2,280 matches
-
mecanismelor de acțiune, spectrului de activitate, farmacokineticii, farmacodinamiei, toxicității și interacțiunilor medicamentoase, dar și pe înțelegerea mecanismelor de rezistență microbiană. Clasificarea antibioticelor Clasificarea după efectul asupra organismelor patogene: cide: efect distructiv (paraziticide, virulicide, fungicide, bactericide) statice: efect inhibitor asupra funcțiilor microbiene (virustatice, fungistatice, bacteriostatice) Clasificarea după spectrul etiologic: Antiparazitare Antivirale Antifungice Antibacteriene. Antiparazitare Infecțiile parazitare afectează peste jumătate din populația globului, înregistrând cea mai mare prevalență în țările subdezvoltate. Totuși, numărul medicamentelor antiparazitare noi introduse în practică este limitat, deși cercetările
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
la antibiotice creșterea populației cu imunodepresie creșterea duratei de viață a persoanelor cu boli cronice lipsa testelor de diagnostic rapid și precis care să diferențieze infecțiile virale de cele bacteriene utilizarea extensivă a antibioticelor în zootehnie si agricultură. Consecința rezistenței microbiene este eșecul terapiei, dovedit de evoluția nefavorabilă și creșterea mortalității. Costurile terapiei se amplifică prin prelungirea spitalizării, necesitatea transferului în secții speciale de îngrijire, aplicarea unor precauții suplimentare de izolare și utilizarea medicațiilor de salvare. Principiile antibioterapiei Terapia antibiotică trebuie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și antitoxine sau activ, stimulând formarea de anticorpi după administrarea de antigene conținute în vaccinuri și toxoide. Vaccinurile sunt suspensii de fragmente sau particule întregi de bacterii sau virusuri, vii sau inactivate, nepatogene dar imunogene. Anatoxina (toxoidul) reprezintă o toxină microbiană modificată, care nu mai are proprietăți toxice, dar care își menține capacitatea de a stimula sistemul imun, pentru a produce antitoxină (anticorpi). Antitoxina reprezintă o imunoglobulină (anticorp) extrasă din serul unui animal, care anterior a fost inoculat cu un antigen
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și epidemiologice pentru diagnosticul acestor boli; -Să cunoască atitudinea de urgență în cazul difteriei. Faringele este regiunea anatomică aflată la intersecția căilor digestive și aeriene, situație care-l expune cu ușurință infecțiilor cu diferiți germeni. Pentru a face față agresiunilor microbiene, la acest nivel se află mai multe aglomerări limfoide numite și amigdale, dispuse sub forma „inelului lui Waldeyer”. 5.1 Definiții Anginele, numite și faringo-amigdalite, tonsilite, sunt inflamații faringiene localizate sau extinse la lojile amigdaliene. În sens general, noțiunea de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
purulente sunt deschise la suprafața criptelor pline cu exudat inflamator; etiologia este exclusiv bacteriană. Anginele pseudo-membranoase Sunt caracterizate de prezența depozitelor purulente confluente, cu tendința de extindere în suprafață (chiar depășind aria amigdalelor), care acoperă mucoasa lezată de acțiunea toxinelor microbiene. Anginele ulceroase și ulcero-necrotice Sunt forme rare de manifestare ale unor angine bacteriene cu asocieri de germeni, pe teren cu apărare locală compromisă. Cea mai severă variantă este angina Henoch, caracterizată de ulcerații extinse în suprafață și în profunzime (chiar
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ale infecției urliene. 6.1 Prezentare generală a infecțiilor respiratorii Infecțiile respiratorii cauzează anual zeci de milioane de îmbolnăviri și reprezintă una dintre primele cauze de mortalitate în întreaga lume. Mecanismul general de apariție a infecțiilor respiratorii este consecința agresiunilor microbiene care depășesc capacitatea de apărare a barierei respiratorii naturale. Clasificarea infecțiilor respiratorii se poate face după etiologie, în infecții respiratorii de tip viral, bacterian, fungic și rareori de tip parazitar. Clasificarea după sediul anatomic afectat este utilizată cel mai frecvent
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pe cale aerogenă de-a lungul arborelui traheo-bronșic (pentru bacterii exogene sau endogene), mai rar pe cale hematogenă, în cursul bacteriemiilor. Propagarea infecției pe cale respiratorie se produce prin depășirea barierelor de apărare nespecifică: filtrarea aerului la nivelul nasului și cornetelor nazale, clearanceul microbian prin mișcarea anti-reflux a cililor epiteliali, descuamarea celulelor epiteliale, tuse, reflex epiglotic, protecția biomecanică a mucusului secretor și surfactantul alveolar, fagocitoza macrofagelor alveolare. Concomitent, mecanismele de apărare imună locală, reprezentate de imunoglobulinele A, devin ineficiente. Factorii care interferă mecanismele de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
intestinului (GALT), IgA secretorii. Imunoglobulinela A secretorii acoperă vilii intestinali și blochează receptorii pentru bacterii sau viruși, împiedicând atașarea acestora de epiteliul intestinal. Principalele caractere de patogenitate ale agenților infecțioși implicați în DAI sunt: Aderența, enterotoxigeneza, citotoxigeneza și invazivitatea. Aderența microbiană este realizată prin pili sau fimbrii ( E. coli) și are rol în atașarea microbilor pe suprafața mucoasei. Enterotoxigeneza este datorată unor toxine microbiene (V. choleric, E. coli), care au capacitatea de a crește secreția de apă și electroliți, prin activarea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Principalele caractere de patogenitate ale agenților infecțioși implicați în DAI sunt: Aderența, enterotoxigeneza, citotoxigeneza și invazivitatea. Aderența microbiană este realizată prin pili sau fimbrii ( E. coli) și are rol în atașarea microbilor pe suprafața mucoasei. Enterotoxigeneza este datorată unor toxine microbiene (V. choleric, E. coli), care au capacitatea de a crește secreția de apă și electroliți, prin activarea enzimatică a enterocitelor. Citotoxigeneza constă în capacitatea unor germeni (Shigell spp, Salmonella spp., Clostridium difficile) de a distruge celulele epiteliale intestinale, prin inhibarea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Perturbarea funcționalității vililor arahnoidieni prin procesul infecțios conduce la tulburări hidrostatice ale SNC. Căile posibile de infecții ale SNC sunt reprezentate de: Diseminarea hematogenă bacteriemică sau viremică, cu localizări nervoase secundare Extinderea prin contiguitate de la un focar infecțios intracranian Penetrarea microbiană cauzată de un defect al durei mater Pătrunderea prin lama cribriformă a etmoidului Diseminarea de-a lungul nervilor (rar). Depășirea mecanismelor de apărare antiinfecțioasă conduce la alterarea integrității barierei hematoencefalice și pătrunderea germenilor în LCR. Lichidul cefalorahidian normal conține câteva
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sânge după traumatisme tisulare medii (extracții dentare) sau după manopere medico-chirurgicale (endoscopii, avort terapeutic). Bacteriemia poate fi anihilată de capacitatea bactericidă a sângelui, reprezentată de fagocitoză, activarea complementului, anticorpii specifici, reținerea bacteriilor încapsulate de către splină. Invadarea germenilor sau a componentelor microbiene in sângele circulant este consecința unui răspuns ineficient al mecanismelor compensatorii antiinfecțioase din partea gazdei. Septicemia este o infecție sistemică severă, caracterizată prin prezența persistentă a microbilor sau toxinelor microbiene în sânge, cu însămânțarea secundară a germenilor în diverse organe și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
specifici, reținerea bacteriilor încapsulate de către splină. Invadarea germenilor sau a componentelor microbiene in sângele circulant este consecința unui răspuns ineficient al mecanismelor compensatorii antiinfecțioase din partea gazdei. Septicemia este o infecție sistemică severă, caracterizată prin prezența persistentă a microbilor sau toxinelor microbiene în sânge, cu însămânțarea secundară a germenilor în diverse organe și manifestări clinice sistemice severe. În concepția clasică a vechilor clinicieni, septicemia este un concept anatomo-clinic, care presupune recunoașterea unor elemente bine stabilite: (1) poarta de intrare (2) focarul de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
clasică a vechilor clinicieni, septicemia este un concept anatomo-clinic, care presupune recunoașterea unor elemente bine stabilite: (1) poarta de intrare (2) focarul de multiplicare primară (poate coincide cu poarta de intrare) (3) bacteriemia persistentă (4) focarele septice secundare (noi însămânțări microbiene). Concepția actuală stadializează infecțiile severe din punct de vedere al gravității, pornind de la sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) până la insuficiența de organ multiplă (MODS). (1) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) este consecința unor afecțiuni infecțioase și neinfecțioase (pancreatită
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cardiacă (FC)> 90/min Tahipnee cu frecvență respiratorie (FR)> 20/min sau PaCO2< 32 mmHg Leucocite> 12000/mm3 sau < 4000/mm3 sau 10% celule imature (în absența altor cauze). (2) Sepsisul este definit de asocierea SIRS o infecție de etiologie microbiană, confirmată sau suspectată. (3) Sepsisul sever, denumit și sindrom septic, indică progresia sepsisului prin apariția unei disfuncții de organ: Cardio-vascular: scăderea TA sistolică ≤ 90mmHg sau a TA medii ≤ 70mmHg, nemodificată după resuscitare volemică Renal: oligurie (debit urinar < 0,5 ml
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Extinderea investigațiilor și tratamentelor ambulatorii, în scopul scăderii numărului de internări Transferul germenilor de la un pacient la altul prin intermediul personalului medical care îngrijește mai mulți pacienți “Eșecul” apărării barierelor naturale ale organismului ca urmare a procedurilor medicale invazive Răspândirea tulpinilor microbiene rezistente, cauzată de presiunea de selecție a excesului de antibiotice. 15.3 Clasificare Clasificarea infecțiilor nosocomiale după sursa de infecție Endogene, realizate de propria floră microbiană Exogene, cu microbi proveniți de la alt bolnav, personal medical, vizitatori sau din mediul spitalicesc
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Eșecul” apărării barierelor naturale ale organismului ca urmare a procedurilor medicale invazive Răspândirea tulpinilor microbiene rezistente, cauzată de presiunea de selecție a excesului de antibiotice. 15.3 Clasificare Clasificarea infecțiilor nosocomiale după sursa de infecție Endogene, realizate de propria floră microbiană Exogene, cu microbi proveniți de la alt bolnav, personal medical, vizitatori sau din mediul spitalicesc. Clasificarea infecțiilor nosocomiale după sediul infecției Urinare (40%) Pulmonare* (20%) La nivelul sediului anatomic operat (15%) Infecții de cateter (5%). * Pneumoniile nosocomiale au fost prezentate în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
T3N2M0); Parodontită marginală cronică profundă; Edentație întinsă maxilară și mandibulară neprotezată; Hepatită cronică toxic-etanolică”. Diagnosticul pozitiv al afecțiunii de bază este evident și bine susținut dar facem și o trecere în revistă a principalelor repere ale diagnosticului diferențial: 1. Cheilita (microbiană, chimică, glandulară); 2. Keratoza actinică (solară); 3. Cornul cutanat; 4. Leucoplazia verucoasă. Diagnosticul definitiv rămâne cel menționat ca diagnostic pozitiv, diagnosticul de certitudine urmând a fi stabilit după examenul histopatologic definitiv al piesei operatorii. Evoluția cazului fără tratament se face
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
Termenul de tiroidită definește un proces inflamator sau infecțios apărut la un subiect cu tiroidă normală până în acel moment. Strumita semnifică un asemenea proces apărut pe o tiroidă anterior remaniată gușogen. Sunt afecțiuni frecvente, preponderent la sexul feminin. Tiroidita acută microbiană Este o afecțiune rară. Reprezintă aproximativ 0,5% din patologia tiroidiană. Tabloul clinic evidențiază o tiroidă mărită, uneori cu roșeață tegumentară, dureri locale spontane și la palpare, uneori fluctuație localizată la nivelul abcesului. Bolnavul prezintă febră, disfagie, dispnee, disfonie, tuse
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cu mediastinită, fistulizare externă sau în organele vecine, compresiuni, tromboză vasculară, paralizia corzilor vocale. Tabloul paraclinic este evocator. Ecografia evidențiază o zonă hipoecogenă. Scintigrafia (nu este necesară!) pune în evidență o zonă hipo- sau afixatoare. Tabloul hematologic este caracteristic infecțiilor microbiene cu VSH crescut, leucocitoză cu polinucleoză neotrofilă. Puncția cu ac subțire (ABC) permite afirmarea naturii infecțioase a afecțiunii, izolarea germenului și antibiograma. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice. în caz de supurație, se practică drenaj chirurgical. Tiroidita De Quervain Sinonime
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
la tratamentul medical corect după 8 săptămâni sau în complicații (HDS cu risc vital, stenoză pilorică, perforație, malignizare). BOALA INFLAMATORIE CRONICĂ A INTESTINULUI Cadru nosologic, etiopatogenie Cuprinde un grup de afecțiuni inflamatorii ale intestinului subțire și colonului cu etiologie cunoscută (microbiană, agenți fizici, diareea călătorului, colita pseudomembranoasă etc) sau nedeterminată (idiopatice). Bolile inflamatorii idiopatice sunt reprezentate de două entități distincte: boala Crohn (BC) și rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH). Cele două afecțiuni au epidemiologie și patogenie comună, evoluție cronică. IMPORTANT! Principala diferențiere între
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de frig, umezeală sau apare în context de epidemii streptococice. Etiopatogenie Este secundară infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A cu tropism pentru rinichi (tipuri nefritigene). Localizarea primară a infecției poate fi în sfera ORL sau cutanată. Patogeneza este imună. Ag microbian circulant (exotoxina B) se depune la nivelul capilarului glomerular/MBG și formează complexe imune circulante sau in situ care activează complementul seric. Morfopatologie Se caracterizează prin proliferare difuză endocapilară și mezangială (Fig. 41, Planșa II). Tablou clinic și paraclinic Boala
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cazurilor se asociază cu reflux vezico-ureteral, în acest caz termenul utilizat este de nefropatie de reflux. Afectarea renală poate fi unilaterală sau bilaterală. Factorii care influențează apariția și progresia bolii sunt sexul (mai frecventă la femei), sarcina, factori genetici, virulența microbiană, diabetul zaharat, asocierea disfuncției vezicale neurologice sau alți factori anatomici și funcționali reno-urinari care favorizează ITU. Refluxul vezico-ureteral reprezintă “regurgitarea” urinii din vezica urinară în uretere. Poate fi produs prin anomalii congenitale ale joncțiunii uretero-vezicale (la copil) sau este secundar
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de acetilare hepatică (ex. hidralazină, izoniazidă, metildopa, chinidina, procainamida, fenitoina) etc 2. factorul hormonal susținut de predominanța la sexul feminin, de declanșarea bolii după administrarea de anticoncepționale orale, în timp ce androgenii au efect benefic 3. factori de mediu ca virusurile, antigenele microbiene, razele ultraviolete, medicamentele (peste 38 de medicamente pot induce boala după administrare prelungită). Secvența mecanismelor implicate poate fi sintetizată astfel: - anomalii ale procesului de apoptoză (moarte celulară programată) care determină modificări ale proteinelor intracelulare (nucleare și citoplasmatice). În consecință celulele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
36) și construirea flap-ului pleuropericardic (37) reprezintă modalități valoroase pentru reducerea infecțiilor postoperatorii. Administrarea preoperatorie a antibioticelor reduce de cinci ori riscul apariției infecției (38). Profilaxia antimicrobiană eficace este dependentă de atingerea unei concentrații tisulare adecvate a antibioticului înainte de expunerea microbiană (39, 40). Studii multicentrice sugerează că multe instituții nu sunt consecvente în administrarea și folosirea efectivă preoperatorie a antibioticelor. Acestea trebuie administrate cu 30-60 minute înaintea inciziei. Efectul benefic este practic anulat dacă antibioticul este administrat după efectuarea inciziei. Din
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
floră patogenă în nazofaringe este de circa 3%, în timp ce prezența Pseudomonei aeruginosa se asociază cu creșterea incidenței pneumoniilor (17%). Colonizarea orofaringiană este favorizată de o serie de factori: stările comatoase, hipotensiunea, intubația prelungită, acidoza, insuficiența renală, leucocitoza, leucopenia. Apariția florei microbiene la nivel gastric depinde de valoarea pH-ului. La un pH < 4 colonizarea conținutului gastric cu bacili gram-negativi a fost întâlnită în 14% din cazuri; în schimb rata colonizării la un pH > 4 este de circa 59% (240). Infecțiile urinare
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]