4,850 matches
-
rămâne în larg, înseamnă că există oameni pe insulă, și atunci nu se va apropia decât după căderea întunericului. Așteptară atenți și cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful de corali și înota liniștită înspre interiorul lagunei și în direcția unei plaje superbe, al cărei nisip fierbinte avea să îi adăpostească ouăle și să-i protejeze puii de prădători. Cu toate ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de stradă sau pe băncuțele din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său apartament, le spune pasagerilor: — Acolo e altarul Sfântului Fără-Mațe, iar Sfântul însuși, cu umerii lui de porumbel, cu buzele ca de cauciuc și cu tricoul prea larg se reflectă, și mai micuț, în oglinda retrovizoare. Sfântul protector al Masturbării. În timp ce pe fiecare rând de scaune din autocar, încuviințând, întinzându-și gâturile, se uită să vadă ceva divin. Mațe O povestire de Sfântul Fără-Mațe Inspiră. Trage în plămâni cât de mult aer poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
avion plin cu îngrășământ în Vatican... Ca să vezi, zice Webber. Privind pe fereastră, lăsat pe spate în fotoliul de piele albă, Flint zice: — Avem musafiri. În partea aia se văd două avioane de vânătoare. Flint le face cu mâna. Profilurile micuțe ale piloților nu schițează nici nu gest de răspuns. Și Webber se uită la gheața care se topește în paharul gol și zice: — Unde mergem? Din carlingă, Sheila spune: — Sunt după noi de când am luat spre interior, la Jedda. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în casă, minți Dan cu nasul în clătită, ca nu cumva să fie trimis după ea. Bunica puse deoparte câteva rulouri. Astea sunt pentru Luana. Am să i le duc mai târziu. În vreme ce copiii se înfruptau din bunătățile aburinde, inima micuței curajoase își grăbea ritmul iar răbdarea îi era pusă la grea încercare. Amorțise dar nu îndrăznea să-și schimbe poziția. Își ținea ochii ațintiți în întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea și promisiunea ascunsă pe care numai fosta doamnă Escu știa să le pună în valoare, nu reușise să-i stârnească dorința de a-l iubi. Realizând că fetița micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prea subțiri. Margaret a remarcat cu neplăcere că nailonul lor ieftin Începuse să-și piardă culorile. Din roșii, cum fuseseră, bujorii deveniseră de un roz palid, iar faldurile erau Însemnate de dungi urâte de murdărie. Adam Își scosese lucrurile din micuța lui tașcă de pânză și le aranjase ca o mică piramidă pe un scaun: un teanc de haine bine Împăturite, o hartă, o carte cu titlul Scufundarea În aventură, un caiet vechi, cam jerpelit, strâns cu o bandă elastică, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și nici prea calde. Sunt nemișcate și puternice. Mă Îngri jorezi. Johan, uită-te la mine! I-a atins blând fața. Uită-te la mine! Ploaia de pudră albă se terminase. Lumina Împuținată dansa pe chipul fetei, peste nasul ei micuț și În ochii ei larg deschiși. Nu te speria, Farah! Acum sunt fericit! Nu, nu ești! Ea l-a strâns mai tare de braț. Ba sunt! Nu-mi mai aduc aminte de nimic. Respiră adânc, fără să te grăbești! Aș
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
azi. E palatul corupției, al hedonismului, al nedreptății și al oricăror altor ticăloșii la care te poate duce mintea, așa da, În felul ăsta presupun c-ai putea să-l numești pe bună dreptate palat al președintelui. Isteț din partea ta, micuțul meu orfan! Vezi că am avut tot timpul dreptate, tu ai o inimă de revoluționar! S-ar fi zis că aveau să-și continue drumul dincolo de imensul rond, Înspre străduțele prăfoase, cu clădiri mai scunde și mai modeste. Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Hotelul Java. După numai câțiva pași, a auzit În urmă hârșâitul unui chibrit care se Încăpățâna să se aprindă și aceeași melodie fluierată de-a lungul zilei. — Nu uita, i-a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce-te repede! În lumina soarelui, hotelul era splendid, o prismă de piatră cenușie polizată. Adam a urcat rampa În curbă care ducea spre intrare. În ferestrele Întunecate ale șirului de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simplu i se părea mai firesc decât să stea În tăcere. A tras iarăși cu urechea, tot nimic după cât putea să-și dea seama. A Întins mâna, a atins ușa cabinei și a pipăit lacul neted al lemnului vopsit În micuța lui celulă. A așteptat, Întrebându-se cum oare avea să se Încheie povestea asta. Nimic nu-i sigur În viață, Își amintea el vorbele lui Karl. Trebuie să te lași În voia soartei, să lași viața să te poarte unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ori poate crede că e suficient să scrii. Să scrii și atât? Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde era scris numele și mai târziu, în aceeași zi când au făcut raze la plămâni separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca la carte. Au băut cu înghițituri mari cafeaua, nici nu era prea grozavă și au plecat spre mașină, grijulii ca nu cumva din pricina unui ospătar impertinent să-și strice ziua. Nu s-au gândit nici o clipă că, acolo, în micuța poiană, acolo nu erau de fapt ei, ci niște personaje puse de un altul să se manifeste într-un anumit fel și ceea ce au crezut că este o perfecțiune a simțurilor, nu era decât un rol foarte bine jucat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpul după bunul lor plac în definitiv mai era atât de puțin timp de pierdut! Sidonia revenea acasă târziu, se oprea în bucătărie, se așeza pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe, agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate, când trebuia să te adaptezi condițiilor care ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drum de țară cu făgașe adânci, care leagă autostradă de satul situat ceva mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei fără să observi micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
roșcată și moale, părând printre crengile copacilor un bulgăre de foc. Se apropia ușor de noi. Avea un cap mic, cu doi ochi ageri și două urechi ascuțite, având fiecare câte un smoc de blăniță roșie în vârf. Trupul era micuț și îmbrăcat în blăniță moale, iar coada stufoasă și-o purta cu mândrie pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei cele mai diverse și frumoase flori: ghiocei, vestitori ai căldurii, toporași și viorele. Toate își desfac la vederea ei petalele viu colorate ca și cum ar spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor s-au desfăcut și au apărut frunze micuțe și flori albe, roz, violacee. Grâul care a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întreaga regiune a Moldovei. Licăriri gingașe ca lumina unei stele polare coboară pe pervazul ferestrei. Privirile sale, ca din imense turnuri de catedrală, îmi închid jaluzelele ochilor somnoroși, iar apoi mi-i deschid larg; însă, nu eram în camera mea micuță și fantastică, ci pluteam lent pe undele vântului suav și, deodată, cerul își deschide pânzele imense și schimbătoare ale nopții. Un cerc, la început incolor, apoi multiplicat în culorile curcubeului sub forma unor stele, deschise porțile către o cale necunoscută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]