniază prin contrast, drama umană într-o natură răvășită de furtună. Prin simplitatea cu care a reprezentat elementele de compoziție a reușit să pună în valoare măreția momentului
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
lui Carol Popp de Szathmári, Amedeo Preziosi, Emil Volkers sau Henric Trenk, sau ca "Trei băieți diavoli, sorbind ca o picătură profirul din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică împrumutată din opera lui Theodor Aman, sau ca "Țăranca ducând merinde la câmp". Sava Henția a realizat picturi care au statut documentar, din ele transpare pitorescul iarmaroacelor și a îngrămădirilor comerciale rurale. Acuarela "Bâlciu în Brebu" este o îmbinare dintre peisaj care are și o valoare documentară a epocii, cu pitorescul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
cinci luni până la data hotărâtă pentru expediție (august 1096), semănăturile abia erau date în bob, deci nu exista posibilitatea de aprovizionare a armatei, și totuși au plecat, înarmați cu ce au găsit- mulți nu aveau decât ciomege-și având ca merinde, atât cât puteau duce în traistă. Nu cunoșteau nici distanța ce aveau de străbătut, nici greutățile. Constituiți într-o ,oaste sfântă’ se credeau îndreptățiți să ia tot ce le ieșea în cale și le era de trebuință. Petre Pustnicul, ajutat
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Al-wasīt fī l-madhab" (Compendiu mediu de jurispridență) • "Asăs al-qiyăs" (Temelia analogiei) Al-Ghazali și-a scris aproape toată opera în arabă cu excepția câtorva lucrări compuse în persană, limba sa maternă: • "Kīmyăyé sa'ădat" (Alchimia fericirii) • "Nasīhatul mulūk" (Sfătuirea regilor) • "Zăd-e Ăkherat" (Merinde pentru Viața de Apoi) • "Pand-năma" (Cartea sfatului)
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman. Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică. În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
care orașul polonez Belfz a fost confundat cu orașul Bălți. În timpul campaniei lui Petru I împotriva otomanilor din 1711, târgul Bălți, atunci renumit ca centru de trecătorie și de întreținere a hergheliilor domnești, a fost baza principală de aprovizionare în merinde și cai a armatelor ruse. Dar, după înfrângerea și retragerea lor spre Nistru, tătarii au prădat așezarea. În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
și cu Imperiul Austriac, beneficiază de un grad de autonomie politică locală, iar organizarea militară a vlahilor din Tesalia este menținută. În schimb, ca și musulmanii și spre deosebire de ceilalți creștini din Imperiu, au obligația de a furniza ostași, veșminte și merinde trupelor otomane, trupele vlahe fiind folosite în repetate acțiuni militare turcești. În secolele 17-18 încă mai exista o populație românească în regiunea mărginită de Pozega, Pakrac și Krievac și numită Mica Vlahie Centrul acestei comunități era la Kraljeva Velika. Românii
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
1894 - 1918), care era membru al unei societăți secrete numită Mâna Neagră și care aparținea mișcării naționaliste iugoslave. Generalul Dumitru Iliescu, secretar general al Ministerului de Război afirma "" Cine nu-și amintește de batalioane cari aveau armele legate cu sfori, merindele în traiste aduse de acasă de oameni, cartușele legate în batiste și puse în traistă la un loc cu pâinea. Cea mai mare parte avea drept echipament doar o capelă și o armă fără curea"" Ministerul de Război a început
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
portului tradițional folosirea „sârmei” (beteala sau firul) cu precădere la țesutul „șurțelor” (șorțurile) și într-o mai mică măsură la piesele de podoabă destinate interiorului. Potrivit tradiției orale din timpul graniței militare, din păr de capră se confecționau sacii de merinde, pentru ca la începutul secolului al XX-lea folosirea părului de capră să se restrângă, fiind folosit doar la confecționarea băierilor pentru desagi sau la opinci, înlocuind „nojițele". Industria textilă tradițională a intrat intr-un declin lent începând din deceniul IV
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
părintești. Petre P. Carp petrecea mult timp la moșia sa din Țibănești, preferând să și-o administreze personal în loc de a arenda pământul unui intermediar. El era corect în relația cu țăranii: obișnuia să le dea loc de casă, uneori și "merinde" sau o parte dintr-o pădure tocmai pentru a nu-i vedea trăind în mare sărăcie. Pe copiii silitori îi trimitea pe banii lui la școli pentru a învăța o meserie. S-a implicat în viața satului: a construit o
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
fiind „cultural, istoric sau estetic semnificativ”. Într-o după amiază însorită de început de octombrie, o pereche de tineri face un picnic pe pajiște într-un parc din Chicago, pe malul lacului Michigan. Au adus cu ei, pe lângă coșul cu merinde, material de lectură: un număr din Scientific American, unul din Science și cartea "The Voices of Time", de J.T. Fraser. Siesta care urmează reprezintă cadrul inițial al filmului: un pătrat cu latura de 1 m, filmat în direcție verticală de
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
din 529, lăsând-o orfană pe fiica acestuia, Radegunda. Potrivit cronicii lui Grigore din Tours, Amalaberga l-ar fi incitat pe Hermanfrid împotriva celuilalt frate rămas, Baderich. Se spune că la un moment dat ea ar fi acoperit masa cu merinde doar pe jumătate, iar când a fost întrebată din ce motic a făcut aceasta, i-ar fi răspuns lui Hermanfrid: "Un rege care stăpânește doar jumătate din regatul său merită doar jumătate de masă." Stârnit de aceasta, Hermanfrid a încheiat
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
spune că mutarea se face la cererea Roxelanei) și astfel începe 'Sultanatul femeilor". Hŭrrem avea o suită de peste 100 de persoane, 90 fiind numai servitoarele și roabele ei. Deținea o gardă de eunuci, printre care un bucătar și furnizoe de merinde de preț, un croitor și furnizor de textile fine. Haremul era acum aproape de Curte (Divan), locul guvernării. Hŭrrem devenise sfatnica de încredere al lui Suleiman și se pare că avea o mare influență în politica externă. Două scrisori ale sale
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
asigure ea însăși soluționarea problemei evreiești”. Radu Lecca și Mihai Antonescu au creat Centrala Evreilor din România, pentru a contrabalansa Confederația Societăților Evreiești din România, condusă de Wilhelm Filderman, socotită prea independentă, și care, împreună cu Crucea-Roșie, aducea deportaților din Transnistria merinde și medicamente, ba chiar obținea rapatrierea unora dintre ei. În noiembrie 1941, ambasada Germaniei la București se plângea că ambasadele române din Europa se opun deportării evreilor români de către autoritățile germane, dar a obținut ca statul român să predea Germaniei
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]