678 matches
-
viața omului pe acest Pământ îi e dată numai ca un popas, înainte de a merge la Cel ce Este Veșnic Viu Și știind acestea, omul va cunoaște că Lumea de pe Pământ arată precum o oglindă răsturnată, nedesăvârșită și cu multe metehne, a Lumii celei de dincolo, din Veșnicie Iar omul de felul acesta este fideist, adică are o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și în veci nedespărțită: Tatăl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat de suferință și de disperare, spunând Da' mai îngăduie-mă, măi, Daniele, fiindcă asta mi-e meteahna mea, că fără să mă căptușesc pe dinlăuntru, nu pot munci Apoi, Mărăcinescu i-a grăit cu ciudă, zicându-i Înainte, când erai țăran prost, nu un membru al clasei muncitoare și trăgeai la coasă, numai cu un castravete murat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stă cuminte la ușă până Doradia intră în casă, se dezbracă, își dă jos hainele groase, apoi o ia în brațe s-o spele pe tălpi ca să nu facă mizerie în casă. E o cățelușă tare ascultătoare. Numai de o meteahnă n-o poate dezvăța stăpâna... când vin musafirii și încearcă să se descalțe, July este prezentă, fiind înnebunită după șireturi, le scoate dintre degetele oamenilor și se joacă cu ele de mama focului. Simpatică din cale afară, îi face pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pipă sunt maeștri ai neastâmpărului fără rost și o tot atât de grozavă mană pentru lumea noastră ca un misionar care debarcă în Tahiti cu o valiză plină cu sutiene. Nu era vina lui Bruno, căci, în ciuda băuturii și a micilor sale metehne enervante, era încă detectivul bun pe care-l salvasem din obscuritatea unei funcții pe linie moartă în secția Kripo din Spreewald. Nu, eu eram cel care purtam vina: descoperisem că eu însumi eram la fel de incompatibil cu noțiunea de parteneriat precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
va trebui să se ceară competență și trudă. Eu sunt plin de bunăvoință, dar sunt ignorant și leneș. Renunțând să mai insiste, Fazel preferă să-mi răspundă pe același ton: — E-adevărat, pot să depun mărturie. Și, pe deasupra, ai alte metehne, Încă și mai mari. Îmi ești prieten, o știe toată lumea, adversarii mei politici n-ar avea decât un țel: să te Împiedice să reușești. Russel asculta În tăcere, cu un surâs Încremenit parcă uitat pe buze. Cu siguranță că șuguiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eclectice de spirite orgolioase și, câteodată, imprevizibile. Lam apreciat pentru delicatețea detașată și înțeleaptă pe care a afișat-o în fața spectacolului derutant al vanităților literare. Este axiomatic adevărul că umoriștii, aidoma fraților mai mari întru glorie -scriitoriiau toate calitățile și metehnele omenești, inclusiv obsesia genialității. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să împaci atâtea structuri complexe și dilematice, să armonizezi atâtea energii centrifuge, chiar dacă se știe demultsub soarele literaturii încape toată lumea. ,,Calul cu potcoave roz” -cartea pe care Val Andreescu o
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
alungare peste hotare... Și fataliști, stăm ca proasta-n răscrăcărată-n fân, de ne calcă toți în picioare, dacă nu și mai rău. Totdeauna dăm vina pe greaua moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un sat, trăia o familie alcătuită din cei doi părinți și un băiat. Deși nu-i dădea bogăția afară din casă, ei nu se plângeau de sărăcie, pentru că aveau o avere cu mult mai importantă: cinstea și hărnicia. Numai o meteahnă aveau cei doi părinți: își iubeau prea mult odrasla. Fapt pentru care nu o prea puneau la treabă. Nici măcar la cele ușoare, pe care le poa10 te face orice copil de la țară. Iar timpul trecea și copilul creștea. Și a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
deloc în rând cu lumea, zău așa! Nu știu cât de firesc mai poate fi și asta... Oricum, însă, nu prea cred că asta mă afectează, căci nu aici stă esența problemei, de fapt. Tot un om plin de năravuri și de metehne rămân. Sunt trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo (cel mai clasic dintre zei) mi s-au părut mai romantice decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care reușește mai bine decât tine, nu să-l invidiezi, să-l bârfești și "să-i dai la cap". Și nu pot să nu fiu de acord cu el. Din păcate, tot ce aud, îmi sună foarte cunoscut. Intră în metehnele noastre. Sau într-un blestem. Problema pentru care am venit se rezolvă repede. Inteligent, Branco înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nagahama mersese chiar până la a i se plânge lui Nobunaga, care-i trimisese un răspuns scris: Te-ai născut femeie și ai avut șansa de a întâlni un om extrem de neobișnuit. Știu că un asemenea om trebuie să aibă și metehne, dar părțile lui bune sunt numeroase. Când privești din mijlocul unui munte uriaș, nu poți înțelege cât de mare este muntele acela. Fii liniștită și bucură-te de viața cu acest om în modul în care dorește el să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul de metal. Mama întorcea capul spre mine, zâmbea la fel de enigmatic ca Gioconda și aștepta să vadă când va începe arzătorul să afume vechea lui meteahnă. Eram sârguincios, conștient de propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet concurs școlar nu ești în stare să duci până la capăt ceea ce ai hotărât într-un fel, cum mai putem spera să fie duse la bun sfârșit marile probleme ale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el cu o voce ascuțită. E o greșeală. E o greșeală. Nu eu, tu! E o greșeală de tipar, o nenorocită de greșeală! — Hei. Hei. Liniștește-te. Doamne. Într-un fel, Alec avea dreptate. De fapt eu mă născusem cu meteahna asta. Tatăl tatălui meu era falsificator de bani și fusese săltat de multe ori. Una din nereușitele lui bancnote de cinci lire se mai află încă înrămată deasupra barului de la Shakespeare. Arată groaznic. Ca un prosop de față. Chiar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Jucătorul nu poartă, pe tricou, o cifră oarecare, Ci o istorie sportivă, scrisă cu sudoare. Prestația lui e doar o verigă, Care-l onorează, dar îl și obligă. Definiție Epigrama este, în sine, Un „Kalașnikov” cu rime Care, prin vorbențelepte, Metehne vrea să îndrepte. Epigramistul Cu o inspirație divină Ideile ingenios lembină... Doar când se îmbată criță, Are mâncărime la... peniță. Limbaj În era comunistă, preaslavită, Limba de lemn domnea nestingherită. Dar tranziția, nesfârșită, a dat viață La o păsărească limbă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
lor, uitând de multe... Celui așteptând pe patul de moarte, muribundului, mai dă-i un strop de lumină; bogatului dă-i bani să-i ajungă; iar flămândului un blid de mâncare. Critica ar fi o armă de îndreptare pentru unele metehne omenești. În practică se mai întâmplă și altfel: ori „arma” este prea distrugătoare, ori pielea „criticatului”e prea grasă. Când întâmplarea, hazardul, îl aduce pe câte un oarecare în poziția de „lider” acesta se trezește dintr-o dată că el e
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pe noi ne reprezintă mateloții și piticii, Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii, Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și trădării; Dragostea de neam și limbă este doar un simulacru, Opiu pentru ei e banul și avutul propriu - sacru. Pe când noi, ce astăzi liberi ne numim în lumea mare, Scoatem pe Brâncuși, pe Iorga, pe Enescu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ele se vor putea potența până la anihilare, negare sau până la dispariția obiectului (dacă el există!) ce a generat această stare de grație. Este interesant că după recunoașterea și înțelegerea acestor deficiențe ale mele, pe care trebuie să le numesc simple metehne ale firii, eu continui să simt și să mă înalț la fel, mereu, absentul de mine, în dialog cu El. Și El-ul nu e altul decât gândul meu expandat, multiplicat, disociat, ieșit din mine și materializat anume să împartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și el, legate de el potrivit unor corelații care trebuie cel mult constatate cum deschis în și de către întrebarea de ce, chiar dacă, condamnându-se în realitate pe el însuși, el pretinde a o înlocui. Incertitudinea tuturor cercetărilor care poartă în ele meteahna indelebilă a exteriorității ține de faptul că, aruncându-se în aceasta, ele s-au lipsit a priori de certitudinea în sine a vieții care singură putea să le confere un sens, o direcție, un "obiect" și, în acest fel, ineluctabilitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
minte itinerarul și abia după aia îi dau contact. Orice șofer profesionist cu puțină judecată face la fel, altfel s-ar putea să ai parte de surprize neplăcute. Nu știți ce vorbiți, se bosumflă Curistul, totul e doar o făcătură... — Meteahnă moștenită de la Bătrîn, recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Părințelul să susțină aceeași idee. — Cred că v-am dezamăgit rău de tot, își dă Roja cu părerea. Așa pățesc întotdeauna cei care nu au răbdare să asculte un lucru pînă la capăt. Cîndva am suferit și eu de aceeași meteahnă, își amintește. — în sfîrșit a recunoscut că este cea mai pisăloagă persoană din lume, spune Curistul, că niciodată nu acceptă realitatea, că îi place să se joace cu nervii altora. — Ba mă tem că lucrurile stau exact pe dos, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fiindcă n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul s-o încalc, mă gândesc azi. Am fost încântat de inteligența mea, dar mă tem că am confundat inteligența cu priceperea de a-mi da dreptate în tot ce făceam, meteahnă care la altul putea să rămână neobservată, pierdută printre altele, dar care la mine, combinată cu păcatul meu originar, a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițându-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în picioare sau îi trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil”. Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]